Localitatea Fundulea este așezată în partea nordică a județului Călărași (…în trecut a făcut parte din plasa Mostiștea a județului Ilfov)… Este situată pe râul Catana, râu propriu satului Fundulea, deoarece bazinul său hidrografic se întinde în cea mai mare parte a lui pe teritoriul acestei localități, la doi kilometri de confluența cu Mostiștea cu care are legături puternice, întrucât satul component Gostilele este situat pe malul drept al acestui râu. Satul Gostilele este amintit la 1583, într-un act de danie al lui Mihnea Voievod. Fundulea apare pentru prima data la 1778 în „Memorii istorice și geografice asupra Valahiei” publicată la Leipzig de către generalul Baner, care la întoarcerea lui din războiul ruso-turc întârzie în Principate, observând starea de lucruri la această dată. Actualul oraș Fundulea era cunoscut în trecut cu numele Crângul-Fundulele. Este format din localitatea componentă Fundulea (reședința) și din satele Alexandru I. Cuza și Gostilele. Are o populație de 7.851 de locuitori. A fost declarat oraș la 18 aprilie 1989. Orașul Fundulea se află la aproximativ 30 kilometri de București, în colțul nord-vestic al județului, la limita cu județul Ialomița. Este traversat de autostrada București–Constanța, pe care este deservit de o ieșire, precum și de șoseaua națională DN3, care leagă Călărașiul de București. Din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ402, care duce spre sud la Sărulești, Nana și Luica. Localitatea este traversată și de calea ferată București-Constanța, pe care este deservită de stația Fundulea.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Fundulea avea statut de comună rurală, având numele de Crângul-Fundulele, și făcea parte din plasa Mostiștea a județului Ilfov, fiind formată din satele Crângu, Fundulele și Gostilele, având în total 1160 de locuitori ce trăiau în 306 case. În comună funcționau trei biserici, o școală mixtă și două mori de apă, iar principalii proprietari de pământ erau C. Stoicescu și statul. Anuarul Socec din 1925 consemnează localitatea în plasa Sărulești a aceluiași județ, având 2578 de locuitori în satele Boanca, Crângu, Fundulele și Gostilele. În 1931, comuna a luat numele de Fundulea, fiind formată din satele Boanca, Crângu, Fundulea, Fundulea-Mardaloescu, Fundulea-General-Popescu, Fundulea-Mihăilescu, Fundulea-Gh. Razorea, Fundulea-Stația Fundulea și Principele Nicolae. După al Doilea Război Mondial, toate acele cătune denumite Fundulea au fost regrupate într-un singur sat, iar satul Principele Nicolae a primit în 1948 denumirea de Alexandru Ioan Cuza. În 1950, comuna a fost transferată raionului Brănești și apoi (după 1956) raionului Lehliu din regiunea București. Satul Boanca a fost dezafectat, iar locuitorii săi strămutați în 1962, pentru a mări suprafețele arabile. În 1968, comuna a revenit la județul Ilfov, reînființat, având în compunere satele Fundulea, Gostilele și Alexandru Ioan Cuza; tot atunci satul Crângu fiind desființat și comasat cu satul Fundulea. Satul Alexandru Ioan Cuza a fost dezafectat în perioada 1972–1978, deși oficial el încă mai există, legea nefiind modificată corespunzător. În 1981, comuna a trecut la județul Călărași, înființat atunci în urma unei reorganizări regionale. Comuna Fundulea a fost promovată la rang de oraș în 1989. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Fundulea se ridică la 6.851 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 6.691 de locuitori. Ca personalități locale avem pe Mircea Nedelciu (1950-1999), scriitor român și câteva personalități politice actuale.
Pe malul râului Mostiștea se află Parohia Fundulea Centru, ce face parte din Protopopiatul Lehliu, Episcopia Sloboziei și Călărașului. Biserica ridicată prin osârdia Stareței Mănăstirii Pasărea în anul 1860 – 1861 și sfințită în același an de către Mitropolitul Nifon, poartă hramul Sfântului Ierarh Nicolae. Lăcașul de cult merită vizitat, fiind un monument istoric important din județul Călărași. Mai sunt în localitate Biserica „Sfântul Ierarh Spiridon” și „Sfântul Mucenic Alexandru” din Fundulea, Biserica Creștină după Evanghelie „Golgota” și Biserica ortodoxă Gostilele. Se mai găsesc aici ruinele bisericii din localitatea Frunzănești-Fundeni, care reprezintă un monument istoric situat la aproximativ 16 kilometri de București. Biserica a fost ctitorită, probabil, de către moșierul J.S. Gerassy, nu cu mult înainte de anul 1850. În prezent este părăsită, păstrându-se doar rămășițe din zidul inițial, ruine ale bisericii și piatra unui mormânt, piatra funerară a ctitorului, precum și cavoul familiei acestuia, profanat și distrus. Aici funcționează „INCDA” – Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare Agricolă din Fundulea, care este recunoscut drept cea mai importantă unitate de cercetare agricolă din România, datorită atât rezultatelor obținute în diferite sectoare ale cercetării agricole privind cerealele, plantele tehnice și furajere, cât și în valorificarea acestor rezultate de către cultivator. Prin înființarea sa a fost posibilă continuarea bogatei tradiții a cercetărilor agricole organizate în România încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, în scopul abordării științifice și rezolvării unor obiective prioritare pentru agricultura națională. Prin Compania de Semințe Fundulea se asigură material genetic curat pentru fermierii din România. În Fundulea se găseste și un monument dedicat ostașilor căzuți în Primul Război Mondial 1916 – 1919. Statuia aflată pe soclu reprezintă un ostaș lovind cu arma din dotare, probabil după ce i s-a terminat munția. Se observă încrâncenarea acestuia și dăruirea cu care se aruncă în luptă…
