Arhiva zilnică: 27 mai 2024

Număru 678

Data: 26 iunie 2024 by Administrator

Descarcă PDF

Sistemul Patriot! O donație fără logică care ne transformă într-o țintă…

Data: 26 iunie 2024 by Ionuț Țene

Hotărârea CSAT de zilele trecute de a dona (gratis) un sistem american antirachetă Patriot pentru Ucraina nu are nicio logică militară, economică sau politică. România a cumpărat sistemul Patriot pe o sumă considerabilă, de circa 1,1 miliarde de dolari, bani proveniți de la bugetul național din taxele și impozitele românilor sau împrumuturi externe. De fapt am cumpărat patru sisteme, dar doar unul este funcțional, adică fix cel pe care l-am donat ucrainenilor. Deci am donat un sistem antirachetă, singurul operațional, pe gratis, că așa a dorit președintele Klaus Iohannis la cererea lui Joe Biden. Președintele Klaus Iohannis se dovedește din nou extrem de slugarnic față de NATO și SUA, desigur pe banii românilor. Deși MAPN nu și-a dat avizul ca sistemul antirachetă Patriot să fie donat Ucrainei, pentru că rămânem descoperiți din punct de vedere al apărării naționale aeriene, totuși președintele Iohannis a impus decizia donației în CSAT pentru a primi eventual la schimb o funcție de la mai marii lumii. A dat Iohannis apărarea țării pe o sinecură personală? De asemenea, din punct de vedere financiar am pierdut pentru că am donat un echipament extrem de scump fără nimic la schimb, dar și din punctul de vedere militar suntem pierzători pentru că am rămas descoperiți în fața unui atac aerian rusesc. Iohannis și conducerea CSAT au pus mai presus apărarea antiaeriană a Ucrainei decât cea a României și românilor care le plătesc salariile. Pentru astfel de fapte, fostul premier slovac este anchetat de parchetul de la Bratislava pentru trădare de țară. Ministrul Apărării din Slovacia l-a acuzat pe predecesorul său de „trădare”, pentru că a trimis avioane de luptă în Ucraina și a anunțat că a depus o plângere penală în acest sens.

Pe de altă parte, românii nu sunt obligați să suporte financiar aceste costuri uriașe care contribuie la mărirea deficitului bugetar. Comisia Europeană ne-a avertizat de multe ori, datorită creșterii datoriei publice prin împrumuturi, multe dintre acestea pentru a cumpăra arme americane ca apoi să le donăm la …ucraineni. Hotărârea CSAT nu are nicio logică economică și militară. Pe de altă parte se pune întrebarea de ce nu au donat americanii un sistem Patriot lui Zelenski, ci a trebuit să-l doneze România pe cel cumpărat pe bani grei. Pentru români decizia duce la opinia că suntem doar o colonie care cumpărăm arme scumpe de la americani, ca apoi să le donăm la ucraineni. Consider că Washingtonul trebuia să doneze Kievului un echipament Patriot, nu România. Dar Washingtonul a decis ca românii să plătească, nu contribuabilul american. Dar dacă se proceda altfel, complexul militar american nu ieșea în câștig financiar dacă nu se făcea afacerea Patriot pe banii românilor, care au fost obligați prin decizia unui președinte – „guvernator” să doneze ucrainenilor. Este de subliniat impactul financiar al acestei decizii, în contextul în care România se confruntă deja cu un deficit bugetar semnificativ. Guvernul continuă să se împrumute, în timp ce donează echipamente scumpe. Mai este de subliniat că această donație scumpă ne-a făcut țintă militară pentru Putin, conform analistului și politologului Cozmin Gușă care a avertizat că este posibil ca bazele militare NATO de la Kogălniceanu, Câmpia Turzii, sau Deveselu să fie bombardate de Rusia. Nemaiavând un sistem antiaerian modern Patriot, pentru că l-am donat lui Zelenski, nu vom reuși să doborâm eventualele atacuri de rachete rusești pe teritoriul României.

Toate aceste cedări din punct de vedere militar și economic nu au nicio logică, poate doar interesul lui Iohannis de a prinde o sinecură internațională în dauna apărării naționale și a creșterii datoriei ce ne aruncă în deficit bugetar. Zelenski persecută în continuare minoritatea română din Ucraina, iar țara noastră azi este descoperită din punct de vedere antiaerian, precum și cu o nouă gaură la buget prin folosirea banilor românilor pentru apărarea statului vecin. Ursula și Meloni, vedetele leadership-ului european, în continuare susțin cu ardoare „câinii războiului” în Ucraina, iar România se află deja fără voie în prima linie a frontului, cu o clasă politică incapabilă să evite un conflict. În schimbul acestei donații generoase din banii românilor și a cedării sistemului de apărare național, nu am primit nimic la schimb, nici noi echipamente antiaeriene performante, nici bani în plus la dezvoltare, nici Schengen, nici respect, nici „fără vize” în SUA. Din punctul de vedere al logicii nu transpare niciun raționament valabil în chestiunea donării sistemului Patriot, poate doar logica implacabilă a războiului. Într-o democrație nu CSAT-ul, ci Parlamentul României trebuia să ia o astfel de decizie ce ține de pace sau război. Cine vrea să moară și români în acest război care nu este al nostru?

Pentru cine bat clopotele, române?

Data: 26 iunie 2024 by Marin Neacșu

Au trecut și alegerile. Este adevărat, la noi alegerile s-au desfășurat în vechiul stil românesc, cu hegemonia S.T.S. în ceea ce privește numărarea/stabilirea voturilor, și existența statelor paralele, pentru că noi nu avem doar un stat paralel, avem mai multe, conduse și dirijate din mai multe puncte ale lumii, în funcție de „secțiile” din serviciile secrete. Eu nu știu ce ne mai tot dăm după cireș, hai domnule să recunoaștem că statul român tradițional, ăla despre care vorbesc cărțile de istorie care au mai rămas cu adevărata istorie și nu o propăvăduiesc pe a popoarelor „alese” la butoane, nu mai există, cineva spunea, nu întâmplător ci prevestitor și dirijat, că avem un stat eșuat, căci în interiorul de ieri și de azi al României, nu știu dacă și al celui de mâine, există mai multe state paralele, congruente, intersectate, îmbârligate șerpește după cum lucrează și reușesc să se impună serviciile secrete străine.

Dar nu, nouă ne place să ne învârtim, să ne dăm rotunzi, la noi orice s-ar întâmpla, nu o să recunoaștem noi că am dat-o în bară, nici picați cu ceară. Numai la noi creșterile sunt negative, „eșecele” devin „succesuri” și ca în bancul cu țiganul căzut de pe acoperiș, când cădem, noi spunem că pe acolo am vrut noi să coborâm, „casa mea, cobor pe unde vreau”. Cam așa s-a întâmplat și acuma cu alegerile și deși abia se „numără” voturile, și astea tot în paralel, mai trebuie „centralizate” iar aici treburile deja intră în malaxorul STS, totul va fi „a la carte” meniul va fi după dorința „clientului.” După prezidențialele din 2014 în care un candidat a reușit să „recupereze” 20 la sută din voturile românilor, cu un program și o campanie pe „mute”în doar două săptămâni, nimic nu ne mai poate surprinde.

