Falimentul de țară prin (in)justițiile altora…

I-am putea spune, mai simplu, diktatul de decizii injuste… Căci spre asta ne îndreptăm… Spre punctul în care procesul de sfârtecare economică a țării se va transforma în descărnare până la osul falimentului… Și nu e nimic întâmplător în faptul că două mari procese internaționale împotriva României s-au „potrivit” în acest an mult prea electoral… „Pfiser-Bionet și „Gold Corporation”… Și nu doar acesta… Căci, nici de pretențiile Ucrainei nu vom scăpa ușor… Și nu doar cu acordul de a le reporta „in integrum,” rutele și piețele de desfacere pe care deja mișună… Iar în nici unul dintre procesele în care România va fi lovită nu vom avea o reprezentare profesional juridică în interesul nostru național… Al adevărului… Ci doar în cel al guvernanților și politicienilor… Pentru că sumele ce ni se vor imputa drept despăgubiri vor reprezenta și următoarea mare sinecură politico-guvernamentală… Dreptul de tain, de comision de implicare ori „confidențial” (cum se învârt prin istorie aceleași loturi de ucigași politici de țară, nu?!), de „lobby”, de procent pentru vânzarea țării… Și dovadă că nimeni nu va face nimic real pentru apărarea drepturilor noastre ca țară vine din comportamentul de delict penal al guvernanților, care, deja, s-au antepronunțat vizavi de neșansele noastre, susținând că „oricine va pierde” ei vor negocia (!) pentru a reduce sumele stabilite drept despăgubiri.

Și nu este doar o plecare a capului, ci o sfârtecare a noastră tranșată „pe viu”. Pentru că, nu, nu este vorba de lipsa de logică a discursurilor de mahala ale unor politicieni și, în primul rând, guvernanți, ci de impunerea căilor de plată, în esență, neavând de ce să mai discuți nivelul despăgubirilor „cu partea care a pierdut” dacă acestea ar fi „Pfizer” sau „Gold Corporation” (că doar nu o să vorbim noi cu noi!), ci de faptul că se impune o singură formă de decizie. Una din care vor avea de câștigat și acele companii, și economiile țărilor lor, și multinaționalelor acestora, dar și politicienii noștri, prin asigurarea unor resurse de sinecură. Sinecuri de cale politică (trădătoare) lungă, adică vreme de câte decenii vom tot plăti birurile impuse pentru aceste despăgubiri în fals… Iar pentru protejarea sinecurilor, de nivel internațional și european, multinațional și de găști de grup organizațional intern, nu vor fi puse între paranteze democrația, libertățile civile, drepturile noastre de a ni se răspunde și de a-i trage la răspundere pe cei nu fac nimic (sau, mai grav, ne mint), ci eliminate definitiv.

De unde vom plăti atâția bani?… (Deși, nici nu ar trebui să acceptăm aceasta întrebare fără a avea un răspuns la cea de esență: De ce să plătim?!). Dar pentru guvernanți nu este o problemă, căci banii ne vor fi smulși leu cu leu prin marea fraudă de popriri prin instituțiile fiscalo-financiare de impozitare până și a aerului… Pentru că nu degeaba se așază peste noi aceste valuri de strivire fiscală… Nu întâmplător guvernanții primesc fără să crâcnească „recomandările”, de fapt deciziile, de a pune taxe și impozite pe „tot ce mișcă”… Impozitarea salariilor și a veniturilor cu procente aberante, „progresive”, dar având grijă să ni se ia cel puțin un sfert din ceea ce realizăm prin munca noastră, apoi prin introducerea a felurite taxe (precum cea „de carbon” pe locuințe, deja calculată de guvernanți la tona de consum ca fiind echivalentul a 80 de euro pe tona de CO2 și care va fi preambulul impunerii amprentei de carbon și a certificatului-atestat de carbon „per capita” de om!). Și atât vom avea de achitat că nu mare mirare va fi când toate (fostele) teorii ale conspirației își vor găsi loc direct în actele legislative îndreptate împotriva noastră… Inclusiv desființarea dreptului de proprietate și transformarea într-unul de folosință, nici măcar de servitute a aceea ce am cumpărat cu proprii bani, inclusiv pierderea terenurilor de către fermieri și țărani…

Și nu, nu o să declanșeze nimeni vreo acțiune juridică de apărare „pro bono” a noastră… Deși soluții sunt… Cel puțin în cazul „Pfizer” prin contraatacuri juridice, prin intentarea de noi a unor procese pentru inducerea în eroare, impunerea de decizii aproape fasciste, de la cele de injectare contrare rezoluțiilor finale ale Nurembergului, la saluturile și formele de atingere și intercomunicare din timpul pandemiei… Și trebuie să avem în minte și soluția noastră de rezervă… Aceea pe care guvernanții se pregătesc să ne-o transforme în infracțiune, și nu doar ca eventuală acțiune, și ca un delict de intenție și gândire… Pentru că dacă tot ceea ce ni se va însuma ca despăgubiri pentru malversațiunile Bruxellesului în zona serurilor de schilodire a integrității ca națiuni suverane a țărilor membre va ajunge la sume astronomice, atunci, dacă nu vom putea anula acele contracte, aflate oricum în afara legii, vom putea rezilia relația noastre cu Uniunea Europeană!…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*