Între masivele muntoase existente în țara noastră, grupul de munți Parâng, Șureanu, Lotrului deține suprafața cea mai mare. Frumoșii munți Parâng aparțin Carpaților Meridionali și se întind pe o lungime de cincizeci de kilometri, măsurați de la Răsărit la Apus. Dacă, spre Răsărit, munții Parângului sunt mărginiți de către Olteț și Lotru, la extremitatea lor apuseană se află Valea Jiului. Partea de Miazăzi a acestor munți este mărginită de Baia de Fier și Novaci. De remarcat rezonanța mitologică a acestor nume, numele de „novaci” făcând referire la urieșii cei străvechi (uriași, voinici), despre care bătrânii de la sate spuneau că „au locuit aceste plaiuri mai înainte de noi”. Nicolae Densușianu, care îl citează pe anticul poet Eschil, spune că legendarul titan Prometeu a fost înlănțuit în Sciția – „țara fierului”, pe stâncile numite Pharanx, nu departe de care curgea mărețul Oceanos potamos (identificat cu Istrul), unde un vultur înfometat urma să îi sfâșie zilnic ficatul… Legendarul Prometeu, eroul mitic care a furat focul pentru a-l dărui oamenilor, a fost rege în Sciţia şi stăpân al ţinuturilor de peste Prut. Eroul preistoric al suferinţelor, poartă numele de Badiu, Badea şi Badu, ce în vechea limbă grecească avea două înţelesuri: de om înţelept şi de om avut. Legendele lui Prometeu, aceste tradiţiuni religioase, istorice şi poetice ne prezintă un deosebit interes pentru ţările de la Carpaţi şi Dunăre. După tradiţiunile antichităţii, Prometeu este reprezentantul întregii stări de cultură din epoca de piatră şi de la începutul epocii metalelor. El este omul cu cea mai adâncă gândire şi fericită combinaţiune. Prometeu învaţă oamenii să construiască locuinţe la lumina soarelui. El pune forţa animalelor în serviciul omului. El face din elementul divin al focului agentul cel mai puternic al civilizaţiunii româneşti. El află modul de a învinge obstacolele apelor, dând curs corăbierilor cu pânză pe suprafaţa cea întinsă a mărilor. El introduce cunoştinţa şi uzul metalelor…(poate el este cel înlănțuit pe Vârful Omu).
Cei care au trăi „legați de munți” (dacii), i-au privit cu alți ochi decât noi și au văzut șase masive muntoase și o singură vale, 26 de urieși și o piramidă, o crucea sculptată, o inimă de piatră, coloane și megaliți, urme diferite de locuire. Munții Retezatul mic, Tulișa, Vâlcan, Parâng, Șureanu și Retezat, cu megaliți, precum: Urieșul din Cheile Urzicarului; Sfinxul din Sturu (Paltina); Urieșul din Cheile Tăii 1; Urieșul din Cheile Tăii 2; Urieșul din Cheile Tăii 3; Urieșul din Cheile Tăii 4; Urieșul din Gârbovu (Cheile Scocului din Valea Boului); Sfinxul din Parâng (Prometeu din Pharanx); Sfinxul din Culmea Șerponi; Sfinxul din Valea Ungurului; Babele din Culmea Șerponi; Urieșul din Valea Mării; Urieșul din Cheile Scorotei; Zeiţa din Culmea Șerponi; Megalitul din Cheile Buții; Străjerul din Valea Toplița; Sfinxul din Valea Buhii; Sfinxul din Culmea Șerponi; Sfinxul din Dodoconi; Sfinxul din Culmea Șerponi; Urieșul adormit (Iorgovanu); Claia lui Preda; urme ale fostei greble de lemne pe „Claia lui Preda”; Colibă ancestrală în Cheile Buții; Sfincşii din Cheile Furului aflați la taclale; Sfinxul din Bulzul Buhanilor; Crucea sculptată din Bulzul Buhanilor; Piramida din Bulzul Buhanilor; Sfinxul din Paltina; Urieșul din Cheile Băniţei; Coloanele Iorgovanului de pe Creasta Oslea; Urieșul de la Podul din Scocul Urzicarului; Urieșul din Pharanx (Străjerul lui Prometeu); Inima de piatră din Poiana Iarului. Și tot pe aici, pe undeva, spre Valea Cernei se derulau poveștile cu voinicul Iovan Iorgovan (IO – IO), eroul care s-a luptat cu balaurul cu șapte capete și în apriga-i luptă a mai scăpat cu paloșul niște lovituri năpraznice și prin stâncile din împrejurimi. De aceea sunt ele crestate acum și ne oferă acest joc minunat de lumini și umbre, de mister și taină… Veniți să descifrați ceea ce pare ascuns…
Lasă un răspuns