Nu, nu este vorba strict despre plângerile și delațiunile legate de procesele de muncă, a relațiilor dintre angajator și salariați, a frecușurilor și reclamațiilor dintre aceștia, a plângerilor dinspre orice direcție am privi, patroni, angajați, colegi, asociați în firme… Pentru că nu aici este miza…. Nu simpla delațiune legală, „îmbunătățită”, acoperită, stimulată și, poate, pe viitor, și recompensată din sfera muncii… Chiar dacă lucrurile vor avea efecte și în această zonă, fie și mai mici, ba chiar neînsemnate ca valoare, cuantumuri, față de sfera mai „largă”, imensă chiar, în final vizată… Pentru că scopul intervenției ICCJ în a da liber delațiunilor dintre angajați, salariați și patroni, și, atenție, patroni (pentru că acordul legislativ al instanței nu vizează strict relația dintre angajați și patroni, ci, și din interiorul acestor „nuclee”, „a priori” considerate în conflict, întotdeauna socotite vinovate și învinovățite sub diferite forme și formule), urmărește și realizează, de altfel, extirparea prezumției de nevinovăție, a dreptului la intimitate și viață privată. Pentru că nimeni nu va putea detașa sfera publică a zonei vizate (relațiile de muncă) de viața privată și dreptul la intimitate al angajaților, angajatorilor, colegi sau parteneri, asociați într-o firmă…
Se urmărește, de fapt, înlăturarea din procesul juridic al aprobării de către o instanță a obținerii licite a oricăror materiale de delațiune, prin respectarea minimelor condiții (de până acum) ale legii… În speță, acordul părții vizate de a fi înregistrată, art. 74 din Codul civil (încă în vigoare, nu?!) interzicând înregistrarea unei persoane fără acordul acesteia, acordul fiind o condiție obligatorie a admiterii probei în instanță.
Or, instanța a decis acum că angajații, între ei, în relație cu angajatorul, dar și asociații ori patronii (între ei), pot folosi probele audio-video obținute chiar fără acordul celeilalte părți. Practic, înregistrarea de sistem securistic este pusă din nou la baza „dreptului” civil și penal din România, devenind obiect juridic de drept, incontestabil și inatacabil prin raportarea la noua condiție: lipsa obligativității obținerii acordului părții ori, măcar, a înștiințării acesteia că este înregistrată. Mai mult, cum nici un judecător nu va sta să verifice dacă o înregistrare primită ca probă în instanță a fost făcută în intervalul „de lucru” al părților (doar vorbim despre conflicte de muncă, nu?!), suprapunându-se strict pe intervalul orar de lucru, automat toate delațiunile vor deveni probe… Inclusiv prim premiza faptului că, fie și derulată ulterior în spațiul privat (telefonic ori prin rețelele sociale, de exemplu), o discuție de acest gen poate viza, „in integrum” ori parțial, sfera de activitate a părților aflate într-o relație de serviciu, ca angajați, asociați, patroni, prin urmare, puține probe audio-video și foto, obținute prin mijloace de facto ilicite, neavând acordul părților vizate (la început, apoi, în epuizarea acestui drept, măcar a înștiințării celeilalte părții că este înregistrată) vor mai putea fi respinse.
De acum, oricine va putea înregistra legal pe oricine!… Și urmări, supraveghea și chiar hărțui, pentru că altfel nu pot fi obținute aceste înregistrări, nu?!… Sigur, nu este vorba despre chiar oricine înregistrând pe oricine… Pentru că nu plângerile, frustrările, orgoliile lezate, pierderile „de lezmajestate” de pe rețelele sociale vor avea întâietate, ci tot înregistrările din marile probe cu dedicație și direcție ale sistemului… Dar scopul poate fi și acela ca, în final, fiecare să ajungă să se teamă… Nu atât pentru celălalt, chiar dacă este un apropiat ori un cunoscut, ci pentru sine. Iar orice asemănare cu sistemul represiv „de inspirație” se oprește aici. Restul va fi strict pe materie civilă și penală pe fond de „om nou”. Cel ce nu va mai putea nici să deșurubeze galena telefonului, nici să scoată dispozitivele din priză… Ci doar să-și creeze un zid de prevenție prin cea mai oribilă formă spre care ne va îndrepta sistemul. Izolarea nu doar de cunoscuți, nu doar de apropiați, nu doar de rude și familie, ci, practic, și de sine…
Lasă un răspuns