Dacă sunteți un împătimit al drumețiilor este posibil să fi întâlnit în drumurile dumneavoastră această șopârlă frumos colorată, cunoscută drept „gușter”. Este una dintre cele mai frumoase vietăți care trăiesc la noi în țară. Mai este numită și „șopârla de smarald”. Ca orice reptilă, gușterul este un mare iubitor de soare care îi asigură energia necesară. Din acest motiv aceste șopârle sunt prezente în număr mai mare în partea de sud a țării noastre și mai ales în Dobrogea. Gușterul este cea mai mare șopârlă întâlnită la noi în țară. Poate ajunge la o lungime de 40 centimetri, din care mai mult de jumătate este reprezentată de coadă. Aceasta din urmă ajută gușterul și împotriva prădătorilor. Atunci când este atacat și nu poate scăpa cu fuga, își desprinde coada sau bucăți din ea cu care reușește să păcălească prădătorii și astfel câștigă timp suficient pentru a se adăposti. Ulterior coada se va regenera. Culoarea generală a gușterului este verde strălucitor, cu nuanțe galbene. Coada este castanie, iar pe obraji și pe gușă este de un albastru azur. Insectele formează hrana lor de baza dar nu se dau înapoi de a consuma și alte specii de nevertebrate mici, sau uneori fructe, ouă de păsări, pui de păsări, șopârle mici și chiar și șoareci.
Acuplarea are loc primăvara, iar prin mai-iunie, femela depune câte 6-12 ouă în nisip sau pământ moale, ponta putându-se repeta la câteva săptămâni. Clocirea variază, în funcţie de căldură şi umiditate, de la 2,5 la 3,5 luni. Puii sunt colorați dorsal cenuşiu-verzui sau cafeniu întunecat cu reflexe metalice, cu patru dungi longitudinale, din care două dorso-laterale şi două discontinue pe flancuri. Ventral sunt gălbeni-verzui şters, cu reflexe metalice. Se reproduc după trei ani, foarte rar după numai doi ani, timp în care își dublează dimensiunile. Iernează din noiembrie până în februarie-aprilie în crăpături de stânci, printre pietre, sub rădăcinile arborilor sau sub frunzar putred.
Gușterul (Lacerta viridis) este o șopârlă răspândită în zona latitudinală medie a Europei, din Slovenia și estul Austriei, până pe coastele estice ale Mării Negre ce aparțin Ucrainei și Turciei. El este văzut de multe ori lenevind la soare pe stânci sau pe pajiști sau adăpostindu-se în tufișuri. Există o discuție în curs de desfășurare pentru a stabili dacă „Lacerta viridis” și „Lacerta bilineata” sunt specii separate. Datele genetice sprijină slab separarea lor în două specii, dar mai trebuie efectuate cercetări. Masculul are un cap mai mare și o piele verde uniformă punctata cu pete mici, care sunt mai pronunțate la spate. Gâtul este albăstrui la adulții de sex masculin și într-o mai mică măsură la adulții de sex feminin. Femela este mai suplă decât masculul și are o colorație uniformă, prezentând adesea între două și patru dungi deschise la culoare mărginite de pete negre.
Gușterul este o șopârlă specifică Europei de sud-est. Această specie este răspândită din sudul Germaniei, Austria, estul Italiei, Croația, Bosnia și Herțegovina, Serbia, Muntenegru, Albania și Grecia până în sudul Ucrainei, România, Bulgaria și vestul Turciei. A fost aclimatizată, de asemenea, în statul Kansas din Statele Unite ale Americii. S-au făcut diverse încercări de a aclimatiza gușterul în Marea Britanie încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea și o colonie identificată ca L. bilineata a supraviețuit la Bournemouth începând de la sfârșitul anilor 1990. Apare până la altitudini de maxim 2.200 metri deasupra nivelului mării, iar habitatul tipic este reprezentat de vegetația stufoasă din păduri, gardurile vii, marginile câmpurilor, diguri și desișuri mărăcinoase. În partea de nord a arealului său poate fi întâlnită în tufișuri, în timp ce în partea de sud preferă zonele umede. IUCN consideră gușterul ca fiind o specie cu risc scăzut de dispariție. Acest lucru se datorează faptului că are o gamă largă, că este o specie adaptabilă și că nu au fost identificate amenințări substanțiale la adresa ei. Cu toate acestea, gușterul este afectat în Turcia de utilizarea pesticidelor. Este destul de comun în ţara noastră; la munte poate ajunge până la altitudinea de 1700 metri. Aleargă, se urcă şi sare foarte iute. Este vânat de nevăstuici, păsări sălbatice, şerpi şi pârşi. Deşi în natură sunt foarte agresivi, în captivitate se îmblânzesc uşor. Trăiesc până la zece ani. Această „șopârlă de smarald” a României trebuie protejată pentru frumusețea ei și pentru conservarea habitatului natural așa cum l-am moștenit de la înaintași. (G.V.G.)
