Dacă Biserica „Trei ierarhi” din Iași ridicată de domnitorul Vasile Lupu ne contariază cu arhitectura sa unică și cu „dantelăria” de piatră a fațadei sale (modele folclorice și elemente simbolice), la câteva sute de kilometric distanță se află Mănăstirea Stelea din municipiul Târgoviște, ridicată de același domnitor al Moldovei ca semn al împăcării cu domnul Țării Românești, Matei Basarab și care are același „model” de construcție și împodobire. Mănăstirea Stelea este o mănăstire ortodoxă de călugări din România situată în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița. Complexul religios se află pe Strada Stelea nr. 6 din Târgoviște, iar construcția sa datează din secolele al XV-lea și al XVI-lea. Mănăstirea a fost ridicată în a doua jumătate a veacului al XVI-lea de negustorul Stelea, fiind menționată în 1582 de un hrisov prin care Mihnea Turcitul întărea o danie făcută mănăstirii. În 1645, domnul Moldovei, Vasile Lupu, ridică din nou, biserica păstrată până astăzi, o nouă casă egumenească, chilii și ziduri de incintă, ca semn al împăcării cu domnul Țării Românești, Matei Basarab. Opt ani mai târziu, în noiembrie 1653, ctitoria domnului Moldovei avea să-l găzduiască aici pe Macarie Patriarhul Antiohiei, primit cu mare fast la Târgoviște. Însotitorul său, Paul de Alep, în însemnările sale, compara Târgoviște – ca marime – cu Alepul sau Damascul, iar dintre numeroasele ei biserici și mănăstiri, consideră că cea a lui Vasile Voda este cea mai frumoasă.
În perioadele 1971-1975, 1982-1988, 1991-1999 și în 2002 s-au efectuat lucrări de restaurare la turnul-clopotniță și la stăreție. Datând din secolul al XVI-lea, turnul clopotniță este monumentul cel mai vechi care s-a păstrat din ansamblul arhitectural de la Mănăstirea Stelea. Fundațiile lui se așează pe pragurile fundațiilor casei din veacul al XV-lea. De plan aproximativ pătrat, turnul cuprinde trei nivele: parterul, unde se află un gang de acces, etajul întâi, cu o cameră și etajul al doilea unde se află clopotele. Este structurat în două registre, cel inferior grupând primele două nivele. Nivelul inferior – parterul, este cel original, din zidărie mixtă, în casete și porțiuni numai din cărămidă. Gangul este acoperit cu o boltă semicilindrică, pe console din cărămidă. Scara de acces la etaje este înglobată în grosimea zidului. Mănăstirea Stelea a fost restaurată ultima dată în anul 2000, având ca destinaţie administraţia eparhială. Din 2004 este muzeu. Prezintă o bogată colecție de obiecte de mare valoare istorică şi artistică, realizate în secolele XVII – XX, care au servit cultului în mănăstirile şi bisericile parohiale din Arhiepiscopia Târgovişte. Printre odoare se păstrează cruci de binecuvântat din lemn, Biblii şi Evanghelii cu ferecătură, sfinte potire, sfeşnice, cădelniţe, candele, pistornice, anaforniţe, discuri de argint, veşminte preoţeşti, precum şi nenumărate icoane de patrimoniu. Muzeul găzduieşte vechi cărți de cult şi mai multe hrisoave emise de domnitori ai Ţării Româneşti în diverse perioade, consemnând şi aducând în contemporaneitate fapte istorice: hrisovul lui Radu Voievod, datat 10 iulie 1614, prin care întăreşte Mănăstirii Dealu stăpânirea peste Satu Nou pe care l-a cumpărat şi l-a scutit de obligaţii fiscale, hrisovul dat de Matei Basarab ctitoriei sale de la Mănăstirea Doiceşti, la 9 aprilie 1646, prin care-i dăruieşte mai multe proprietăţi, hrisovul lui Constantin Mavrocordat din 3 iunie 1746 referitor la funcţionarea unui târg pe moşia Pătroaia din vama căruia se va întreţine şcoala din sat, hrisovul dat de Constantin Alexandru Ipsilanti din iunie 1805 prin care mitropolia, episcopiile, mănăstirile şi metoacele lor erau scutite de plata obligaţiilor fiscale. Expoziţia este constituită în trei săli cu exponate din Muzeul Arhiepiscopal de la Mănăstirea Stelea: Implicarea socială a Bisericii (sunt prezentate în cadrul expoziţiei bisericile de mir de la sat şi oraş, centrele monahale, dar şi imagini din practica liturgică), Legăturile Bisericii cu Statul (este evidenţiată implicarea clerului în probleme de justiţie, diplomaţie, dar şi poziţia şi importanţa schiturilor şi mănăstirilor ca oaze de cultură şi spiritualitate românească) şi Cultura, cartea, şcolile de arhitectură şi de artă.
