Tot mai des am nefericitul prilej să văd şi să aud tot felul de nebunii ale lumii acesteia, care mă fac să cred că trăim vremuri apocaliptice, de sfârşit de veac. Parcă dracul a luat în stăpânire lumea lui Dumnezeu şi o călăreşte cum îi place şi-şi bate joc de ea cum i se năzare. Nu se termină un război şi începe altul; zilnic auzi de tot felul de crime şi de acte teroriste; cataclisme naturale, precum cutremure, inundaţii, alunecări de teren, erupţii vulcanice, tornade, incendii fără precedent şi multe alte nenorociri se abat în mod obişnuit peste noi. Boli de tot felul, care mai de care mai periculoase, seceră milioane de vieţi omeneşti şi medicina rămâne fără putere în faţa lor; nedreptăţi strigătoare la cer, falsuri şi excrocherii în toate straturile sociale te întâmpină la tot pasul. Mita, nepotismul, favoritismul, şantajul şi interesul fac ca să fie promovaţi spre vârfurile piramidelor sociale şi instituţionale tot felul de pămpălăi şi de popândăi. Nu mai întâlneşti oameni, care să lupte pentru interese sociale şi naţionale măreţe; atât de puţini îşi mai închină viaţa ştiinţei, culturii şi artei. Tot felul de interese meschine şi de mahala, tot felul de îmbârligături şi de păienjenişuri îţi întunecă orizontul.
Multe din biserici sunt goale în duminici şi sărbători. Atâţia credincioşi sunt nemulţumiţi de prestaţia unor preoţi, care şi-au uitat demult rostul pe lume. Presa îi disecă pe ierarhi, precum studenţii de la medicină broaştele în laborator. Copiii nu mai au motive să înveţe carte; mulţi profesorii uită adesea de misiunea ce le-a încredinţat-o societatea. E destul ca vreunul să se remarce prin muncă şi cinste şi de îndată sar asupra lui dulăii şi-l sfâşie. Nu e nevoie de modele, nu e nevoie de repere morale. Cu cât bâjbâie mai mult mulţimea în bezna inculturii, cu atât e mai uşor de manevrat şi de prostit.
Pline sunt cârcimele zi şi noapte! Până către zi creştini botezaţi oficiază acolo slujbă lui satan. Licori de toate felurile, culorile şi preţurile se scurg pe gâtul „vitejilor” noştri. Alcool, tutun, muzică infernală, dansuri fără noimă, înjurături şi tot felul de vorbe grele sunt doar câteva dintre „jertfele” ce le aduc cei de acolo lui satan. Atâţia tineri de-ai noştri ca bradul au rămas o amintire; atâţia alţii se clatină pe drum ca nişte stafii. Atâtea familii s-au destrămat cu vremea din cauza băuturii; atâţia copiii nevinovaţi au rămas pe drumuri!
La toate cele de mai sus s-a adăugat zilele acestea, asemenea unei bomboane pe colivă, o ştire, care m-a lăsat fără replică: nunta căţelii. Un indian s-a căsătorit cu o căţea, după tot ritualul tradiţional. Era semiparalizat şi un vrăjitor i-a dat leacul: căsătoria cu o căţea! Apărea jigodia la televizor şi pe internet gătită ca o mireasă! Lumea era entuziasmată de comedie. Dracul putea să-şi frece ghearele fericit! Reuşise încă o dată (pentru a câta oară!) să-şi bată joc de regele creaţiei lui Dumnezeu: Omul! Doamne, Doamne, mare e răbdarea Ta!
Lasă un răspuns