Pe mine personal ar fi putut să mă mire cum a putut un individ care a ținut patru ierni bucureștenii fără căldură și apă caldă, să câștige alegerile la primărie, dar nu mă miră, ăștia suntem noi românii, popor de slugi și iobagi care nu se simt bine dacă nu sunt ținuți cu nasul în fum de ardei iute. Foarte distractivă declarația perdantei Firea care consideră că a pierdut pentru că a făcut o campanie cinstită, curată, lipsită de agresivitate, nu și-a mai ridicat fustele în cap ca pe vremuri, și din cauza asta a pierdut. Eu mă îndoiesc că dacă îi vedeau budigăii bucureștenii ar fi votat-o, dar poate știe ea ceva ce eu nu știu legat de gusturile Capitalei.

Ar fi putut să mă mire cum de la sectorul 1 de exemplu, Clotilde se bate cap la cap cu reprezentantul PNL după ce patru ani i-a umplut pe cetățeni de gunoaie și șobolani. Peneliștii zic că că ar fi câștigat candidatul lor, Tuță, dar eu zic să nu se grăbească, Armande trebuie să mai aibă ceva saci puși deoparte de la alegerile precedente, nu cred eu că nu a oprit ceva. Dacă aceasta va câștiga, se va putea spune că șobolanii și-au ales regina. Timișoara a redevenit oraș martir, căci timișorenii au fost nevoiți să aleagă între Robu și Fritz. De ce nu a candidat sîrbul Nole, că tot a făcut legendă prin zonă neamul novăceștilor? Nu știu, probabil cineva i-a blestemat să nu mai aibă de unde să aleagă după ce l-au ales pe Tokeș. Prin Sușiava și Prahova alegătorii joacă berbunca cu aleșii coaliției făcând rocada, deși nu e nicio diferență între ei, dar uite așa să mai întărâte spiritele și să îi determine să se lase de declarații de dragoste mimate. La Craiova, Olguța a câștigat pe toate planurile și era normal, la câte porecle are, dacă dăm câte zece procente fiecărei porecle, facem suma. Ea nici nu a trebuit să facă eforturi de campanie, deși și-a manifestat intențiile de viitor împărțind pliante alături de viitorul primar al deceniilor patru-cinci, că altfel nu înțeleg ce căuta tânărul Vasilescu/Manda alături de oamenii mari. La Târgu Mureș pe tvr 1, știrile dimineții au început cu „gluma zilei” dacă nu cumva a alegerilor, căci reporterul dimineții a spus: „la Târgu Mureș bat clopotele, speram să bată pentru unul de-al nostru, dar a ieșit unul de-al lor”. Pentru cine voia reporterul respectiv să bată clopotele nu știu, dar cu așa comentarii pe post, cred că e cazul să se angajeze clopotar. Că tot suntem în zonă, trebuie să spun că sunt două lucruri care mă intrigă peste măsură în ceea ce privește votul cetățenilor de etnie maghiară:

Cum se face că în Ungaria, maghiarii votează pentru „independența țării”, pentru naționalism, pentru pace, împotriva politicii globaliste și a amestecului U.E. în treburile interne ale națiunii, împotriva cotelor de imigranți, iar în România exact invers? Nu înțeleg, nu sunt tot maghiari ? Ce e bine pentru maghiarii din Ungaria nu e bine pentru maghiarii din România? Nu înțeleg de ce U.D.M.R. votează în România împotriva politicii maghiarilor din propria țară? Să fie atât de multă ură între ei ?

Cum se face că de 23 de ani U.D.M.R., indiferent de câți români ies la vot, indiferent împotriva cui, obțin constant cinci la sută din voturi, adică pragul de intrare în Parlament? Nu înțeleg și pace, de unde știu udemeriștii de fiecare dată câți să iasă la vot încât să obțină cei cinci la sută, pentru că și atunci când au fost 12 milioane la vot și când au fost șapte și acuma cu nouă milioane, udemeriștii au scos mereu procentul necesar intrării în parlament. Bine acuma nu e cazul, dar se pregătește terenul nu? De unde știu ăștia frate, câți români vor ieși la vot ca să iasă și ei să facă pragul, când nimeni nu poate spune dinainte, nici Dîncu, nici Palada nici chiar S.T.S.-ul? Aici e ceva minune Dumnezeiască, că tot am votat în Duminia Orbului.

Unii ar spune că răspunsul la această nedumerire se găsește în începutul articolului dar nu cred, aia a fost o alegorie, nu ceva real.

Una peste alta, se cunoaște că au fost alegerile „orbeților”, căci toată lumea e mulțumită. Mare inspirație pe Cio-Ciu să candideze cuplați, că așa fiecare se poate declara învingător și mulțumit cu scorul de peste 50 la sută, fiecare considerând că datorită lui a reușit coaliția o victorie „zdrobitoare,” care nu mai e la fel de zdrobitoare dacă îi iei separat. Până și învinșii A.U.R. et co. se declară mulțumiți pentru că au fost învinși de „coaliție”, altfeeeel praf îi făceau. U.S.R.-ul este marele perdant, căci cu toți aliații lor abia au reușit un 12 la sută. Acesta este votul dat de români Bruxellului. Culmea este că parrtidele aflate la guvernare apreciază ca un lucru pozitiv pentru ele, prezența la vot, că cică au mobilizat ei oamenii. Da, i-au determinat să iasă la vot… ca să voteze împotriva lor. Asta da motiv de mândrie.

Despre alegerile din Europa, ce ar fi de spus? Se fac și pe acolo eforturi de menținere a unor procente „decente” pentru P.P.E. și învingătorii tradiționali dar se pare că prin unele părți U.E. a pierdut nepermis de mult. Macron a suspendat Adunarea Națională pentru că partidul său a căzut pe locul 2 la alegerile Europarlamentare, fiind întrecut de Le Pen și astfel guvernul nu mai reprezintă realitatea câmpului de luptă. S-ar spune că e o măsură de bun simț, dar nu e așa. Macron nu vrea să lase impresia că la ora asta Franța este orientată spre stânga/dreapta naționalistă și ordonă alegeri anticipate sperând ca pe de o parte „ai lui”să iasă la vot și să restabilească hegemonia partidului său, cu sau fără „ajutor”. Le sugerez softul folosit de S.T.S. Einfailibil. Nici nemții nu stau pe roze, dar rezistă.

Cam atât la prima mână, așa pe ne… număratelea.

Variațiuni de coarde: ficțiunea ca realitate sau realitate ca ficțiune?!…

Data: 26 iunie 2024 by Petru Jipa

Am văzut meciurile de fotbal la televizor, dar parcă comentatorul nostru era pentru echipa adversă: jucătorii belgieni sunt mai titrați, ei știu că… Acel comentator nu a știut niciodată că sportul este renumit prin sportivitate și dăruire, iar rezultatul depinde de acești factori minunați. Ce să facem, parcă suntem neamuri de slugi la toate capitolele, iar poziția ghiocel a devenit virtute. Ce frumos sună cuvântul: virtute. Singura mare librărie care a rămas „liberă” în România, este Librăria Alexandria. Ei pe rețelele sociale ne-au amintit de un text din cartea lui Ray Bradbury, rostit de Meryl Streep, prin care ne roagă să ținem literatura în viață. Dar ce a însemnat romanul lui Ray Bradbury, ce a însemnat filmul pe care eu l-am văzut la o vârstă fragedă? Atunci mi-am spus: nu se poate așa ceva? Dar văd cum timpul mă contrazice. „Fahrenheit 451″ este un roman distopic (lume imaginară și utopică) scris de Ray Bradbury și publicat în 1953. Acțiunea cărții are loc într-o societate totalitară în care cărțile sunt interzise și incendiate de echipe speciale de pompieri. Titlul romanului se referă la temperatura la care hârtia arde și este un simbol al distrugerii culturii și cenzurii în această lume futuristă. Cartea explorează subiecte precum libertatea de exprimare, cenzura, rolul mass-mediei și importanța păstrării operei literare în societate. Personajul principal, Guy Montag, este un pompier care, în loc să stingă incendii, este responsabil să ardă cărți. În timpul călătoriei sale, el descoperă rădăcinile nefericirii și lipsa de conectare emoțională din societatea în care trăiește.