Pe terasa Muzeului Arhiepiscopal de la Mănăstirea Stelea se păstrează un fragment de cruce de mormânt din secolul al XVIII-lea reprezentând pe Sfinţii Constantin şi Elena, o cruce de drum din secolul al XVIII-lea, o cruce de mormânt din secolul al XIX-lea şi un sfeşnic de piatră din anul 1708. La Mănăstirea Stelea se păstrează numeroase pietre de mormânt, unele foarte vechi, datând din 1609, 1647, 1689 şi 1820. Dintre obiectele de cult ale bisericii s-au mai păstrat stranele, două jilțuri brancovenești, unul purtând stema Țării Românești (ambele aflate astăzi în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României), un disc de argint aurit dăruit de Doamna Stanca în 1599-1600 și un potir de argint aurit filigranat dăruit de Vasile Lupu. Tot din vremea lui Vasile Lupu datează o cristelniță din piatră aflată în pronaosul bisericii. De la Vasile Lupu provine și o anaforniță din argint aurit, cu stema Moldovei, păstrată astăzi în colecțiile Muzeului Național de Artă. Din anii 1763-1764 datează un pomelnic-triptic din lemn, provenit de la Mănăstirea Stelea, aflat în prezent în colecțiile Patriarhiei. Relativ numeroase sunt pietrele de mormânt, cea mai veche datând din anul 1609, urmată de altele din 1647, 1689 și 1820. Din dorința de a reda Sfintei Mănăstiri Stelea statutul de oază spirituală și vatră de cultură pe care le-a avut cândva, Inalt Prea Sfințitul Nifon Arhiepiscopul Târgoviștei, a propus o nouă destinație „Casei egumenești”, aceea de „Muzeu de artă și arhitectură religioasă” cu expoziții de icoane si carte veche românească. Expoziția de început se dorea a fi un început al unei suite de manifestări expoziționale, de cercetare științifică și de artă a patrimoniului cultural religios din cadrul Muzeului Arhiepiscopal Târgoviște. Ținând cont de faptul că în majoritatea muzeelor de istorie din țară se pune foarte puțin accent pe istoria Bisericii Ortodoxe Române, iar în muzeele de artă cu atât mai puțin, expoziția-muzeu încearca să evidențieze legătura intrinsecă între istoria țării și cea a bisericii. Vizitarea celor trei săli de expoziție din Muzeul Arhiepiscopal de la Mănăstirea Stelea, oferă spre meditație tuturor celor care vor studia cu atenție, trei teme extrem de generoase: 1. Implicarea socială a Bisericii, care decurge din legăturile bisericii cu comunitatea locală și prin ea cu întreaga societate românească.
În acest sens sunt prezentate în cadrul expoziției bisericile de mir de la sat și oraș, centrele monahale, dar și imagini concludente din practica liturgică ce reliefează implicarea sacrului în viața de zi cu zi a credincioșilor. 2. Legăturile Bisericii cu Statul, demonstrate de implicarea marilor duhovnici și oameni ai Bisericii în bunul mers al treburilor publice, precum și de rolul lor în păstrarea nealterată a legii strămoșești. Este evidențiată implicarea clerului în probleme de justiție, diplomație și chiar de ecumenism, dar și poziția și importanța schiturilor și mănăstirilor ca oaze de cultură și spiritualitate românească. În acest sens, concludentă este afirmația lui A.D. Xenopol: „În Evul Mediu singurul așezământ cultural era Biserica”. 3. Poziția extrem de favorabilă a Bisericii față de circulația ideilor și modelelor pentru păstrarea unității spirituale a Ortodoxiei. Concret, se face referire la cultură, carte, școlile de arhitectură și de artă, dar și la salvarea unității Ortodoxiei (mai ales la sud de Dunăre), prin implicarea directă și nu numai, a marilor noștri voievozi care au făcut danii importante cunoscutelor centre spirituale din afara granițelor țării. În muzeu se găsesc astfel expuse obiecte de mare valoare duhovnicească, istorică și artistică, realizate în secolele XVII – XX, care au servit cultului în mănăstirile și bisericile parohiale din Arhiepiscopia Târgoviște. Ansamblul Mănăstirii Stelea a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Dâmbovița din anul 2015, având codul de clasificare DB-II-a-A-17310. El este format din: Biserica „Învierea Domnului”, construită în perioada 1644-1645, pe fundații datând din secolul al XVI-lea. În pisania bisericii se precizează că biserica a fost ridicată de Vasile Lupu pe locul unei biserici mai vechi, al cărei ctitor a fost Stelea negustorul. Stilul arhitectonic al bisericii are specific moldovenesc, fiind singura biserică construită în Țara Românească după modelul bisericii Trei Ierarhi din Iași. Aici mai avem Casa egumenească sau Casa Nifon, reconstituită în anul 1975 pe ruine datând din secolele al XV-lea, al XVI-lea și al XVII-lea; Beciul primei case egumenești, ce a fost construit în secolul al XV-lea; Corp de chilii (latura de vest), ridicat în secolul al XVII-lea pe fundații din secolul al XV-lea și refăcut în secolul al XIX-lea; Ziduri de incintă cu urme de chilii, ce datează din secolul al XVII-lea; Turnul clopotniță, ridicat în secolul al XVI-lea; Corp de poartă, construit în secolul al XVII-lea.
În aceeași idee al unirii spirituale dintre Țara Românească și Țara Moldovei, avem și Mănăstirea Soveja („Dobromira”), care este o mănăstire ortodoxă din județul Vrancea (fostă Țara Moldovei), ridicată de Matei Basarab, domnitorul Țării Românești. Situată la intrare în stațiunea Soveja, mănăstirea a fost construită ca semn al împăcării dintre domnitorii Matei Basarab și Vasile Lupu, motiv pentru care aceasta mai este cunoscută și sub numele de „Dobromira”, care înseamnă „bună pace”. Biserica Stelea din Târgoviște pe care am prezentat-o mai sus este „sora” celei din Soveja, parte din ceea ce a rămas în istoriografie drept „pildă de împăciuire între frații moldoveni și munteni”, semn în timp care a contribuit și la actul istoric de mai târziu al Unirii Principatelor Române, iar apoi la Marea Unire a tuturor românilor. Muzeul Eparhial din cadrul Mănăstirii Stelea din municipiul Târgoviște ne oferă o imagine completă asupra rolului social jucat de credință de-a lungul istoriei noastre, dar și element de împăcare a celor două țări românești (Moldova și Țara Românească), la ceas de tulburare și neînțelegere a celor doi domni conducători, Vasile Lupu și Matei Basarab. Pacea să fie cu noi!
Lasă un răspuns