Seismograful valorilor la Mircea Daroși

Cartea lui Mircea Daroși poate fi considerată o istorie literară și a culturii contemporană care se scrie în timpul nostru, și prin însă-și apariția ei „polemizează“ cu corifeul din București care, cu rea intenție, exclude din Istoria sa mari personalități scriitoricești din întreaga țară. Criticul literar Daroși abordează teoria scriiturii textelor abordate în spiritual dinamicii practice a acestei scriituri. Critica la acest om de cultură și dascăl în adevăratul sens al acestei profesiuni nobile, nu este o traducere și retraducere a narațiunii, ci o perifrază. Abordările din aceste cronici sunt măsura discursului critic prin justețea sa. Autorul acestei cărți se apleacă asupra volumelor pe care le citește cu evlavie, înțelegere, acrimie, precum face dascălul cu învățăceii săi. Autorii acestora nu sunt „terorizați” cu pretenții filozofale, ci îndrumați, analizați și sfătuiți, precum ai așterne peste tine o hermină călduroasă.

Autorul insistă prin cronicile sale asupra istoricității sistemelor de istorie literară atunci când abordează enigma poeziei eminesciene „La moartea lui Neamțu“ readucând în actualitate harnici istorici literari Teodor Tanco, Ironim Marțian și în special Nicolae Trifoiu, alături de Vasile Rațiu și Gheorghe Pleș. Ioan Neamțu, căruia Eminescu i-a dedicat o poezie, a intrat în galeria amicilor bistrițeni și năsăudeni ai Poetului Național. Fiind vorba de Mureșeni, Tanco, Moisil, Alexi, Ciocan, Silași. Veronica Micle. Abordarea Limbii Române pe care o consideră „comoara sufletului nostru”, autorul abordează subiectul pornind de la o zicere a poetului Nichita Stănescu, și de la binefacerea dumnezeiască că această comoară a încolțit și dezvoltat într-un spațiu carpato-danubiano-pontic dăruit de Dumnezeu. Întregul articol este practic un poem în proză în care autorul ne amintește de Enăchiță Văsărescu, George Coșbuc și Eminescu. Așa cum se știe Țara Năsăudului a fost și este un mare centru de cultură. Aici până și podurile de lemn acoperite sunt adevărate „instituții culturale“. Sunt amintite podurile de la Co;buc, și Iva Mare.

Cronicile sunt analize pertinente referitoare la subiect, mesaj și stil. și mai ales referitoare la domeniul și constituirea științifică a esteticii. Mircea Daroși distinge, în analizele sale, două tipuri de estetică. Aceste tipuri se regăsesc în cărțile de poezie analizate și în proză. Descoperim cronici la cărțile semnate de Gavril Istrate, Al. Florin Țene, Emil Bălai, Mihai Eminescu, Eugen Albu, Teodor Ardelean, Aurel Podaru, Pavel Dan Ioan Pintea, Nichita Stănescu, Liviu Rebreanu, Dora Alina Romanescu, Iosif Ciunterei, Ionuț Țene, Menuț Maximinian, dar citim cu plăcere pagini scrise cu profesionalism despre Teatru românesc, ritualuri folclorice, obiceuri de pe Valea Someșului, sentimentele omenești, lada de zestre a spiritualității noastre, limba română, religie etc. Cartea fiind o policromie a valorilor spirituale românești. Astfel, suntem în măsură să afirmăm că acest volum apărut în condiții grafice deosebite, a lui Mircea Dragoși este de fapt o continuă meditație asupra istoriei culturii românești în contemporaneitate, și rosturile acesteia în societate. Umanist profund, autorul acestui volum se înscrie în literatura noastră ca un critic și istoric literar al esențelor luminoase și al sensurilor majore ale culturii române.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*