„Fahrenheit 451” este considerat un clasic al literaturii science fiction (atunci) și este apreciat pentru criticile sociale profunde pe care le aduce în atenție. Oare ce s-a schimbat? Ce ne spune autorul: „Când lucram la romanul 451° Fahrenheit credeam că descriu o lume care poate deveni realitate în patru sau cinci decenii. Dar doar cu câteva săptămâni în urmă, într-o noapte, un cuplu a trecut pe lângă mine în Beverly Hills plimbându-și câinele. Am rămas cu ochii holbați la ei. Femeia avea într-o mână un radio nu mai mare decât un pachet de țigări, a cărui antenă tremura. Din aceasta ieșeau fire de cupru care mergeau către un con frumos realizat care intra în urechea ei dreaptă. Mergea ca o somnambulă, ignorând bărbatul și câinele, ascultând sunetele și șoaptele tragediei unei melodrame îndepărtate, ajutată să păstreze drumul de soțul care putea să nici nu fie acolo. Aceasta nu era ficțiune”.

Ficțiunea ca realitate sau realitate ca ficțiune, orașul de 15 minute deja începe să fie zărit în Canada. Orașul Edmonton este pe cale să fie împărțit în 15 districte. După trei ani de planificare administrația orașului își prezintă marea „realizare”. Acest concept este prezentat ca fiind ceva extraordinar pentru cetățeni, dar… există și un dar care de fapt se traduce prin „vă iau libertatea de a călătorii”. Expresia „orașul de 15 minute” se referă la conceptul urbanistic în care rezidenții ar trebui să aibă acces la toate facilitățile și serviciile de bază, cum ar fi magazine, școli, parcuri sau locuri de muncă, într-un timp de aproximativ 15 minute de mers pe jos sau cu bicicleta de la locuința lor. Acest concept promovează mobilitatea sustenabilă, creșterea calității vieții și reducerea impactului mediului în mediul urban. Așa spun ei…! Reducerea impactului mediului o putem defini și prin consumul de lăcuste ca hrană ideală pentru noi.

Să ardem cărțile, să călătorim doar în închipuire? Și visul este o călătorie, dar în alte vremuri, vremuri trecute… Premonițiile sunt valabile pentru „Guy Montag”, care este doar un pompier pregătit să ardă cărțile. Dar parcă am mai trecut prin așa ceva când un „mare” (cu sens schimbat) a ars cărțile unui mare poet, iar astăzi în orașul Frankfurt, un mare bulevard îi poartă numele.

De ce sunt lăcustele gustoase? Lăcustele sunt considerate comestibile pentru oameni din mai multe motive: Lăcustele sunt o sursă excelentă de proteine, fibre, vitamine și minerale. Acestea conțin cantități semnificative de proteine de înaltă calitate, dar și de fier, zinc și alte substanțe nutritive esențiale. Creșterea lăcustelor necesită mai puține resurse în comparație cu alte surse de proteine, cum ar fi bovinele. Ele consumă mai puțină hrană și apă și emit mai puține gaze cu efect de seră decât alte animale crescute pentru consum. Lăcustele sunt abundente în multe părți ale lumii și reprezintă o sursă potențială de hrană pentru a combate insecuritatea alimentară.Mulți oameni găsesc lăcustele gustoase și crocante, ceea ce face ca aceste insecte să fie apreciate în bucătăria multor culturi. Din aceste motive, lăcustele sunt considerate o alternativă durabilă și nutritivă la alte surse tradiționale de proteine animale.

Acum înțelegeți? Țăranul Român își creștea cu mult prea multă trudă văcuța lui, astăzi datorită unei mari „înțelepciuni” benefice lumii, el este ajutat să trăiască degeaba. Ce să mai spun, nu pot să vă urez decât poftă bună în acest oraș de 15 minute, unde mirosul și fumul de hârtie este proaspăt și îmbietor.

Proiecte pentru țară, proiecte pentru români!

Data: 25 iunie 2024 by Gheorghe Piperea

Prima și cea mai importantă condiție a unui trai decent și a încrederii în viitor este existența unei locuințe familiale, unde omul simplu să poată să trăiască decent și să își crească și să educe copiii, adică generația noastră viitoare. O reglementare de acest gen ar putea să se constituie într-un motiv bun de întoarcere în țară a românilor care lucrează în străinătate. Un asemenea proiect ar putea neutraliza fenomenul psiho-social al depresiei – un om fără casă, supra-îndatorat, fără încredere în viitor, este un om blazat, un candidat la ratare socială, un om care riscă să eșueze în alcool, droguri și alte dependențe. Un om fără o minimă plasă de siguranță socială ajunge să coste întreaga societate – șomaj, medicamente, spitalizare, anomie, promiscuitate. Statul ar face o bună afacere dacă ar salva la timp aceste persoane printr-un program de alocare de locuințe decente și le-ar da o nouă șansă de a crea plusvaloare economică, socială și emoțională pentru familie și națiune.

De asemenea, acest program ar putea corecta o nedreptate socială. Casele executate silit se acumulează sub controlul credi-rentierilor, persoane sau entități juridice cu care se edifică sub ochii noștri un neo-feudalism șocant pentru secolul XXI. Monopolul exercitat de bănci, de credi-rentieri și de dezvoltătorii imobiliari în domeniul locuințelor face ca omul simplu să fie prins într-un cerc vicios al (supra)îndatorării, al captivității financiare și al suferinței, de pe urma căruia toți cei mai sus indicați se îmbogățesc fără just temei, printr-o injustă redistribuire a plusvalorii create prin muncă și merit de omul simplu. Acestui monopol imobiliar i se adaugă monopolul din energie. Furnizorii energiei obținute din surse clasice și speculatorii din energia regenerabilă, deopotrivă, fac profituri majore și nemeritate de pe urma penuriei de energie artificial creată și din subvențiile și facilitățile acordate suspect de generos de Statul român, în timp ce populația ajunge frecvent în situație de privare energetică.

Acest cerc vicios nu poate fi spart decât printr-un program de construcție din fonduri publice de locuințe noi și ieftine și, respectiv, prin dotarea locuințelor cu capacități individuale sau grupate de producere și stocare a anergiei regenerabile.

Ne propunem construirea a cel puțin un milion de locuințe din fondurile alocate de stat, printr-o companie publică, locuințe cu prețuri decente și care să poată fi, după caz, cumpărate cu credite cu dobânzi subvenționate de stat sau alocate cu chirie. Locuințele vor fi la standarde înalte de rezistență la cutremure și calamități și eficiente energetic, și vor beneficia de un nivel decent de confort și planificare urbană. Ne propunem, de asemenea, ca în următorii 10 ani să dotăm minim 50 la sută dintre locuințele din România cu capacități de producție și stocare a energiei regenerabile suficiente pentru a nu mai depinde de rețelele clasice de producție, stocare și distribuție de energie. În loc să subvenționeze speculatorii din energie, Statul român va subvenționa simplul particular. Fiind vorba de un program social, nu va fi nevoie de proceduri prealabile de aprobare a ajutoarelor de stat. În privința ajutoarelor de stat, uzual acordate marilor companii și speculatorilor din domeniu, acestea vor fi înghețate – nu au dus la nimic bun pentru economia României și pentru societate; dimpotrivă, au creat PIB prin creșterea prețurilor și „dezvoltare” economică prin (supra)îndatorare.

