Vorba unui poet pe numele domniei sale Aron Cotruș, care a cântat orașul New York în versuri, apoi a murit părăsit de toată lumea: „Nu mai recunosc nimic din mine/ de cărbune și rubine”. Da, se poate să nu te mai recunoști ca făcând parte dintr-o anumită societate din mai multe motive. Pe măsură ce oamenii cresc și se dezvoltă, valorile și credințele lor pot evolua. Dacă aceste schimbări sunt fundamentale, s-ar putea să nu mai simți că te identifici cu normele și așteptările societății respective. Experiențele personale negative legate de o comunitate sau societate pot duce la o distanțare de aceasta. Poate fi vorba de discriminare, excluziune sau alte forme de nedreptate. Oamenii pot simți nevoia de a-și explora identitățile și identitățile alternative, ceea ce poate duce la o rupere de societatea în care au crescut. Mediile noi, cum ar fi rețelele sociale, pot expune indivizii la perspective diferite, făcându-i să conteste valorile societății din care provin. Într-o lume tot mai interconectată, oamenii pot începe să se identifice mai mult cu comunități globale sau culturale decât cu societatea locală.
Aceste aspecte pot influența modul în care o persoană se percepe în raport cu societatea din care face parte. Priveam la televizor modul în care s-au desfășurat alegerile prezidențiale și mă gândeam, cum să aplauzi pe cineva care spunea prin vocea partidului pe care îl conduce: „Renunță la tot și vei fii fericit”. Aplaudarea unor oameni care nu merită poate avea mai multe explicații, adesea legate de norme sociale, presiuni culturale sau percepții subiective. În multe cazuri, se așteaptă ca oamenii să aplaude pentru a susține o atmosferă pozitivă sau a menține anumite convenții sociale, chiar dacă nu sunt de acord cu persoana respectivă. Sau presiunea grupului poate determina indivizii să se alinieze și să aplaude, de teamă să nu fie percepuți negativ dacă nu o fac. Dar uneori, aplaudarea este o modalitate de a sprijini o imagine publică sau de a menține relații profesionale, chiar și în absența respectului. Oamenii pot confunda succesul material sau popularitatea cu meritele reale, aplaudând astfel pe cei care sunt populari, dar nu neapărat competenți. Adesea, nu avem toate informațiile necesare pentru a evalua corect o persoană, iar aplaudarea poate proveni dintr-o percepție incompletă. Oamenii pot aplauda pentru a se simți parte dintr-o comunitate sau un eveniment, mai degrabă decât dintr-o apreciere sinceră. Aceste motive pot contribui la aplaudarea unor indivizi care, în alte circumstanțe, poate că nu ar merita recunoașterea sau aprecierea publicului.
Pe o pagină de socializare un domn, se recomandă cu numele „Malin“ pune și dânsul o întrebare, pe care, de sigur o pun și eu: „Băi, deci mă lămuriți și pe mine vă rog? Georgescu ăsta e legionar, comunist sau rusofil că nu se prea pupă astea între ele și pare că îl băgați în toate la un loc.” Nici eu nu mai înțeleg cum este acest Georgescu, dar vorbește bine și este cu mai mult de o clasă peste doamna care este aplaudată de nicușorii și neicușorii momentului. Să vorbească domnia ei despre: unitate, românism, dreptate? Ei care au împărțit dreptatea prin frigurile apartamentelor și spitalelor aproape desființate? Spitalele pot fi închise din anumite motive, dar nu spitale cu pacienți pe masa de operație cum a făcut acel Voiculescu din partidul doamnei. Da, pot exista oameni care decid închiderea spitalelor, de obicei în contextul unor măsuri administrative sau economice. Aceste decizii sunt adesea luate de autorități guvernamentale, managementul spitalelor sau organizații de sănătate, iar motivele pot varia de la lipsa de fonduri, restructurarea sistemului de sănătate, până la eficientizarea serviciilor Părerea despre acești oameni poate fi complexă. Unii ar putea considera că aceste decizii sunt necesare pentru a reduce costurile și a îmbunătăți eficiența, în timp ce alții ar putea critica aceste acțiuni ca fiind lipsite de empatie, având un rol negativ asupra comunităților care depind de serviciile medicale. De asemenea, închiderea spitalelor poate duce la creșterea timpilor de așteptare și la accesul redus la îngrijire medicală, ceea ce poate afecta grav sănătatea populației.
Credeți că le pasă de sănătatea noastră? Văd că un mare președinte dintr-o țară super-democrată dorește să livreze bombe atomice pentru un război din Europa. După acel război, vă spun eu, nu mai rămâne nimic. Dar să fie pace, iar gândul bun poate ne călăuzește spre bine, nu spre răul sădit în mine: de cărbune și rubine.
