Ci de mult mai multe, tot mai greu, nu doar de „încheiat”, ci poate chiar de numărat… Pentru că „pacea lui Trump”, nu închide războiul… Va îngheța poate conflictul ruso-ucrainean pe segmente… Va sigila secvențial unele răni… Dar mugurii războiului vor rămâne acolo… Dar și în Europa… Sau poate mai mult în Europa… Chiar dacă se va ajunge la o formă de (pre)pace pe marginea formulărilor americane… Căci, războiul ruso-ucrainean a devenit (și) o afacere, chiar cu ministere și departamente dedicate, și pentru Europa bruxeleză, și pentru Statelor Unite, prin interesele de producție și livrare de armament… Iar pacea nu poate fi încheiată decât de părțile inițial implicate: Rusia și Ucraina… Or, formula actuală de pace ignoră tocmai acest lucru… Ea a fost înfățișată cu fală dinspre „unchiul Sam”, dar „Consiliul pentru Pace” al Statelor Unite, care ar trebui să monitorizeze aplicarea „tratatului de pace”, dar nu neapărat și a păcii „in integrum” -ul ei, pentru că sunt lucruri distincte, pe care doar Moscova și Kievul, „față în față”, le pot discuta, negocia, apropia și cicatriza pe rănile adânci ale războiului, pe rănile de pierderi de vieți omenești, de răniți, de invalizi, de văduve și familii destrămate, distruse, acest „Consiliu pentru Pace”, așadar, nu poate ține locul unei organizații a păcii (ONU), fiind însemnată în scopul ei mercantil prin servirea fățișă a intereselor Statelor Unite. Pentru că este o „pace” având folos, și aproape un uzufruct de continuitate, doar pentru „unchiul Sam”.
Desigur, când a propus acest plan de pace, Trump a știut că plasează în Europa (UE), mai mult decât în Rusia și Ucraina, nenumărate castane fierbinți… Și este posibil să fi lăsat intenționat în acest tratat aceste miezuri otrăvite tocmai pentru a nu se ajunge la o altfel de pace… Pentru că, dacă nu va încheiată în termenii de acum, Statele Unite vor avea scuza necesară pentru a se retrage din „eforturile (lor) de pace”, concentrându-se în cealaltă parte de imperiu a următoarei ordini mondiale… Spre China, unde, deși mulți analiști vorbesc despre o viitoare prezență egală în noua ordine de mondială a Chinei și a Statelor Unite, de fapt, balanța puterilor nu va sta niciodată așa, procesul instinctual al superputerilor lumii spre hegemonie ducând la continuarea poziționărilor, poate chiar în forță, pentru marcarea întâietății în plan (poate chiar teritorial) mondial… Iar Statele Unite se vor concentra, fără a lăsa nici măcar un oftat în urmă față de felul în care Europa va continua să se prăbușească în afara unui tratat de pace cvasi acoperitor între Kiev și Moscova…
Pentru că acesta poate fi nouă distopie a zilei de mâine… Aceea în care pacea nu mai este făcută pentru oameni… Este făcută de unii omeni, deși interacțiunea IA în creionarea variantelor optime de creare a „păcii” este tot mai credibilă din momentul în care șefii armatei americane au recunoscut că apelează la „logistica” IA în luarea deciziilor militare (și să nu ne mire astfel utilizarea infrastructurii IA și pentru creionarea păcii, o „cutie a Pandorei” din care umanitatea s-ar putea să nu mai iasă la fel…), așadar, deși este făcută de semenii noștri, Pacea nu mai este pentru a alina suferința umană, pentru a opri pierderile de vieți omenești, a repatria trupurile sfârtecate de gloanțe, a reuni, acolo unde se mai poate, familiile despărțite (și ele aproape la fel de sfârtecate precum victimele armelor războiului, poate chiar mai norocoase decât cei rămași în viață).
Pacea de astăzi urmărește strict acordurile pragmatice, și chiar mercantile, economice, comerciale, de împărțiri de resurse. Iar Statele Unite lasă Europa cu o problemă ce nu poate asigura nicidecum „pacea de după pace”, în oricare formule și termeni (economici, juridici, de iertări de păcate ale criminalilor etc.) ar fi ele încheiate… Pentru că nu va fi pace atâta vreme cât, de exemplu, mărul otrăvit al activelor rusești înghețate nu va fi fost „cules”… Și este evident că Europa și Ucraina nu vor renunța la aceste active. Dar nici Rusia. Iar pentru a fi încheiat un tratat de pace, de închidere măcar pe margini a războiului, prin sigilarea unor capitole de conflict, aceste active nici nu ar fi trebuit amintite într-un acord de pace. Și, mai ales, nu de către Statele Unite. Pentru că, întotdeauna, discuțiile legate de activele financiare sunt abordate după încheierea păcii, în cadrul proceselor de despăgubiri de după un conflict. Și se discută de către părțile direct implicate, poate la nivelul unei instanțe juridice internaționale. Dar cu aceste active pe post de „castane fierbinți”, Europa va fi în centrul „războiului de după război”, în încercarea ei, dar și a altor părți, de a-și lua tocmai partea de pradă de pace… Și va duce la o instabilitate chiar a UE, prin conflictele inerente între statele membre și Bruxelles… Dar, mai ales, între Bruxelles și statul depozitar majoritar al acestor active, Belgia, care nu va fi ferit de furtuna ce se apropie nici măcar printr-un „exit” din UE, improbabil oricum, cel puțind din perspectiva statutului ei de membru fondator al CE.