„Catindați” la șefia No Man’s Land – Ro, „unul și unul”!…

Data: 25 iunie 2024 by Ion Măldărescu

„Toată lumea din ogradă/ Strigă fără pauză./ Tembelii se iau la sfadă/ Știm noi din ce cauză”… (Parodie după „Primăvara” de George Topîrceanu)… Cu alte vorbe, și circoteca de la 9 iunie va rămâne de pomină în istoria alegerilor din România. De neuitat va fi numărarea neterminată a nenumăratelor „voturi” din nenumărații saci în trecerea nenumăratelor ore de așteptare, ca până la urmă, după zile și nopți, alde „nicușor” cu chipă pe dovleac să fie „reales”. Dintre mai multe rele a fost „ales” tot răul cel mare. Bravo bucureșteni! Veți tremura din nou la iarnă, că de spălat cu apă caldă o puteți face în zilele astea toride, la râu. Or, vai ție popor român! În ultimii zece ani ai acceptat la conducerea Țării (pe atunci mai era țară), un biciclist, schior, devenit pe parcurs zburător de lux pe banii tăi. Popor român ai acceptat ca la șefia guvernelor să se perinde specimene distructive alde Orban-pilangiu’, (Mă)Ciucă-plagiatoru’, Cîțu-drogatu’ (dispărut fără urmă ca și miliardele împrumutate de el), alde Ciolacu-lacheul antiromân, care a decis – fără a avea acest drept – ca românii să plătească datoriile Ucrainei. Așadar, popor român, îți meriți soarta de slugă.

Până și decedații trecuți pe listele de alegători și-au pierdut răbdarea, iar după „alegeri”, o bătrână văduvă îi reproșa răposatului plecat la cele veșnice: „Mă, Vasile, ai trecut prin sat, ai fost la vot, te-am văzut pe listele de alegători, da’ pe-acasă n-ai trecut…” Tot din peisajul circului electoral, serviciile-rude de sânge cu mafia lu’ Coldea au scormonit tastaturile calculatoarelor, socotelile japiței de import de la Sectorul 1 al Capitalei (de parcă noi n-am avea destule) a ratat numărătoarea și, condusă de corul șobolanilor care-i i-ar regreta absența, ar trebui să plece în zbor pe mătură spre Turnul Eifel, Nu știu dacă Fritz-ul, coordonatorul clanurilor timișorene și-o fi luat și cetățenie română sau a rămas doar cu Ausweisul Bundesnachrichtendienst (B.N.D.), dar se dă lejer în stambă, iar bănățenii tac, timp în care „Doar Grivei, bătrânul, n-are/ Cu ce roade oasele./ De când a mers la votare,/ Toate-i merg de-a-ndoasele”.

Da! În No Man’s Land – Ro toate merg de-a-ndoaselea. Reîntors pe coclaurile natale, după vizita sau chemarea la ordin de către cei din spatele Casei Albe, zburătorul din colivia de la Cotroceni a pus toboșarii să anunțe adunarea C.S.A.T.-iștilor. Odată adunați, le-a servit porunca primită de el pe malul Potomacului, cum că vom dărui (deci, pe gratis) Ucrainei unul dintre sistemele de apărare „Patriot”, cumpărate cu banii contribuabilului român, căruia nimeni nu-i spune unde i se duc banii. Le recomand „Aleșilor neamului” să consulte Codul Penal care, la Art. 398, (prevederi legislative penale cu infracţiunea de înaltă trădare), precizează: „Faptele prevăzute în art 394-397 săvârşite de către Preşedintele României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, constituie infracţiunea de înaltă trădare şi se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.

În aceeași ședință a C.S.A.T., „Președintele României a informat că la sfârșitul săptămânii trecute i-ar fi anunțat pe aliații din cadrul N.A.T.O., asupra retragerii candidaturii sale pentru funcția de Secretar General al Organizației.

Adevărul seamănă tare mult cu reclama de bâlci de altădată: „Pe-afară-i vopsit gardu’, înăuntru-i leopardu’!”. Nimeni nu l-a propus pe individ nici la șefia N.A.T.O., nici la vreun post în P.E. (cum umbla vorba prin târg)! La șefia N.A.T.O. s-a auto-propus, dar reacția internațională și eșecul lamentabil inevitabil previzibil l-a făcut să-și retragă auto-propunerea… sau poate a fost atenționat (nu am probe). Oricum, gestul gratuit îl caracterizează ca individ, pentru că minciuna stă demult cu actualul președinte la masă… „Minciuna stă cu KWI la masă…/ Doar asta-i cam de multişor poveste:/ De când sunt zburători, de când minciună este,/ Duc laolaltă cea mai bună casă”. (Parodie după Al. Vlahuță)

P.S.: Cu acest prilej, anunț că subsemnatul, autor al acestui editorial, îmi retrag candidatura pentru Președinția Statelor Unite ale Americii! Cum? Nu m-a propus nimeni? M-am propus eu! Nu pot candida? De ce? Fiindcă nu m-am născut pe teritoriul U.S.A.? Da’ ce, Obama s-a născut în U.S.A..? Nu! A fost Președintele U.S.A.? Da! Biden e senil? Da! E împiedicat? Da! Face pe el? Da! E președintele U.S.A..? Da! …Cam așa este și cu candidatura zburătorului cu avioane de lux la conducerea N.A.T.O. Acum, pe malurile Dâmboviței se clocesc prezidențiabilii… Unu’ și unu’ Ocrotește-ne, Doamne! și „Să nu uităm că istoria nu va uita pe vinovați; și vinovați suntem cu toții: unii pentru că am tăcut, alții pentru că am greșit, cu toții pentru că am suportat!” (Ion Antonescu, 1 decembrie 1940).

„Ciocnirea civilizațiilor” sau tendința expansionismului popoarelor cu mentalități de stânga…

Data: 25 iunie 2024 by Alexandru Florin Țene

În anul 2020 apăruse cartea lui Samuel P. Huntington, intitulată „Ciocnirea civilizaților“, la Editura Litera, având pe copertă un citat de Francis Fukuyama „O carte uimitoare prin modul în care surprinde complexitatea politicii mondiale la nivel global“, în care se pune o mare bază pe refacerea ordinii mondiale, unde în „Prefață”, autorul sublinia cu acuitate: „Această carte nu se dorește a fi o lucrare de științe sociale, ci o interpretare a evoluției politicii globale, după Războiul Rece“. Dar, să vedem cine este autorul: Samuel Phillips Huntington s-a născut la 18 aprilie 1927, la New York City, New York, SUA și a decedat la 24 decembrie 2008 în Martha’s Vineyard, Massachusetts, SUA. A fost un politolog american, cunoscut pentru teza sa referitoare la ciocnirea civilizațiilor. Despre această carte am publicat în anul 2021 o cronică. Samuel P. Huntington, supranumit „un Machiavelli al vremurilor noastre” s-a impus pe plan mondial, în 1993, când a publicat Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale. O altă carte fundamentală, Ordinea politică a societăților în schimbare.

