Idel Ianchelevici – sculptorul român care are trei muzee dincolo de frontiere

În oraşul La Louvière (un oraș francofon din regiunea Valonia din Belgia), nu departe de Bruxelles, se află „Muzeul Ianchelevici”. Poate vă întrebați ce legătură are cu România acest muzeu. El este dedicat operei sculptorului român născut la Leova (oraș în sud-vestul Republicii Moldova, reședința raionului Leova), în Basarabia, în anul 1909, Idel Ianchevici. Idel Ianchelevici (1909-1994) şi-a construit un personaj prin intermediul operei sale, dar de fapt cunoaştem foarte puţin personalitatea sa reală. Gândiți-vă totuși ce lucru extraordinar: un muzeu întreg aflat în străinătate, într-o clădire a unui fost Palat de Justiţie, poartă numele unui artist român şi asta de peste 30 de ani. Născut în Basarabia, pe atunci aflată în Rusia, într-o familie înstărită și cultivată de evrei așkenazi, a devenit român, ca și țara natală, în 1918, la sfârșitul Primului Război Mondial De aceea devine și trilingv, studiind în idiș, rusă și română. Prin urmare, în gimnaziu și liceu, a învățat cu ușurință și germana și franceza. La vârsta de 19 ani știa deja că nu era făcut pentru medicina sau ingineria pe care părinții săi intenționau să le facă. Pentru a-și putea trăi pasiunile – sculptura și desenul – a existat o singură soluție: imediat ce serviciul militar s-a încheiat, a părăsit România pentru Occident.

Cu ajutorul unuia dintre frații săi și-a părăsit țara pentru a se cufunda în cercurile artistice din Europa de Vest. Astfel, Ianchelevici a ajuns la Liège, Belgia, în 1928, unde s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din oraș și unde a câștigat premiul întâi pentru statui în 1933. Se căsătorește în același an 1933 cu Elisabeth Frénay, apoi, având deja o oarecare notorietate, participă în 1935 la realizarea pavilionului românesc al expoziţiei universale de la Bruxelles. Expozițiile sale „solo” au urmat apoi la Bruxelles, Paris, Amsterdam și Tel Aviv. Deşi provine dintr-o familie cu o existenţă confortabilă, burgheză, Ianchelevici manifestă o simpatie reală faţă de luptele sociale şi ideile de stânga care traversează Europa occidentală a anilor ’30. Transpunerea acestor idei o regăsim în opera sa într-o formă de expresivitate profundă, ca acelea ale unor personaje populare, puternice („Piet riant”, „L’Harmonica”, „Les Révoltés”) sau opere monumentale, cum ar fi „Monument naţional au prisonnier politique” (ridicat la Breendonk în 1954) şi „L’Appel”. Încă din 1939, sculptorul și-a încercat mâna la compozițiile de grup și a lucrat în format mare, acesta a fost momentul „Apelului”.

