Pe valurile impresionismului și naturalismului până departe spre zări albastre

Artistă vizuală Rodica Maniu-Mützner (1890–1958) a fost una dintre cele mai importante pictorițe românce, cunoscută pentru sensibilitatea și expresivitatea peisajelor, portretelor și scenelor rurale realizate cu o tușă aparte. O parte dintre lucrările sale se regăsesc la Muzeul Colecțiilor de Artă, în Colecția Marcu Beza – Hortensia și Vasile G. Beza, alături de lucrări semnate de Samuel Mützner, Gheorghe Simotta și Hans Aecher. Rodica Maniu s-a născut la 11 martie 1890, în București și aplecat către universurile din lumea ei picturală la 14 mai 1958, tot în București). S-a născut din părinți de origine ardeleană, fiind sora scriitorului Adrian Maniu.

Între 1905-1908, a început să studieze pictura cu cunoscutul artist Nicolae Vermont, care fusese recomandat de Nicolae Grigorescu la solicitarea familiei. După absolvirea liceului, a plecat la Paris, unde, începând din 1909, a frecventat Academia Julian și, apoi, Académie de la Grande Chaumière, unde a studiat cu Lucien Simon, Charles Cottet et René Menard și este influențată de gruparea artistică „Bande Noire,” ale cărei ecouri tematice se vor reflecta în opera sa. Debutează în 1910, expunând atât la celebrul Salon des Indépendants din Paris, cât și la Tinerimea Artistică în București.

Merge să studieze apoi în München și continuă să expună în țară și în străinătate, având de pe acum lucrări inspirate din lumea rurală, cu personaje integrate în peisaj. Călătoria în Bretania din 1920 aduce un suflu nou în pictura artistei, lucrând în plein-air, exploatând efectele de lumină și redând activitățile femeilor bretone și ineditul peisajelor. A lucrat în special peisaje, atât în acuarelă, cât și în ulei. Din 1923, a fost căsătorită cu pictorul Samuel Mützner. După căsătoria cu pictorul Samuel Mützner, Rodica Maniu a stat o perioadă la München și apoi a revenit la Paris. În 1924 a expus la Bienala de la Veneția, apoi, în 1929, la Expoziția internațională de la Barcelona. Cu regularitate, a deschis expoziții personale și a participat la Saloanele oficiale.

În lumea comerțului cu picturi a existat un scandal datorat faptului că Samuel Mützner, care avea o cotă mai ridicată, a semnat și tablouri făcute de soția sa, pictorița Rodica Maniu. Lucrările pictoriței au făcut și tema unor dezbateri în anul 2005 când Editura ANTET a publicat volumul „Samuel Mützner”, semnat de Rodica Marian, în care se prezintă unele falsuri ale unor pictori cunoscuți. Samuel Mützner, soțul Rodicăi Maniu, era prezentat ca fiind cel ce semnase multe dintre lucrările artistei.

La înmormântarea artistei, M.H. Maxy a rostit următorul necrolog: „În contact direct cu lumea ei, fără preconcepții, fără contrafaceri, mai mult sau mai puțin arhaizate, Rodica Maniu a știut să o înfățișeze direct, cu spontaneitate, bazată pe desavârșire tehnică, fruct al unei îndelungate îndeletniciri de bună calitate picturală…. Poezia degajată din poziția ei de artistă dă în general picturii ei farmecul adevărat trăit și transpus, care rămâne o mare lecție de arta pentru noi, colegii ei, un mesaj pentru cei mai tineri.”

Pentru ce a creat ca și artist, a primit Medalia de Aur (1937) la Expoziția Universală de la Paris și Medalia Muncii (9 iunie 1954) „pentru merite deosebite în domeniul artelor plastice”. În zpresent, în București, pe Strada Plantelor 50, Sectorul 2, se găsește Casa Memorială Rodica Maniu, ce poartă pe fațadă o placă de marmură ce amintește de talentata pictoriță. Iar tablourile sale ne poartă pe valurile impresionismului și naturalismului până departe, spre zări albastre.