În ultimii ani a predat la John M. Olin Institute for Strategic Studies al Universității Harvard și a fost consilier al Departamentului de Stat (Ministerul de Externe) al SUA.

În anul 1993 a publicat în revista Foreign Affairs studiul intitulat „Ciocnirea Civilizațiilor?”, care a provocat o amplă dezbatere. Tezele lui Huntington contrazic pe cele ale lui Francis Fukuyama, exprimate în 1991, care preconizau succesul global al democrației liberale după sfârșitul Războiului Rece.

În cele cinci capitole, care încep cu lumea civilizațiilor, noua eră în politica mondială până la occidentalizare, dinamica războaielor de falie și până la civilizațiile și civilizația actuală, autorul omite un lucru esențial: tendința expansionistă și imperială a unor țări a căror popoare și conducători au gândire de stânga. Aceste popoare vin din lumea, așa zisă, comunistă, precum Rusia și China. Având în mentalitatea lor dictonul din propaganda comunist-extremistă mincinoasă: „dezrobirea popoarelor “ și „lupta pentru pace“, Aceste popoare se înarmează excesiv , fapt care duce la scăderea nivelului de trai al propriilor popoare, îndoctrinându-le cu opiul propagandei mincinoase. Acestea dezlănțuie conflicte militare de cucerire, având la bază „eliberarea de sub jugul capitalis“, sau propovăduind trecutul incert ce vine din o istorie perimată și incertă. Așa se întâmplă cu războiul declanșat de Rusia în Ucraina și tendința expansionistă a Chinei asupra Taiwanului.

Pentru a înțelege mai bine, ca o completare la cartea de care facem vorbire, am să dezvolt în câteva rânduri istoria Ucrainei și a insulei Taiwan. Întemeiată de cazaci, Ucraina a suportat ocupaţia ţaristă, apoi sovietică. Este vorba, aşadar, de un amalgam etnic la care se adaugă printre alţii polonezii, ungurii, tătarii. Toate aceste comunităţi s-au format în cei 500 de ani, în care ucrainenii au luptat cu toată lumea pentru independenţa lor. Prinşi între Imperiul Otoman, Polonia catolică şi Rusia ortodoxă, în 1654 cazacii ucraineni au mizat pe ajutorul Moscovei. „Statul creat atunci de hatmanul Bogdan Hmelnitki a dispărut de pe hartă pentru 350 de ani, iar Ucraina a devenit cea mai mare colonie din Europa”, spunea Viktor Iușcenko, fost președinte al Ucrainei.

Foametea din secolul al XX-lea a omorât șapte milioane de oameniÎn 1917, odată cu revoluţia bolşevică şi prăbuşirea Rusiei ţariste, ucrainenii au sperat că şi-au câştigat în sfârşit independenţa. Dar sovieticii nu concepeau să piardă cele mai fertile terenuri şi poziţia strategică a Ucrainei. Ca să înfrângă rezistenţa acerbă a cazacilor, Stalin a dezlanţuit foametea instituţionalizată şi teroarea deportărilor.

„Aveam zece ani când am fost loviţi de Holodomor (Foametea ucigaşă). Străzile erau pline de cadavre, copiilor le era teamă să iasă singuri din casă, ca să nu fie prinşi de străini, pentru că oamenii înnebuniţi de foame deveniseră canibali”, povestește jurnalista Miroslava Lescenko. Șapte milioane de oameni au murit atunci. O amintire ce n-a putut fi ştearsă de cei 70 de ani de propagandă sovietică, la fel ca dorinţa de libertate.

Pe 24 august 1991, Parlamentul de la Kiev a profitat de haosul creat de lovitura de stat de la Moscova, împotriva lui Mihail Gorbaciov, şi a proclamat independenţa Ucrainei faţă de Uniunea Sovietică.

Anii tranziţiei spre democraţie nu au fost însă deloc uşori. Corupţia, sărăcia, inimidările la adresa jurnaliştilor, asasinarea unora dintre aceştia, au umbrit bucuria independenţei. În 2004, candidatul prooccidental Viktor Iuşcenko a fost la un pas de moarte, după ce a fost otrăvit. A supravieţuit, iar încercarea de fraudare a alegerilor prezidenţiale de către contracandidatul său Viktor Ianukovici, a declanşat Revoluţia Portocalie. Deşi iniţial tandemul Viktor Iuşcenko – Iulia Timoşenko a părut să aducă o schimbare reală, în joc a intrat Rusia lui Vladimir Putin. Liderul de la Kremlin a mizat pe gazele ruseşti, pentru a aduce Ucraina sub control. Prinşi din nou între ciocan şi nicovală, adică între Occident şi Rusia, ucrainenii l-au votat în 2010 pe filorusul Viktor Ianukovici ca preşedinte, pentru că le-a promis stabilitate, prosperitate şi integrarea europeană. Astăzi, este mai evident decât oricând, cât de deşarte au fost aceste promisiuni.

În concluzie, Rusia imperialistă, sub conducerea lui Vladimir Putin dorește să cucerească Ucraina, doar pentru 17, 3 la sută etnici ruși. Acest amănunt destul de important Samuel P. Huntington l-a omis din lucrarea sa, cu toate că Rusia imperialistă cucerise Crimeea în 2014 când încă ediția pentru România nu apăruse. Acest eveniment autorul nu avea cum să-l mai discute fiindcă, deja, trecuse în eternitate. Nici de data aceasta Rusia nu respectă acordul de la Minsk din 2015 în care au avut loc negocierile de pace de la Minsk in Belarus unde s-au încheiat între reprezentanții Germaniei, Franței, Ucrainei și Rusiei. Acordul are 13 puncte și prevede, printre altele, un armistițiu total în partea de est a Ucrainei la 15 februarie.

Pentru a înțelege și pretențiile Chinei referitor la Taiwan, răsfoim câteva pagini din istoria acestei insule. Cunoscută de chinezi încă din sec. 7 d.C., insula a fost populată de aceștia la începutul sec. al XVII-lea. În 1646, olandezii și spaniolii au obținut controlul asupra insulei și s-au bătut pentru ea, dar au fost îndepărtați în 1661 de către un mare val de refugiați chinezi, care au creat o entitate politică independentă, susținuți de dinastia Ming. A fost cucerită de către dinastia manciuriană în 1683, iar contactele cu europenii nu au fost restabilite până în 1858. În 1895 a fost cedată Japoniei în urma războiului sino-japonez. Centru militar japonez, în Al Doilea Război Mondial, a fost bombardat frecvent de către avioanele americane. După înfrângerea Japoniei, a fost retrocedată Republicii Chineze, care era guvernată pe atunci de partidul naționalist (Kuomintang). Forma republicană a Chinei datează din anul 1912, când monarhia, în frunte cu dinastia Manciu, a fost abolită. Constituția după care se ghidează Republica China e din 1946, modificată ultima oară în 2005.

În anul 1950, ca urmare a Războiului Civil Chinez, forțele naționaliste reprezentate de partidul Kuomintang au pierdut controlul asupra Chinei continentale, având sub jurisdicția de facto doar grupul de insule Taiwan, Insulele Pescadores, Kinmen și Matsu. Totuși, guvernul Kuomintang-ului, care s-a refugiat în Taiwan, a continuat să pretindă că reprezintă întreaga națiune chineză. Taiwan a devenit reședința guvernamentală a naționaliștilor, cu generalul Jiang Jieshi ca președinte. În 1945 Republica China, pe atunci sub conducerea Kuomintang-ului, a fost unul din membrii fondatori ai Organizației Natiunilor Unite.

