„Tânărul medic român Traian Nasta este trimis de profesorul său, Stoicescu, neurolog de faimă internaționalā, să consulte un pacient în clinica psihiatrică. Este vorba de un scriitor dizident pe care autoritățile l-au supus unui „tratament” cu neuroleptice în exces pentru a-i anihila personalitatea și a-l reduce la tăcere. Nasta constată gravele efecte secundare ale medicamentului și încearcă, inutil, să se opună: ordinul a venit direct de la autorități superioare și nu poate fi contestat. Este picătura care face să debordeze paharul: Traian suferise deja vexațiile impuse de Securitate familiei sale, umilința lipsei de libertate și a teroarei. Se decide să fugă din țară, deși este conștient cā nu își va mai vedea niciodată părinții, prietenii și cā renunță la o carieră promițătoare, în fața unui viitor incert. Traversează munții Almājului și trece Dunărea înot, este arestat de poliția iugoslavă și condamnat la o lună de închisoare pentru trecere ilegală de graniță. Internat într-un lagăr de refugiați, evadează și reușește sā ajungā în Italia, unde cere azil politic. Nasta este trimis în lagărul pentru refugiați de la Villa Opicina, unde îl cunoaște pe profesorul Aldo Nicolini. Acesta, în afara lecțiilor de limba italiană, îl introduce în istoria și cultura italiană, care îl fascinează. Descoperă o lume nouă, persoane care trăiesc în mod normal, fără opresiuni.
Datorită profesorului neurolog Campolo, pe care îl cunoscuse la Bucuresti cu ocazia unui congres de medicină, este angajat, neoficial, într-o clinică privată din Roma pe un post de tehnician de laborator: în paralel are și o activitate de medic. În clinică se împrietenește cu Emilio Brambilla, un coleg care îl prezintă sorei sale Francesca și grupului său de prieteni. Este începutul integrării lui Traian Nasta în societatea italiană. Cu ocazia serbării de aniversare a Francescāi o cunoaște pe Tiziana, o tânără care îl fascinează și cu care are un scurt flirt. Urmează o perioadă dificilă, deoarece autoritățile italiene, deși îi recunosc statutul de refugiat politic, îi neagă dreptul de rezidență în Italia. Nasta trăiește cu dubiul că nu a făcut o alegere corectă încercând să rămână în Italia. Cu toate acestea, este tot mai implicat în viața socială italiană, pe care o apreciază și iubește. Datorită cunoștințelor și prietenilor care îi indică drumul de urmat, se înscrie la Facultatea de Medicină pentru a-și da examenele de echivalare a diplomei, urmate de redactarea unei teze, de examenul de stat și de înscrierea la cursurile de specializare în neurologie.
Descoperă frumusețea Romei în compania Martei, de care îl leagă o dragoste intensă: din păcate nu durează mult, ea întorcându-se la fostul ei prieten. Traian este sprijinit sufletește la Roma de un grup de prieteni ai unchiului său Aurelio, care emigrase la Madrid în perioada postbelică: sunt personaje originale și interesante, ca Mia și Angelo Morretta, Coman și familia sa; apoi colegii medici, cântăreții Stefano și Renato, care îl antrenează într-o frenetică viață socială. Trăiește momente de tensiune când este interceptat de agenți ai securității, care încearcă să îl recruteze ca informator și colaborator.
La moartea prietenului și mentorului său Aldo Nicolini, Traian e însoțit la Triest de Francesca. Impresionată de vizita în lagărul de refugiați de la Villa Opicina și înțelegând drama exilului, Francesca se simte atrasă irezistibil de Traian. Este marea dragoste: cei doi se căsătoresc, Traian găsește în sfârșit fericirea de „a fi acasă “, de a depăși anxietățile refugiatului. Romanul se inspiră din experiența personală a autorului, ca și din cea a compatrioților care au ales exilul pentru a-și putea păstra demnitatea și libertatea”. La synopsis-ul realizat chiar de autor n-am avea, acum, prea multe de adăugat. Este o carte de călătorie prin viață, de la evadarea din infernul comunist spre o țară plină și ea de traume și contradicții, acoperită însă de umbrela transparentă a libertății, a șansei de a te împlini social și identitar, ca destin, o carte care te înalță într-un happy-end luminos, vesel. Trama fericitei „Apocalipse” cuprinde trăiri de memorabile emoții, pline de mult har și rafinament narativ. În egală măsură este și o carte a riscantelor treceri prin munți, prin lagăre, prin deveniri profesionale, prin iubiri episodice, dar cu totul memorabile, ce desăvârșesc o calitate umană cu totul aparte. Autorul cărții ne va destăinui multe alte „dedesubturi”, de laborator, specifice unei creații de o indiscutabilă valoare literară. Este o minunată ocazie de a cunoaște, pe viu, o experiență pe cât de tensionată, pe atât de înălțătoare, în cele din urmă. Nu ratați această rară întâlnire!
Lasă un răspuns