Ar putea fi o Carte a sinelui… Sau poate chiar un manual al trezirii sinelui… Căci, doar parcurgând, filă cu filă, etapele de treziri punctate de autoare, vei putea înțelege ceea ce este dincolo de misterul poetic de ieri, materializat din încercări, treceri, etape de viață, în spiritualitatea unei transcedentări din sine… Este oare o trezire ce a irumpt drastic din cunoaștere, din intersecția vieții cu un destin greu, dar și eliberator, iar, prin acesta, al deschiderii spre alte și alte forțe de cunoaștere, de lumină, aducând cu sine percepția, trezirea, iluminarea sinelui poetic, iată, meditativ-spiritualizat, sau este, de fapt, continuitatea unui proces în pași?… Aparent, pași mărunți, ca redare, dar fiecare având, născând din acest „a avea”, o profunzime pe o altă și altă lungime a sinelui, o altă scală a cunoașterii. Este greu de spus… Căci ar însemna o putință a propriei deschideri a sinelui cititorului, nu prin empatia cu ființa lecturii, ci printr-o cunoaștere cel puțin egală cu a autoarei. Or, noi, ca ființe, suntem diferiți, nu doar prin structura materială, organică, biologică, dar, mai ales pe un asemenea palier, prin cea a cunoașterii, a experienței, a încercărilor, înțelegerii, prin meditație, prin relevării dinspre sine spre exterior.
Trezirea sinelui autoarei s-a revelat, nu atât în etape întru-un același segment, adesea unul singur relevant și posibil a fi accesat într-o viață de om, am putea spune obișnuită, ci printr-un întreg mănunchi dat de greutățile vieții, nedreptățile, bucuriile, dezamăgirile, prăbușirile, îndreptările, încercările și împovărările, despovărările, ca primi pași spre desferecarea accesului la propriul sine. Dar a căpătat și o formă de materializare a cunoașterii ca proprie iluminare prin scris. Prin poezia-suferință, prin eseul emoțional, prin teosofie… Iar ceea ce putem vedea în acest nou volum al Floarei Mihali Petrov, un manual, dar nu al stării de sine al autoarei, ci de irumperi deja astral-celeste (și vorbim de „a vedea”, nu doar a citi, pentru că profunzimea aproape eterică te duce dincolo de simpla dimensiune și „dimensionare” pe axele obișnuite ale revelației, suferinței, înțelegerii, toate metastazate în suferință pentru o vindecare în astral), sunt alte și alte scântei de sclipiri spiritualizate culese de autoare din bolta sinelui, ca proiecții aduse la nivelul de înțelegere al propriilor cititori, aflați tocmai la un alt nivel de absorbție prin cărțile anterioare, sau de primă empatie al acelora ce deschid întâia oară nu doar unul dintre volumele autoarei, ci, deja, însăși părți în serie de dezidire a sinelui spre cunoașterea din bucăți, din stivele anterioare de suferință, din bolțile de înțelegere divină prin contemplarea propriei suferințe drept cale de vindecare. A ei, dar și a noastră, firește după acei pași pe care doar divinitatea ni poate trasa pe drumul deschiderii, înțelegerii, iluminării. Ca o scriere a propriului „manual” de deschidere a sinelui, de luminare spirituală, de contemplare a divinului, de absorbție a lui, de identificare cu părticica infimă din fără-de-sfârșitul-sinelui, al lumii de aici, dar și al lumilor-cunoaștere ce transcend spre celestul de iluminare dat de atingerea divinului.
În conturarea acestui „manual” al trezirii sinelui, autoarea urmează într-un fel și materialul obișnuit nouă: cunoașterea, simțirea, înțelegerea primară… Ca nevoi de bază ale luminării aidoma, ca pași, celui ai materialului. Cu nevoile de bază, primare, dar acum ca hrană, nu doar pentru spirit, când și când, ci, primordial, a sinelui – prin absorbția luminii, la început ca exercițiu de contemplare, de admirație, apoi de însăși contopire cu astrul dătător de viață, aici, oriunde și pururea, „hrană” prin contemplarea ca prană de dimineață, de seară, oricând când razele-i sunt blânde, reflectându-se în planul emoțional, prin întâia sa treaptă, cea a devenirii… Iar ferestrele de deschidere ale cărții continuă… Și fac legătura și cu numeroasele medalioane poetice, în sine o carte, înconjurând ca un halou și explicitând – chiar de nu era nevoie, căci lumina nu are nevoie de explicații pentru a fi văzută, a fi contemplată, absorbită, a fi trezire, Floare Mihali Petrov punctând, prin caldele ei linii poetice, aceste etape de trezire. Acum scriind, dară, nu doar despre lumină, ci prin însăși lumină… Prin viu, despre viu…
*Floare Mihali Petrov – „Tehnici de trezire spirituală, de iluminare”, Editura Semne, 2024
Lasă un răspuns