În condițiile în care Republica Populară Chineză condusă de Partidul Comunist Chinez a fost boicotată de numeroase state, între 1949-1971 Republica Chineză, limitată la Taiwan, a ocupat locul de reprezentant al întregii Chine la ONU, inclusiv ca membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, fiind recunoscută ca atare de numeroase state. În 1971 locul său la ONU a fost luat de Republica Populară Chineză. În anul 1954, Taiwanul a semnat un tratat de apărare reciprocă cu SUA și a primit un ajutor american pe o perioadă de aproape trei decenii, în care a cunoscut o dezvoltare economică spectaculoasă („Miracolul Taiwanez”); există investiții foarte mari făcute în China de persoane care sunt cetățeni taiwanezi deținând tehnologie, cunoscute ca persoane miliardare, având ca urmare ridicarea Chinei.

Pe plan internațional, în cursul deceniilor, cele mai multe țări au recunoscut Republica Populară Chineză drept guvern al Chinei și au rupt relațiile diplomatice oficiale cu guvernul de la Taipei. România a fost cea de-a treia țară la nivel mondial, care a recunoscut Republica Populară Chineză. În loc de Republica Chineză, a început să fie folosit în mod obișnuit denumirea de „Taiwan”, uneori „China Taipei”.

În ultima perioadă, în Taiwan a avut loc o întărire a sistemului democratic și a luat amploare o mișcare de opoziție la Kuomintang, aspirând la proclamarea oficială a independenței Taiwanului ca atare. În alegerile din 2000 a fost ales președinte al Republicii Chineze Chen Shui-bian, primul conducător care nu provenea din Kuomintang. Totuși, independența Taiwanului nu a fost proclamată oficial, deoarece Republica Populară Chineză a anunțat că în acest caz va începe un război, cât și datorită faptului că opinia publică din Taiwan asupra necesității proclamării oficiale a independenței față de Republica Populară Chineză e împărțită. De jure, insula Taiwan n-a fost niciodată separată de China, ea aparținându-i cel puțin din 1945, grație constituției sale antimaoistă. De facto însă, Taiwan-ul este un stat independent. Președintele actual este Tsai Ing-wen, prima femeie președinte, care a preluat funcția la 20 mai 2016.

În concluzie, cele două țări, Ucraina și Taiwanul sunt țări independente, cu istoria lor, care au dreptul la existență proprie și democratică..Iar Rusia și China, prin imperialismul lor, nu fac decât să supună propriile lor popoare la supliciul conflictelor militare, în loc să lupte pentru ridicarea nivelului de trai al popoarelor lor.

„Sa nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău”… Practic, proverbul acesta, derivă din cea de-a zecea poruncă sfântă și care te îndeamnă.Aviz amatorilor, precum Vladimir Putin care alături de Patriarhul Kiril se dau mari credincioși, și Xi Jinping, fără credință, despre care se spune că între 1975 și 1979 Xi a studiat inginerie chimică la Universitatea Tsinghua din Beijing. Există unele neclarități referitoare la studiile sale, deoarece se crede că ar fi intrat la facultate fără să fi terminat liceul, și că ar fi primit doctoratul fără să-și fi luat mai întâi masteratu Din 1979 până în 1982 a fost secretar al subordonatului tatălui său anterior Geng Biao, pe atunci vice-premier al Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze și secretar-general al Comisiei Militare Centrale.Celor doi l-i se potrivesc cele scrise de Albert Camus: „Ispita comună tuturor inteligențelor, cinismul“. Oare, cei doi au inteligență?

John Lennon spunea: „Daca vrei pace, nu o s-o obții niciodată cu violența”.

Ei și neamul lor de trădători, cel încă neadormit…

Data: 24 iunie 2024 by Cezar Adonis Mihalache

Între un posibil val de ironie internațională și ceva perdaf, „la ordin”, în spatele ușilor „diplomatice”, mai mult sau mai puțin închise ca vizibilitate în spațiul public, totul comandat dinspre (ne)partenerii strategici, și riscul „insectării” la lada de gunoi a propriei istorii, sub acul acuzei de trădare națională, guvernanții ar fi trebuit să fie mai atenți cu felul lor de a decide… Pentru că, în fond, și slugile pot alege, nu?!… Poate nu pot spune un „NU!” categoric, irevocabil și demn, dar măcar pot face „pe proastele”… Or, în condițiile în care ei, ca politicieni și guvernanți, nici măcar nu ar fi trebuit să mimeze ceea ce sunt, de un leat!, talerul s-ar fi așezat de la sine… Chiar talerul judecății în fața istoriei… Dar așa, trădătorii au ales… Din nou greșit… Din nou pe parte găunoasă a istoriei… Și măcar de i-ar fi dus mintea să „doneze” unul dintre sistemele „Patriot” încă neprimite… Dăruiau ceva ce nu aveau fizic în stoc, dar exista cumva în scripte… Și, mai departe, îi lăsau pe rabinii războiului să se descurce între ei… Între ei și unchiul Sam… Și atunci erau și Statele Unite forțate să iasă din această tergiversare a executării contractelor asumate și obligate să asigure mai repede sistemele datorate României… Și da, poate noi am fi fost luați peste picior că am donat ceva ce nu aveam fizic… Dar rămânea respectul guvernanților față de țară! Față de militarii ei, față de jertfele trecutului ostășesc! Și încrederea în CSAT și Armata Română că pun mai presus de orice Țara. Și nu se dedau la schilodirea în genunchi a oricărei demnități de neam și țară…

Și nu, guvernanții nu o să aibă vreme să se gândească la mizeria făcută… Pentru că reversul s-ar putea să vină foarte repede… Peste noapte… Peste noaptea dintre ultima zi de pace și prima de război… Și trebuie doar să privească spre Slovacia, acolo unde noii guvernanți au deschis procese penale împotriva celor au donat Ucrainei flota de aeronave „mig” a țării. Sigur, există și o ironică potrivire… Căci, dacă acțiunea slovacilor ar fi avut loc măcar cu o zi înainte de „CSAT” -ul nostru, guvernanții ar fi fost mai precauți! Dar, acum, treaba e gata făcută! Iar riscul pentru acești guvernanți de a se trezi cu acuzații, acțiuni și procese penale este cât se poate de real! Iar cineva va răspunde! Dar nu numai la nivel de personaje decidente, iar asta este mai dramatic, ci și de instituții. Fie CSAT, fie Armata… Ultima pentru că ar fi trebuit să refuze să dea un raport despre posibilitatea dezoperaționalizării unui sistem, iar CSAT -ul pentru înaltă trădare prin decizia impusă Armatei… Unde, din nou, lucrurile sunt „cu dus și întors”, pentru că aceasta putea refuza un ordin vădit împotriva intereselor de apărare ale țării. Iar „clauzele” livrate într-un opis politico-militar făcut pe genunchi, precum solicitarea către unchiul Sam de a furniza altceva la schimb, sunt penibile. Mai ales în condițiile în care acesta nu a trimis României nici măcar toate sistemele „Patriot” comandate…

Iar matrapazlâcul în care s-au băgat guvernanții se va lăsa cu urmări penale… Pentru că nu au avut nici măcar instinctul de conservare (față de ei, căci față de țară, știm cum stau lucrurile) să-și blindeze mizerabilul gest slugarnic pentru a nu căpăta aspectele juridice ale înaltei trădări. Căci, ar fi trebuit ca unul dintre sistemele existente, fie funcțional, fie încă „împachetat”, să fie declarat tehnic neconform, inoperabil (nemontabil!), să-l caseze, să-l transfere din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, apoi să-l scoată la „licitație” și să se asigure că e cumpărat, ca fier „vechi” (casat) de către un „ong” de casă al generalilor pe astfel de servicii și manevre, și, abia după aceea, să-l fi „donat”… Dar, așa, au încălcat orice reglementare juridică, fiind pasibili și de o executare silită, pentru recuperarea prejudiciului (și ei, și neamul lor neadormit până la adormire), dar și de un proces vizând înalta trădare de țară.