Din 1945, a început să sculpteze cu precădere în marmură şi piatră, materiale dificil de lucrat și care necesitau o simplificare a formelor. Totodată, „una din principalele caracteristici ale sculpturii lui Ianchelevici începând cu această perioadă, este că anumite personaje dau impresia că se desprind din blocul de piatră, ca şi cum ar fi existat déjà, aşteptând mâna maestrului să le dea viaţă. Muzeul nostru deţine 200 de sculpturi şi peste 2.000 de desene ale artistului, ceea ce reprezintă de departe cea mai importantă parte a operei sale”, ne spunea doamna Valérie Formery, directoarea muzeului Ianchelevici de La Louvière. În operele sale sculpturale nu există vid, nu există goluri: masa și volumul direcționează compoziția (paternă). În același timp, temele se schimbă și sunt inspirate de siluetele tinerești ale modelelor cu forme emergente (Eva). Cariera artistului a marcat un punct de cotitură important. Ianchelevici nu a încetat niciodată să simplifice și să schematizeze trăsăturile faciale. Membrele se întind, devin mai lungi și mai flexibile. Această nevoie de purificare a corpului uman își găsește cea mai bună împlinire în figurile de bronz (Tânără femeie și copil). În plus față de munca sa de sculptor, Ianchelevici nu a abandonat niciodată creionul, deși a considerat sculptura și desenul ca fiind două discipline independente. Desenele sale nu sunt schițe care pregătesc opera sculptorului, ci lucrări în sine („Întoarcerea pajiștii”). În timpul ocupației, Ianchelevici s-a refugiat la Maransart, în casa de copii „La Clé des Champs” a lui Betty Lavachery, care a condus o rețea de rezistență alături de Zénitta, mama lui Haroun Tazieff, și aceasta din urmă. La „La Clé des Champs” Ianchelevici a creat bustul lui „Rosette”, pseudonimul fiicei lui Eugen Fried, delegat al Internaționalei a III-a la PCF, și a Anei Pauker care, după ce s-a refugiat la Moscova, a devenit ministru de externe al României comuniste după război. Familia Tazieff se număra printre cei mai apropiați prieteni ai lui Ianchelevici la acea vreme. În 1945, Ianchelevici a dobândit în cele din urmă cetățenia belgiană și faimoasa sa statuie „Chemarea” a fost inaugurată oficial în orașul „La Louvière”. Zece ani mai târziu (1955), Ianchelevici a obținut o bursă pentru Congo Belgian (Africa), unde a proiectat trei statui pentru a completa faimosul monument al lui Henry Morton Stanley din Léopoldville (acum Kinshasa) și a făcut niște desene foarte frumoase. Întors din Africa, expune în multe țări, inclusiv în țara sa natală, România. În 1987, Muzeu Ianchelevici își deschide porțile pentru publicul larg în La Louvière.

Un Centru Cultural îi este dedicat și în Franța, în Maisons-Laffitte, unde s-a stabilit în 1950 și unde a și murit la 26 iunie 1994, la vârsta de 86 de ani. Acest parcurs i-a adus admiratori fideli în diferite ţări. Simplu, discret, sculptorul a creat mult: există muzee care îi sunt consacrate în Belgia (la La Louvière), în Olanda (la Goudriaan), în Franţa (la Maisons-Laffite). În România, muzeele naţionale din Bucureşti şi Galaţi expun din operele artistului. Multe dintre creaţiile sale monumentale se află peste tot în lume, iar mii de desene fac parte din colecţii publice şi private. Pentru Idel Ianchelevici, sculptura și desenul au fost pasiuni pe care le-a manifestat încă din copilărie, mânat de nevoia de exprimare. Ianchelevici a realizat sute de sculpturi și mii de desene. Cea mai mare parte a lucrărilor sale poate fi găsită în La Louvière, deoarece artistul a decis să își doneze opera unei fundații. O colecție importantă de desene a fost, de asemenea, donată Universității din Liège și este acum păstrată la Muzeul Wittert (Muzeul de artă al Universității din Liège). În 1984, neavând moştenitori, a inclus întregul patrimoniu Fundaţiei Ianchelevici, pe care a donat-o ulterior muzeului de La Louvière, care şi-a deschis porţile în 1987. Lucrările de artă modernă ale lui Ianchelevici se regăsesc în colecții din numeroase ţări, cum ar fi România, Israel, Franţa, Statele Unite, Belgia, Olanda, Luxemburg, Moldova, Congo. Pentru întreaga sa activitate a fost declarat Membru de Onoare al Academiei Române în anul 1992.

Pe 17 iunie 2010, ora 18:00, în Sala Auditorium a Muzeului Naţional de Artă al României (str. Ştirbei Vodă nr. 1-3, Bucureşti) a avut loc proiecţia filmului „Ianchelevici – o viaţă, o operă” realizat de RTBF cu ocazia centenarului naşterii sculptorului. Proiecţia a avut loc în prezenţa realizatorilor filmului, Bernard Balteau, jurnalist-realizator la RTBF şi Yvon Lammens. Proiecţia a avea loc în versiune originală în franceză, cu subtitrare în română. Evenimentul a fost organizat de Delegaţia Valonia-Bruxelles la Bucureşti şi Muzeul Naţional de Artă al României. Filmul a fost realizat în Romania, Belgia, Franţa şi Olanda. Ianchelevici este unul dintre reprezentanţii principali ai sculpturii figurative clasice a secolului XX. Credo-ul său artistic a fost: „O sculptură trebuie să fie atât de plină de viaţă, încât să coboare de pe soclul său”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*