Printre alte clădiri părăsite sau aflate în litigiu ce capătă culori cenușii sau peste care crește o vegetație abundentă se află și moara veche din Periș. Aceasta se descompune încet, împreună cu câteva utilaje cu structură din lemn ce par să dateze poate din anii ’50 sau chiar mai devreme. Zilele trecute, Ovidiu Neacșu a vizitat acest obiectiv, lăsând pentru cei interesați fotografii și o descriere a imobilului aflat în stare de degradare. Cel mai pertinent comentariu mi se pare acesta: „În lumea civilizată, o astfel de moară ar fi fost restaurată și ar fi devenit muzeu/obiectiv turistic al localității.” Da, e păcat că se degradează. La o privire de amator (a mea), ar părea că s-ar putea recondiționa utilajele și chiar clădirea, ca să devină obiectiv turistic, sau chiar pedagogic (muzeu, bibliotecă, punct de informare turistică, atelier meșteșugăresc local, sală de repetiții pentru un teatru popular sau o echipă de dansuri). Adelina Stoian vine cu o altă propunere: „Aș face o locuință personală cu tavan înalt și cu studio-atelier mecanic în care să fac mobilier de design, etc. Aș păstra cât mai mult din ce a mai rămas pe teren și, bineînțeles, aș conserva patina.”
Ovidiu Cantor în dialog cu Ovidiu Neacșu au spus: „Trebuiesc activități adiacente de divertisment. Du-te în Germania la astfel de muzee, cum ar fi cele industriale, și vezi ce au făcut ei.” Patricia Fechet: „Am fost cu bunicul la moară când eram mică pentru a face făină. Fantastice amintiri!” Carmen Gherghe: „Era o emisiune pe unul din Discovery, în care astfel de clădiri erau transformate în case de locuit. Rezultatul era spectaculos.” Eugen Andrei: „Prima dată când am drumețit prin Spania, m-au intrigat casele din piatră abandonate pe câmpurile lor, de altfel bine îngrijite, iar mult mai târziu mi-am dat seama după ce am văzut ceva similar și în alte părți, că este un fenomen al schimbărilor sociale…” Bogdan Stănoiu: „În lumea civilizată, o astfel de moară ar fi fost restaurată și ar fi devenit muzeu/obiectiv turistic al localității. Bani de la buget pentru biserici avem…”(…) „Ce muzeu mișto ar fi făcut englezii dintr-o astfel de clădire! Sunt cam de prin anii ’40. Străbunicul meu era antreprenor, avea o echipa cu care construia mori prin toată zona de sud a țării.” Ovidiu Neacșu & Laura Tănase tot zic: „Există zeci, sute de mici muzee și case memoriale la care nu se duce nimeni. Și dacă se duce careva, e șase lei biletul, nu acoperă nici curentul.” Waldemar Alexander Megerle & Ovidiu Neacșu: „Noi nu avem muzeu, avem o colecție care se poate vizita! Nu percepem taxă, dăm și o cafea! Și, în vreo 10 ani de când am expus obiectele, am avut deja 20 de vizitatori!”
Cu speranță sau nu, cu dorință de a face sau de a nu face, mergem mai departe spre viitor. Constatăm că alții au găsit căi de rezolvare a unor asemenea probleme și ne mirăm. Da! Se poate crea în moară un loc de întâlnire a comunității cu ocazia unor evenimente locale (seară de clacă, de șezătoare, etc.), se poate crea aici un teatru, un atelier de meșteșuguri, un loc pentru cenaclu, un magazin sătesc cu conserve și ciorapi de lână, cu icoane pe sticlă, cu mici sculpturi din lemn, cu elemente de fier forjat, cu coliere de melci de grădină, cu flori uscate (naturalizate), cu plante medicinale și fructe de pădure, ciuperci, ghindă, cireșe amare, etc. Sau se pot crea cluburi ale vârstnicilor, ateliere plastice, spații de locuit pentru familiile nevoiașe etc. Totul este să vrei și să încerci una dintre aceste rezolvări, iar vechea moară din Periș va „zâmbi” din nou la soare. (G.V.G.)
Lasă un răspuns