Și ăla din urmă, în cele din urmă, tot unul „imperial”, despotic, agresiv…. Chiar dacă nu neapărat „rusesc”… Pentru că, la cât de bine ne-am lăsat jucați pe mâna Bruxelles-ului, cam pe acolo suntem… Și să nu trezim (că tot e o economie globală „circulară”, nu?!) că vom ajunge a importa gaz românesc din Turcia pentru a-l livra gratuit Europei… Că nu o să stea UE să-i înghețe pielea pe ea… Și va lua și „păturile” de pe noi dacă e nevoie, lăsându-ne cearșafurile ălea din petice rupte în coate, cerșind din poartă-n poartă, dar nu la cele ale „lumii”, ci la cele ale așteptării și acceptării… Și nu este nimic straniu în faptul că noi ajungem iarăși a afla ce fac alții în „lacul” nostru (din Marea Neagră!) doar din „întâmplare”… Că, iată, turcii sunt pe val (la propriu!) și își extind masiv activitățile de explorare și exploatare a gazului din Marea Neagră… Iar asta în vreme ce noi tot batem pasul pe loc și ne învârtim după legi și virgule… De alții puse, evident, dar de parcă nu am fi putut sări peste ele… Căci, în fond, este vorba de interesul nostru energetico-strategic… Care devine unul de servire aservită a altora… Și nici măcar al cuiva care să ne dea partea noastră de drept. Să se poarte cu noi așa cum se cuvine cu un partener. Și atât am „dejucat” jocurile cu gazul din Marea Neagră că nici măcar nu vom ajunge a face „un foc mare”, cum ne urau ungurii, să ne ardem resursele în vânt dacă nu le dăm lor (stând desigur la pândă să ne înhațe și pe motiv de poluare), ci vom fi pioni ai propriei sărăciri întru’ îndestularea altora. A Europei. Care ne-a ținut pe tușa exploatării perimetrului „Deep Neptun”, de mână cu guvernanții noștri din lesa trădării și a vânzării de țară, cât să ajungem în punctul în care România să fie obligată, prin „decretele” europene ale dictaturii bruxeleze, să liberalizeze prețurile resurselor și, mai ales, să-și asume obligația exportului către UE, fără condiția asigurării primare a pieței interne. Iar noi cu mapa roșie a obligației de a exporta oricui (ne impune UE) și cu prețurile umflate masiv pentru propria piață (casnică și industrială), cât să nu mai cumpere nimeni gaz la noi în țară, dar și cu prostirea pe mai departe cu necesitatea „ecologică” a renunțării la consumul de gaze, pentru noi, pe seama „green-ului” UE care va deveni cenușiul murdar al orizontului nostru, Turcia își va vedea liniștită de drum.
E adevărat, și poate să facă asta! Nu doar pentru că nu e în UE să fie „nevoită” să asculte de „ștrumfele” casnice de acolo, nici pentru că nu ar ține oricum seama de protestele unor „ong” -uri de mediu care dau cu vâsla în mare (ba, ar fi pus rapid furtunurile de apă ale navelor, și poate și tunurile, pe ei!), ci pentru că așa vrea! A vrut să devină un producător de gaze naturale și, deși în urmă nu cu mulți ani, râdeam de pretențiile lor (când aveau o producție maritimă de gaze cât o virgulă față de noi, dar astăzi apropiindu-se de capacitățile noastre de atunci, noi rămânând captivi tot acolo, aidoma întregii țări, economii și piețe), iată că, acum, este pe cale să reușească. Iar turcii nu pot fi condamnați pentru că pot! Noi, în schimb, da! Pentru că ne tot lamentăm cu speranțele ignoranților ce ajung mereu pradă celor mari, pentru că așa aleg… Să fie victime bune de sfârtecat… Și care, pe banii potriviți, se sfâșie și singure…
Resursele maritime sunt, în fond, ale oricui care exploatează pungile de gaz din(spre) apele internaționale. Și mare mirare ar fi să nu aflăm că pe acolo sunt și ucrainienii, pregătindu-și locurile la mesele celor mai. Și nu, nu la cele „ale UE”, sau nu numai, ci și acolo unde este predictibil să se îndrepte gazul extras de turci. Spre piețele folositoare Rusiei, spre BRICS, asigurându-și mai mult de cât un loc de partener. Și da, vom începe și noi să exploatăm gazul din perimetrul nostru… Dacă va mai rămâne ceva în punga de la care „trag” turcii. Acum. Este chiar de așteptat să fim puși „în viteză”, pentru că iernile vor fi tot mai aspre în Europa, gazul rusesc tot mai îndepărtat. Iar din 2025, când nu vor mai fi restricții de export, nici prevederi interne obligatorii pentru asigurarea prioritară a securității energetice a propriei țări, vor dispărea în spuma mării și toate ong -urile protestatoare. Iar dacă nu vom extrage suficient pentru a acoperi cota cerută de UE, la prețul decis de ea, vom fi puși să importăm poate chiar și de la turci. Să satisfacem a doua mare gură lacomă a timpurilor noastre…