Povestea voturilor primite: șarlatania UDMR…

Data: 24 iunie 2024 by Ion Coja

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România ascunde mai multe necunoscute, le-am zis „mistere”! Primul mister este însăși existența sa, a Uniunii, ca partid politic, deoarece nu are în regulă actele de înființare ca partid politic. S-A ÎNFIINȚAT ÎN PRIMELE ZILE DE DUPĂ 22 DECEMBRIE 1989, profitând de vidul legislativ, a pretins un loc în vestitul CPUN și a rămas de atunci partid parlamentar. Cred că a contat sprijinul primit de la Ion Iliescu, ușor de șantajat încă din primele zile ale revoluției! În 2004, statul paralel, aflat în funcțiune tot din decembrie 1989, a decis ca Partidul România Mare și Uniunea Democrată a Maghiarilor din România să fie scoase din viața politică, ca două partide extremiste ce erau. Eu am aflat de această manevră de la colegul meu Vasile Rădulescu, fost parlamentar în legislatura 1990-92, unul dintre cei mai corecți oameni cunoscuți de mine după același decembrie fatidic. Nu l-am întrebat de unde avea informația. Scenariul era ca în 2004 PRM să nu treacă pragul de cinci la sută de voturi, iar în 2008 aceeași rușine s-o pățească UDMR.

L-am căutat imediat pe Vadim să văd ce știe. Mi-am dat seama că știa și că acceptase decizia statului paralel. Avea probleme cu candidații, nu prea avea oameni pentru liste, campanie electorală nu făcea deloc etc. M-am oferit să-l ajut și am decis ca Uniunea Vatra Românească să susțină PRM, oferindu-i candidați pentru ambele Camere și sprijin electoral. În revista „România Mare” s-a publicat un comunicat privind această înțelegere. Când a fost însă să depunem listele, Vadim a invocat faima mea de „legionar și antisemit”, ceea ce mă făcea incompatibil cu prezența pe listele unui partid onorabil ca PRM. Colegii de candidatură propuși de Vatra Românească au vrut să se retragă, i-am convins să meargă mai departe și să susțină campania electorală cu tot ce puteau. Am remarcat din nou lipsa de implicare a lui Vadim, n-a participat la nicio întrunire cu alegătorii, n-a plecat prin Țară etc. Rezultatul alegerilor a fost însă destul de bun: câteva sutimi sub cinci procente.

Din nou s-a făcut remarcat Vadim, a rezistat la toate insistențele noastre să ceară renumărarea voturilor. Măcar în câteva circumscripții… L-a câteva luni am înțeles jocul lui Vadim, când PRM a câștigat trei locuri de parlamentari la Bruxelles, un loc pentru Vadim și un loc pe care i l-a vândut din timp lui Becali, parcă!… Statul paralel și-a respectat promisiunea!

La alegerile din 2008 planul era ca UDMR să nu facă pragul, iar scorul indicat de exit polluri era același: UDMR nu făcea pragul de cinci la sută. Țin bine minte scena: abia s-au închis urnele de vot și pe postul TV apare intempestiv Victor Ponta și anunță triumfător: „Îi felicit pe colegii de la UDMR pentru trecerea pragului de cinci la sută!” …Nu trecuse nici măcar o jumătate de oră și Ponta numărase deja voturile udemeriste! Cum s-a ajuns la această șarlatanie mi-e greu să știu. Știu doar că s-a făcut pe mâna unui personaj politic extrem de dubios, acuzat de crimă, de trădare, de plagiat, de perversiuni, de toate păcatele imaginabile. Trebuia de mult să dispară din raza vederii noastre, dar se mai găsesc și azi agenții TV care să-l bage în seamă pe derbedeu ca pe o autoritate…

…Mi-am amintit de această poveste urâtă zilele trecute când am primit un material despre alt mister al UDMR. Citez, deci: „Scorul foarte bun obținut de UDMR la alegerile europarlamentare din 9 iunie 2024 a scos în evidență și o situație surprinzătoare și totodată inedită dintr-un oraș unde nu există niciun locuitor maghiar, semnalează Puterea. La alegerile europarlamentare din 9 iunie 2024, UDMR-ul condus de Hunor Kelemen a obținut 6,53 la sută, adică 577.833 de voturi. Însă, surprinzător, au fost localități unde nu există populație maghiară, dar cu toate acestea UDMR a obținut o mulțime de voturi. Un exemplu elocvent în acest sens este cazul municipiului prahovean Câmpina, unde UDMR, atenție, a obținut 488 de voturi, adică 3,78 la sută. Dar, potrivit ultimelor date oficiale, în Câmpina trăiesc la ora actuală doar 19 maghiari. Se pune întrebarea firească: Cine a votat ca UDMR să obțină la Câmpina 488 de voturi? Răspunsul se cam știe, dar, din păcate, cei care știu, adică băieții cu ochii roată, nu-l fac public!

Povestea cu voturile primite de UDMR în localități unde nu este înregistrat nici un un etnic maghiar e mai veche, s-a repetat la fiecare consultare electorală unde a fost impus un prag de reușită. Și nimeni dintre cei vizați nu a venit cu o explicație. Nu ne așteptăm ca misterul să ne fie lămurit de cineva de la UDMR. Iar statul paralel nu are un purtător de cuvânt căruia să ne adresăm. S-ar putea interesa de acest subiect măcar partidele din opoziție, care se știu fraudate la ultimele alegeri! Povestea de mai sus, cu scorurile clar măsluite în favoarea UDMR, sunt clar dovada că nu avem parte de alegeri cinstite! Că n-am avut niciodată parte de alegeri corecte după decembrie 1989…

„Licență de furt”…

Data: 24 iunie 2024 by Marin Neacșu

13 iunie 2024. O dată istorică ce va intra în constelația găurilor negre ale drepturilor omului în România. Pe lângă circul electoral, mahalagismul politic, supărările lui Babașa, începerea Campionatului European de fotbal care va consemna o nouă înfrângere a echipei României, viața merge înainte, iar guvernul guvernează. In ziua de 13, guvernul a aprobat „Ordonanță de Urgență a Guvernului României” privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale”. În informația de presă oferită, Guvernul Ciolacu ne anunță că prin această ordonanță, se asigură o practică judiciară uniformă și unitară care să elimine diferențierile în materia stabilirii și plății drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal.

„De asemenea, se asigură o practică unitară referitoare la stabilirea și plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea, recalcularea, revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale pentru aceste categorii de persoane. Deci din nou guvernul bagă mâna până la claviculă în drepturile de pensie ale muritorilor de rând și de peste rând”.

