Gestul ucrainienilor de a ne acuza de importuri (de către noi și, apoi, exporturi către ei) de combustibili „cu origini necunoscute” (!) nu are nici o legătură cu presupusa sursă „necunoscută” a combustibililor, care ar ajunge de la noi, pe mare, în porturile lor… Că, la nevoile lor de combustibili, nu le-ar păsa nici dacă ar fi vorba de combustibili de „tip m”, livrați drept motorină, dar ăla din bazinele de decantare din care s-au făcut la noi, în anii ’90-2000, bani, cu atât mai puțin le-ar păsa de prin ce țări ar ajunge la ei, via România, combustibili atât de necesari și războiului și necesităților lor industrial-energetice… Probabil, supărarea, și al doilea pumn în gură pe care ni-l pun în mai puțin de două săptămâni, se leagă, de fapt, de prețul de livrare… Pesemne, operatorii portuari și transportatorii au început să adauge din costurile lor la prețul de livrare, iar ucrainienii, care s-au obișnuit să-l primească aproape gratis, au ripostat… Iar de vină sunt guvernanții noștri trădători, care nu au prevăzut o perioadă maximă de ajutorare a ucrainienilor… Și care, lăsând intenționat astfel de limite netrasate (probabil nu și pentru ei, dar asta o să aflăm peste ani, prin valoarea comisioanelor încasate „via Ucraina” pentru asigurarea efortului național de ajutorare!) au deschis practic o supapă de revărsare, iar, în oglindă, de pierderi masive pentru noi, pe care viitoarele guverne se vor chinui să o închidă. Pesemne prin alte acorduri costisitoare care să astupe gura de supurare a beneficiilor către un stat tot mai străin de nevoile noastre. Tot mai străin și mai indiferent. Pus pe scandal și gata de acuze dacă i se ia bolul de „fomist” continuu de la gura care, orice altceva hrănește, dar nu sărăcia și nevoile celor ce au cu adevărat nevoie de sprijin și ajutor în Ucraina…
Evident, în această mârlănie diplomatică, pusă de ochii lumii pe seama vigilenței serviciilor lor secrete, poate fi și o formă de afișare a poziției de forță din deja, nu viitorul de mâine, ci din ziua de ieri, poate chiar din cea precedentă izbucnirii războiului, în care s-au trasat rolurile, pozițiile și felul de stabilirea a mărfurilor, prețurilor și cantităților de către Ucraina. Un stat desemnat ca viitor motor economic într-o Europă transformată în tanchetă de asalt la dispoziția Kievului, și a kibuțurilor-state, mai degrabă federații (!), pentru care lucrează acesta de la primul glonț, de la primul cadavru, de la primele mistuiri ale păcii…
Și este, probabil, același comportament de mârlani economici, impuși și susținuți de către partenerii (noștri!) anti-strategici, de la interzicerea accesului navelor sub pavilion românesc în danele cerealiere construite între timp la Odesa, tipar ce se va regăsi în modul de trasare a rolului nostru „economic” în zonă… Cu un comportament în care, prin lucrările de pe Bîstroe, care deja ne asaltează economic (și la nivel de mediu), prin mecanismul aproape „rostok” de sufocare a porturilor românești, mergând mână în mână cu UE pentru a le tehnologiza strict pentru cereale, și retrăgându-ne acum dreptul de a mai transporta cereale, adică lăsându-ne cu ziua de mâine la decizia lor, de conformare sau de faliment, prin lipsa de mărfuri transportabile, cu serviciile lor secrete care semnalează presupuse operațiuni nonconforme „în sudul țării și la Constanța” (de parcă Constanța e deja în partea lor „ceva mai la sud de Odesa!”, deja nici nu mai trebuie să ne întrebăm când s-a făcut această regionalizare de război, și federalizare pe interesele altora (ucrainieni, americani, și vest-europeni), ci unde ne vom refugia noi pentru a mai vinde pe un colț de batic o legătură de mărar, probabil tot din Ucraina…
Orice produs alimentar ori nu, orice îngrășământ agricol, fie și din reziduuri și deșeuri de război, vândute nouă, orice linie de producție și rută de desfacere pe care o va vrea controlată, va fi supusă aceluiași tipar și, în caz de nesupunere, va fi semnalată drept atitudine neprietenoasă a României (mâine, poate direct dușmănoasă) prin importurile și exporturile neconforme de care ne vor acuza. Iar râsul ala ironic ce se va auzi dinspre Moscova, când vom fi acuzați de liderii de la Kiev că am vândut și produse siderurgice, ori felurite alte materii prime, având sursa „primară” în Rusia, îl vom merita din plin… Pentru că nu putem spune că nu am fost atenționați chiar de la începutul războiului… Căci, poate nu am știut de-a lungul vremurilor, în feluritele lor întorsături istorice, dacă Rusia ne este prieten sau dușman, dar cert am fost conștienți de un dușman ce s-a născut și hrănit și din bunătatea noastră, încrederea, cumsecădenia și spiritul de ajutorare, dar, mai ales din trădările guvernanților.
Lasă un răspuns