Piromanii îmbrăcați în salvatori…

Dacă n-ar fi de o calitate grotescă și de o calitate extrem de gravă pentru viitorul acestei țări, spectacolul politic și mediatic de la București ar putea fi trecut cu ușurință la categoria comediilor ieftine. După mai bine de cinci luni de zile în care au ținut o țară întreagă blocată în incertitudine, în care au negociat fiecare scaun la bucată și au inflamat toate sectoarele economice, liderii politici au ieșit în cele din urmă la rampă, mulțumiți de sine. S-a votat în Parlament așa-numitul „Guvern Niculescu” – o nouă figurație politică ce nu este altceva decât același cabinet Bolojan cosmetizat, ambalat într-un staniol nou. Cireașa de pe tortul acestei runde de ipocrizie o reprezintă prima categorie de piromani îmbrăcați în salvatori: liderii PSD-ului. Aceiași strategi care au provocat, alimentat și prelungit criza guvernamentală au îmbrăcat peste noapte haina de pompieri providențiali ai națiunii. Este exemplul ridicol al piromanului care dă foc la casă, iar apoi își pune casca de salvator, își trage chiloții peste pantaloni ca Superman și iese la televiziune strigând triumfător: „Dacă nu eram noi, România intra în colaps!”. Au afirmat cinic că fără votul lor țara ar fi fost prăbușită în haos, uitând convenabil că haosul a fost scris, regizat și prelungit chiar de mâinile lor, în spatele ușilor închise. Să creezi tu însuți blocajul pentru a-ți securiza peste jumătate din portofoliile guvernamentale – în frunte cu Internele, Transporturile sau Sănătatea -, iar apoi să te erijezi în garantul stabilității naționale este o sfidare care depășește orice limită a bunului simț. Toate asigurările solemne date populației s-au evaporat în secunda în care s-au văzut din nou stăpâni pe funcții, lăsându-i pe români să deconteze nota de plată prin taxe mărite, inflație galopantă și scumpiri insuportabile.

Dar coincidența diabolică a acestei zile abia acum urmează! Exact în momentele în care noii miniștri depuneau jurământul la Palat, pe canalele de comunicare se dădea o altă lovitură mizerabilă: cenzura mascată sub haina banilor. La prima vedere, orice om de bună-credință ar fi fost tentat să creadă că trustul media a încercat o bișniță ieftină pe seama suferinței unei familii hărțuite, pe care milioane de români o privesc astăzi ca pe o victimă a unui veritabil dosar politic. Însă, analizând lucrurile cu rigoare jurnalistică și fără a arunca orbește cu pietre în oameni care au zeci de ani de presă în spate, precum Marius Tucă, înțelegi rapid că oprirea transmisiei libere cu doamna Cristela Georgescu nu a fost o simplă încercare de îmbogățire sau o decizie de realizator. A fost ordinul direct al sistemului, o manevră perversă prin care s-a urmărit un dublu scop cinic: pe de o parte, să oprească mesajul unei femei demne să mai ajungă la mase, iar pe de altă parte, să păteze deliberat onoarea trustului media și demnitatea acestei familii, făcându-i să pară în ochii opiniei publice că fac comerț pe seama propriei suferințe! Păpușarii din umbră au înțeles că o tăiere brutala a cablului sau o oprire pe față a emisiei ar fi provocat o revoltă instantanee în stradă. Așa că au inventat această metodă perfidă de gherilă psihologică: cenzura prin taxare. Au pus zăvor pe ecran și au sperat că românul simplu, stors de datorii și de griji, se va da bătut și nu va plăti, lăsând adevărul să moară în tăcere. Dar dacă sistemul își imaginează că poate amaneta sau șantaja financiar o familie prin sechestre, blocaje de conturi și manevre de culise, le spunem răspicat acestor cenzori din umbră: românii din țară și din diaspora nu au nevoie de bișnița nimănui! Dacă este nevoie să fie achitat ceva în fața abuzurilor statului, românii simpli, muncitorii de pe schele și oamenii de bună-credință sunt gata oricând să strângă rândurile și să achite totul printr-o chetă colectivă curată, din puținul lor, fără intermediari și fără ca cineva să se lase cumpărat sau umilit!

Privind din diaspora, de pe șantierele și din fabricile Regatului Unit unde ne câștigăm pâinea prin muncă cinstită, vedem tabloul complet al acestei degradări moral-politice. Dimineața, la ora șase, când ne adunăm la o cafea băută în grabă în aerul tăios și rece al străinătății, înainte de a pune mâna pe unelte , deschidem telefoanele și citim noutățile de acasă. Și ce vedem? O clasă politică imună la suferință, care chefuiește și își împarte sinecurile, în timp ce românilor din exil li se cere doar să tacă, să muncească și să trimită miliarde de lire și euro pentru a ține în viață o economie falimentară. Muncitorii din diaspora își rup sănătatea pe schele străine, departe de copii și de părinții bătrâni, doar pentru a vedea cum la București se joacă pe două mese: piromanii politici își împart sinecurile și se declară salvatori, iar păpușarii din servicii taie emisiunile în direct și patentează cenzura cu taxă de frică să nu se afle adevărul! Oamenii au înțeles definitiv jocul: circul de la Capitală nu este despre reformă, ci despre conservarea puterii și frica patologică de propria populație. Iar când piromanii din politică pretind medalii de salvatori, iar cenzorii din umbră pun taxe pe adevăr, răspunsul unei națiuni trezite nu mai poate fi tăcerea, ci refuzul categoric de a mai fi părtașă la o asemenea farsă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*