Este dacă vreți o nouă măsură prin care cei care își revendică anumite drepturi bănești în instanță împotriva unui stat dedulcit la furturi mai abitir ca Ali Baba, sunt puși la punct prin decizii politice pierzându-și dreptul la apărare în instanță, drept de altfel universal. Celebrul hoț de basm cu ai săi 40 de ortaci este copil de țâță pe lângă acest stat ”de drept” penal care cum simte că îi fuge pământul de sub picioare, cum mai scoate o ordonanță prin care să își „legalizeze” dreptul de a fura. Americanii au scos filmul „Licence to kill” (licență pentru a ucide), dar Guvernele României au produs un neverending serial numit „Licence to steal” (licență pentru furt) care în traducere autohtonă se scrie „ordonanțe de urgență”, care de fapt sunt acte legislative pe care guvernul le emite ori de câte ori are nevoie să se „remonteze”. Toate măgăriile din ultimii 35 de ani au fost date prin O.U.G. care au marele avantaj că se aplică imediat, creează efect juridic și până la „intrarea în legalitate” prin votul Parlamentului pot să treacă și o sută de ani, legea nu prevede un termen limită, de adoptare ca lege prin vot, pentru că legea e făcută de aceiași hoți.

Așa cum ne-a obișnuit, Guvernul a avut inclusă această ordonanță în data de 12 iunie 2024, „la derută”, în acte supuse analizei nu aprobării, pentru data de 13, dar pe 13 a ieșit gata aprobată. Nu e prima oară când ordonanțe sensibile sunt- pasămite- analizate dar de fapt sunt aprobate pe repede înainte. De altfel pe pagina Guvernului ordonanța nu este publicată.

De ce e această nouă măgărie importantă? Eu aș spune că nu e importantă, aș spune că este extrem de importantă pentru că ”pune la punct” un domeniu care ține de dreptul de proprietate al cetățenilor. Dacă până acuma instanțele dădeau decizii în ceea ce privește unele drepturi financiare cu care instituțiile statului le erau datoare, în funcție de cum judeca completul, existând șanse să pierzi sau să câștigi în funcție de „bunăvoința”, conștiința, starea de spirit, competența completului și numai în cazul în care pe aceleași spețe (drepturi) existau decizii care se băteau cap în cap de la o instanță la alta intervenea I.C.C.J. cu o decizie de uniformizare, de acuma, la orice caz de solicitare de drepturi financiare, prima instanță este obligată să trimită cazul către I.C.C.J. care va da o decizie care va fi apoi obligatorie pentru toate cazurile similare.

De ce a decis guvernul să facă aceste modificări în procesul juridic, modificând chiar norme procedurale și ce efecte vor avea? Este posibil ca în unele cazuri această O.U.G. să fie benefică, dacă ne gândim că se vor aplica aceleași decizii pentru cazuri similare. Pe de altă parte, există cazuri individualizate care nu pot primi decizii pe generalitate. Dar două lucruri sunt extrem de sensibile:

Acest lucru dovedește că s-a constatat oficial că nu se mai poate avea încredere în deciziile instanțelor, acestea, magistrații, judecând fiecare după capul lui sau după șpaga clientului. Din această perspectivă ordonanța ar putea fi benefică. Acest lucru însă poate fi extrem de periculos, pentru că a fost dovedit și probat că Guvernul/legislativul a avut grijă să bată palma cu înaltele instanțe și structuri ale magistraților, respectiv membrii C.S.M., I.C.C.J., C.C.R., acordându-le prin Statutul de curând modificat, drepturi ”mai egale” decât celorlalți magistrați, unul din ”daruri” fiind dreptul de a ieși la pensie după un stagiu de 5 ani în structurile respective, indiferent de vârstă. Nu că e suficient de mulțumitor pentru membrii respectivelor structuri ?

Cum credeți că vor judeca aceste instanțe sau ce decizii vor lua respectivele ”autorități” când va fi vorba de interese financiare ale guvernului care se bat cap în cap cu cele ale cetățenilor? Bineînțeles că I.C.C.J. va da decizii în favoarea guvernului că doar guvernul îi plătește.

Pe de altă parte se va produce o ruptură în curtea magistraților pentru că este știut că aceștia își acordau în instanțe drepturi financiare și conform statutului, dacă un magistrat câștiga un drept în instanță, acest drept se acorda automat tuturor celorlalți aflați în aceeași situație. Acesta poate fi unul din motivele apariției acestei ordonanțe, pentru că bugetul e găurit de drepturile pe care magistrații le primeau în instanțe prin decizii ale ”colegilor” de suferință care le dădeau decizii favorabile știind că vor beneficia și ei de aceleași drepturi. Sub acest aspect pare să se pună capăt unor afaceri foarte profitabile pentru magistrați și de aia spun că se va produce o schismă în interiorul justițiarilor, între cei loviți și privilegiații din marile ”firme” care vor da decizii în favoarea guvernului.

Unii ar putea spune că e foarte bine, așa le trebuie, dar victime colaterale aici vor fi și militarii, pentru că sunt foarte mulți, care cu sau fără argumente juridice sau cu sau fără drept, au deschis acțiuni în instanță pentru diferite litigii, ultimul fiind chiar cel privind supraimpozitarea. Cei mai mulți au pierdut, e adevărat în primă instanță, dar este și un caz la Tribunalul București care a primit decizie favorabilă în primă instanță. Ei bine, acest caz va fi, imediat după intrarea în vigoare a ordonanței, trimis către ICCJ care este clar că va soluționa în favoarea Guvernului și apoi toate cazurile sau procesele pe această speță vor primi automat același răspuns. Crede cineva că ICCJ va da posibilitatea ca zeci de mii de pensionari militari să primească niște bani înapoi și să ușureze bugetul de niște sume de bani care ar putea intra mai bine în procesul de instruire al piloților ucraineeni ?

Partea și mai proastă este că prevederile ordonanței se aplică și ”proceselor în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”. Așadar se vor putea întoarce decizii nedefinitive ale instanțelor, chiar mai mult, decizia I.C.C.J. va constitui pentru stat motiv de apelare la căile extraordinare – contestaţia în anulare sau revizuirea pentru situaţiile în care a pierdut definitiv anterior.

Curios este că avizul Consiliului Legislativ dat pe acest proiect de ordonanță, deși este favorabil, este plin de observații și constatări ale încălcării unor legi și principii cu care ordonanța întră în contradicție, în unele părți frizând Constituția, dar membrii consiliului legislativ au dat totusi aviz de trecere. Asta probează odată în plus că juridicul și legislativul au bătut palma, chiar dacă vor pierde și unii magistrați. „Divide et impera!” se aplică și la magistrați nu ? Acuma început să se apropie și ei de militari care au fost împărțiți în zeci de grupușoare și categorii care acum se bat cap în cap și își pun piedică unii altora. Amendamentele la Ordonanța Bayraktar sunt avantajoase pentru unii și dezavantajoase pentru alții tocmai din cauza legislației diferite existente la ora actuală și nu se va reuși niciodată lichidarea nedreptăților tocmai din cauza aplicării unor prevederi diferite celor aflați în situații similare.

Prin această ordonanță, guvernul a încăl(e)cat justiția, transformându-se în organ judecătoresc, în primul rând prin anularea independenţei completului judecătoresc legal sesizat și în al doilea rând prin acordarea/privarea de privilegii/drepturi care se va face în funcție de interesele unui grup de decidenți, unii ar spune grup infracțional organizat, nu ale cetățeanului încălcând articolul 44 din Constituție. Dar cine să mai apere Constituția în țara în care nici armată națională nu mai există și nimănui nu îi pasă?