Tot mai probabil, cam aceeași „țară”!… Mai ales dacă „ițicul” dintr-o parte și-ar arăta fățiș consemnul de recunoaștere (a pocinoagelor, vinovățiilor, implicărilor) cu „ștrulul” din aproape partea cealaltă de, deja, nelume… Și nu doar pentru că îl au în spate pe același „rabin” ce-i înarmează, dar prea multe stranii suprapuneri se petrec… Pentru că, de câte ori Ucraina lansează câte o incursiune meteorică în teritoriul dușmanului, răpind „blitz” -urile și „news” -urile media (și rabinomedia!), de atâta ori, în cealaltă parte, a lumii, dar, în fapt, parte a aceleași drame a cărnii smulse, sfârtecate, a vieților și destinelor răpite, are loc o nouă zdrobire a ultimelor șuvoaie de viață, bolnave, suferinde, muribunde în valul epidemiilor ce vor urma… Acțiuni ilogice acoperite prin pseudo logica militară de front… Acțiuni grotești… Genocid și extincție… Adulți și, mai ales, prunci uciși cu intenție… Acolo unde extincția unui neam se face, iată, și prin carnea de tun aruncată în flăcările iadului războiului și prin pângărirea fragedei scântei de viață din brațele și mâinile zdrobite, strivite, smulse ale mamelor și taților uciși… Cei ce nu mor doar o dată… Poate doar ca neam… Căci, de atâtea ori sunt uciși cei deja uciși o dată în cealaltă parte de nelume, încât și petițele fumegânde din poporul de cândva se mai transformată o dată din cenușă în cenușă pentru a fi iarăși calcinate…
Și sunt prea artificial croite și justificate aceste suprapuneri ale uciderii pentru a nu ridica întrebări… Suspiciuni, acuze… Este prea lipsit de orice logică (civilă) să consumi resursele militare pentru a ocupa câteva sătuce și un orășel al inamicului din Rusia, de nici măcar cinci mii de suflete, pentru a trece, în propria țară, ca măsuri de protecție a populației, la evacuarea de urgență a peste 50 000 de oameni… Evacuarea unor întregi localități ucrainiene în care inamicul, invadator o dată, va avea motiv să intre iarăși… Poate mai brutal, mai nimicitor…
Și pentru ce?… Pentru a scoate de pe prompterele televiziunilor ceea ce se întâmplă în adevăratul cazan de iad al Israelului?!… Acolo unde mor pruncii, nu doar ai unui neam în agonie, ci ai lumii… Căci, acolo se stinge o țară… Și moare, nu doar o națiune, ci însăși umanitatea noastră… A acelora ce privim complici, „analizând”, comentând și criticând doar acțiunile dintr-o parte a frontului, poate, a aceleași țări cauzatoare… A aceleași țări!… Căci, „uităm” că într-un conflict există și partea invadatoare, dar și partea provocatoare… Și nu, nu întotdeauna cele două sunt una și aceeași…
Să ai pe prima pagina a setei criminale de moarte, de știri, două acțiuni militare și să concentrezi media lumii doar acolo unde te interesează este în sine o crimă… Și nu, nicidecum o simplă părtinire. Să te pupi frontal cu liderul genocidului în vreme ce, în ceea ce a mai rămas din ruinele sfârtecate, nu o dată, ci de zeci de ori, ale Palestinei, este, nu doar o părtinire fățișă a ucigașului, nici un macabru cult de admirație (fie și impus) al acestuia, ci parte a crimei… Și este evident că tabla de șah a lumii nu mai are toate cele 64 de petice de mișcare… Ci un singur „careu”: al morții…
Și este tot mai clar că logica războiului a fost răsturnată de ilogica crimelor nenecesare… Ce se vor tot rostogoli peste vremuri… Căci, avem parafate acorduri de schimburi de prizonieri, nu între Rusia și Ucraina, ci între Rusia și Europa!.. Făcându-ne dară și pe noi părtași cererii de socoteală ce va urma peste ani… Pentru că, fie și peste decenii, plata implicării părtașe, dar și a nepăsării, va veni… O negustorie pe carnea și oasele războiului, cu unii morți, cu unii poate încă vii (de parcă va mai conta viul când rațiunea va fi murit), în care câteva state europene negociază astfel de acorduri în numele Europei, practic angajând și responsabilitatea noastră… Ca slugi la asumarea condițiilor a fel și fel de schimburi de prizonieri, de înarmări, de ucideri, și, poate, de armistiții, de teritorii cedate, lăsate invadatorului, dar fără a fi puși măcar într-un colț al acelora care au un cuvânt de spus… Chiar și pe anexa celor ce doar notează, fie și cu penița năclăită de sângele nevinovaților… Pentru că partenerul strategic al unchiului Sam, cel ce face toate aceste mașinațiuni de sinagogă, ca parte a leului dată aceleiași țări-gheșeft (cu două fronturi) nu este pus nici măcar să dea cu sugativa prespapierului pe iscăliturile celor mari, ci îi este îndesat pe gâtlejul de mioară blajină între atâția lupi un acord de tăcere supusă, controlată guvernamental, a presei…
Lasă un răspuns