Pe râul Gilort din Gorj au reapărut două noi specii de pește: scobarul și chișcarul

O echipă formată din biologi a Agenției de Protecție a Mediului Gorj, împreună cu studenți practicanți, au efectuat un recensământ și o monitorizare a populației piscicole din zona râului Gilort care este un afluent al Jiului (jud. Gorj), în cadrul proiectului european „Fish for Life”. Biologi de la București și specialiști din cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Gorj au în derulare un proiect de 1,5 milioane euro pe râul Gilort, menit să readucă aici specii de pești dispărute de mai mulți ani. Cum habitatele lor naturale sunt în pericol din cauza intervenției omului și a schimbărilor climatice, se reîncearcă refacerea pe cât posibil, a condițiilor de viață necesare. Lucrându-se asupra ecosistemului, specialiștii au făcut descoperiri promițătoare: au reapărut specii noi de pești, ca semn al unui ecosistem în revitalizare. Aceștia aplică o metodă de „pescuit științific”, care permite capturarea peștilor fără a le provoca daune. După ce sunt măsurați și cântăriți, exemplarele sunt eliberate înapoi în apă. Dacă se știa că o parte din speciile care își duceau existența aici sau pe alte râuri din județ au dispărut chiar în deceniile din urmă, specialiștii veniți pe Gilort au avut ocazia acum să descopere că unele specii încep să reapară (se reîntorc).

Proiectul, finanțat din fonduri europene, își propune refacerea habitatului natural din zonă. Intervențiile recente, cum ar fi construcția unui prag în apă (zigzagat) la Târgu Cărbunești, au permis peștilor să migreze în amonte, contribuind astfel la reapariția unor specii dispărute în amontele râului de-a lungul timpului. Până acum pragul de ciment constuit lângă podul din Târgu Cărbunești au încurcat unii pești să nu mai poată înota în amonte. Și peștii migrează, la fel ca păsările. În funcție de anumiți factori, aceștia pot coborî spre zone cu mai multă mâncare. Iar de cele mai multe ori, se întorc în amonte, pentru a depune icrele. Dacă se lovesc de o barieră (naturală sau nu) aceștia nu mai pot ajunge în apele unde sunt obișnuiți să-și depună icrele, deci nu se mai reproduc. Unii pești pot sări peste astfel de „cascade” mai mici (cel mai celebru exemplu este somonul). Însă, în cazul nostru, având o barieră artificială, aceasta este mult prea înaltă și este aproape imposibil de sărit. Pentru a combate această problemă, s-a constuit o „rampă de acces” la acel prag de beton, pe unde peștii pot urca din nou în susul Gilortului. Dacă vă întrebați de ce are forma aceasta de Z, este pentru a fi mai eficientă, atât din punct de vedere al materialelor folosite, dar și pentru lejeritatea cu care peștii o pot străbate. Sunt calcule făcute de oameni specializați.

În urma cercetării și inventarierii au fost identificate exemplare din speciile de pești-țintă ale proiectului și anume: Mreana vânătă (Barbus Meridionalis Petenyl) sau mreană pătată este un pește dulcicol de 10-25 centimetri din familia ciprinidelor, cu spinarea vânătă, abdomenul alb-gălbui. Trăiește, în special, în râurile de deal și de munte. Se hrănește cu alți pești, crustacee și moluște; Chișcarul (Eudontomyzon Mariae) nu este un pește, este un ciclostom de talie mică, care poate ajunge la o lungime de până la 30 de centimetri și o greutate de până la 100 de grame. Este înrudit mai degrabă cu un țipar; Scobarul (Chondrostoma Nasus) este un pește de talie relativ mare, care se găsește în apropierea apelor montane, în zona colinară și în Dunăre. Este un pește deosebit de rezistent la factorul de poluare. Îl găsim pe fundul apelor reci cu fund nemâlos, cu pietriș; Dunărița sau nisiparnița (Sabanejewia Aurata) este o specie de pește de apă dulce, trăiește în locuri liniștite nisipoase, argiloase sau pietroase, ori între rădăcinile de la mal. Dunărița are lungimea de 5-10 cm, corpul este relativ scurt, înalt și gros, cu spatele arcuit; Boarța (Rhodeus Amarus) blehniță este un pește dulcicol bentopelagic mic cu o lungime decinci-șase centimetridin familia ciprinidelor, din apele stătătoare sau lin curgătoare, cu fund nisipos; Porcușorul de nisip (Romanogobio Albipinnatus) o specie de pește de apă dulce din familia Cyprinidae. Pot ajunge la 13 centimetri lungime.

Pe vremuri, „scobarul” – un pește care trăiește în apele reci, cu fund mâlos ori cu pietriș – era atât de mult aici încât oamenii îl prindeau și cu mâna. Și „chișcarul” – așa cum e numit în zonă țiparul – e greu de găsit acum. Aceste două specii piscicole ce dispăruseră din zona amonte a râului Gilort, acum au reapărut, aducând bucurie biologilor și pescarilor. Avem deci o gamă variată de pești (și nu numai). Ceea ce nu multă lume știe, este că peștii nu au nevoie doar de apă pentru a trăi. Sau mai exact, nu toți pestii au aceiași nevoie de apă. Unii au nevoie de ape repezi, alții de ape liniștite. Unii stau în nisip sau nămol pe fundul apei, alții printre pietre. Deci pentru a menține o biodiversitate ridicată, avem nevoie de mai multe astfel de „ecosisteme” pe cursul unui râu, pentru a putea susține toate vietățile ce îl numesc „casă”. Există și oameni care și-au dat seama de aceste probleme și încearcă să le remedieze. Așa a apărut inițiativa „Fish for Life”. Aici, la Gilort, s-au reunit mai multe entități ce încearcă să restaureze habitatele mai multor specii de pești autohtone ce sunt amenințate. Este vorba despre „Agenția pentru Protecția Mediului Gorj”, în colaborare cu „Invisible Nature” și „Universitatea din București” (CCMESI). Numele complet al proiectului este „Refacerea culoarelor de migrație și a habitatelor pentru speciile de pești reofili din Râul Gilort” pe raza comunei Bengesti-Ciocadia. Proiectul „Fish for Life” a început la 1 Septembrie 2017 în arealul Sitului Natura 2000 Râul Gilort. Proiectul „Fish for Life” este finanțat de Comisia Europeană prin programul LIFE+ Nature și co-finanțat de Guvernul României. Printre obiectivele „Fish for Life” se numără: Îmbunătățirea diversității habitatelor pentru peștii reofili; Reducerea fragmentării habitatelor pentru pești; Îmbunătățirea calității apei; Creșterea gradului de conștientizare a importanței râurilor pentru mediu; Menținerea caracteristicilor hidromorfologice a cinci corpuri de râu pe o distanță de aproximativ 26 de kilometri. Operațiunile vor continua pe patru râuri din Gorj, care vor fi astfel cercetate și monitorizate: Gilort, Blahnița, Ciocadia și Galben. Aceasta inițiativă aduce speranțe pentru conservarea biodiversității acvatice din regiune și trebuie reluată și în cazul altor ape curgătoare și nu numai din România. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*