„Dacia. Ultima frontieră a romanității” este cea mai mare expoziție românească din ultimii 25 de ani, prezentată la Roma, ce s-a deschis în această toamnă. Expoziția are la bază conceptul expozițional materializat într-un proiect de mare succes, „Tezaure arheologice din România. Rădăcini dacice şi romane”, realizat, în anul 2021, la Muzeul Național de Arheologie din Madrid. Aceasta este cea mai mare expoziție sintetică dedicată civilizației geților și dacilor, a celei romane, precum și a primilor migratori în acest spațiu, organizată în ultimii 25 de ani, printr-un efort a 46 de instituții muzeale din România, Republica Moldova şi Italia, proiect coordonat de Muzeul Național de Istorie a României. O hotărâre de Guvern face posibilă colaborarea dintre Ministerul Culturii, prin Muzeul Naţional de Istorie a României, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Externe, prin Ambasada României la Roma şi Institutul Cultural Român, prin Academia di Romania a Roma, în vederea realizării expoziţiei „Dacia. Ultima frontieră a Romanităţii”, care avea loc la Muzeul Naţional Roman – Termele lui Diocleţian din Roma, în perioada octombrie 2023 – aprilie 2024. Expoziția unește circa 700 de piese şi reprezintă o călătorie de peste 1.400 de ani prilejuită de piese de o valoare excepțională, lucrate din metale prețioase și comune, ceramică, sticlă, lemn, fildeș și os, inscripții și statui din colecția Muzeului Național de Istorie a României și colecțiile muzeelor partenere. Mai mult, vor fi expuse portrete ale dacilor, inscripții privind războaiele dacice și o serie de monede imperiale romane cu tematică dacică, prezentate publicului în premieră.
După cum a informat Gabriel Moisa, managerul Muzeului Ţării Crişurilor – Complex Muzeal din Oradea, instituţie parteneră a expoziţiei, aceasta va participa cu două piese importante: un vas de argint din tezaurul de la Tătuteu şi sica dacică cu simbolul Mama Gaya Vultureanca și Puya Gaya descoperită la Sighiştel. Tezaurul de vase din argint de la Tăuteu descoperit în anul 1970 într-o râpă spălată de ploi de către doi copii din Ciutelec a fost cercetat și apoi publicat în 1972 de profesorul și arheologul Sever Dumitrașcu. Din fragmentele recuperate au fost întregite două vase din argint, acestea fiind restaurate la Muzeul de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca. Acum ele reprezintă piese de rezistență în tezaurul Muzeului Țării Crișurilor din Oradea. Tezaurul constă în două vase romane târzii din argint cu imagistică, respectiv o oenochoe înaltă de 64,5 şi o cană măsurând 46,4 cm, decorate în relief în tehnica au repoussé, peste care s-au aplicat puncte sau contururi. Starea de conservare a fragmentelor de vase era precară, dar o restaurare laborioasă le-au adus într-o formă care face cinste oricărui muzeu din lume. Decorul constă în registre orizontale, dintre care cele centrale reprezintă scene mitologice. La nivelul epocii, piesele de la Tăuteu sunt situate între cele mai rafinate produse ale orfevrăriei grecești și romane. Au fost confecționate în ateliere din Imperiul roman de răsărit, undeva la cumpăna dintre secolele al IV-lea și al V-lea.
Cea de a doua piesă a fost scoasă la lumină în vara anului 2022, pe raza satului Sighiștel din comuna Câmpani. Atunci a fost descoperit acest pumnal curb dacic de tip sica, obiect care se evidenţiază faţă de altele similare prin ornamentaţie, dar şi prin locul în care a fost găsit. Momentan este singura piesă descoperită de acest tip, în această zonă. Artefactul a fost descoperit cu ajutorul unui detector de metale de către Andrei Groza prin colaborarea cu Asociația Dacia Crisius. În urma restaurării şi a cercetărilor ulterioare, doctorul în istorie Cătălin Borangic, cu specializarea „fenomen militar în antichitate”, preşedinte al Asociaţiei Culturale Enciclopedia Dacica, împreună cu arheologul dr. Călin Ghemiş şi restauratorul Ştefan Lipot, ambii de la Muzeul Ţării Crişurilor, au redactat lucrarea „Veriga lipsă. Descoperiri Padea-Panagjurski Kolonii din nord-vestul României. Pumnalul de tip sica de la Sighiştel, Bihor”. Artefactul a fost descoperit pe partea sud-vestică a unui promontoriu care se află în Zona de Conservare Specială „Valea Sighiștelului”, situată în partea vestică a Parcului Natural Apuseni. În lucrare se precizează că starea de conservare a pumnalului este relativ bună, singura porțiune mai serios afectată fiind mânerul.
Vorbind despre armele care însoțeau în eternitate războinicii decedați, pumnalele de tip sica sunt prezențe constante. Pumnalul descoperit în Bihor a fost confecționat dintr-o bandă de fier, prin forjare la cald, și apoi ornamentat pe o parte a lamei. Ornamentația lamei redă gâturile și capetele a două păsări de pradă afrontate (Mama Gaya Vultureanca și Puya Gaya, puiul acesteia – simboluri ale Mamei și Fiului, ale Marelui Apocalips și al celui ce va veni după acesta) care sunt decorate cu cercuri adâncite în care au fost montate bucăți mici de jasp roșu (culoarea sângelui). Acest symbol îl vom mai întâlni pe cupele dublutronconice din mormintele principilor geți descoperite la Agighiol, unde Mama Gaya Vultureanca are corn și ține în cioc un pește și în ghiare un mamifer (de aceea noi eram numiți și „ghiauri”, iar armele sica și falx dacica erau încovoiate ca ghiarele Marii Păsări). În apropiere se află Puya Gaya, puiul acesteia, care o urmează (se ține „gaya mațu” după mama sa). Mai avem o aplică de argint pentru harnașament aflată în inventarul funerar al mormântului de la Agighiol, cu Mama Gaya Vultureanca (are șerpi în păr, ca o Zgripțuroaică). Mama Gaya mai apare pe coiful din mormântul princiar de la Peretu (Teleorman) și pe cupa din tezaurul de la Rogozen – Vrața (Bulgaria). Mai târziu Marea Pasăre apare pe vasele de aur din Tezaurul de la Sânnicolau Mare, ca un zgripțuroi ce protejează Fecioara însărcinată ce poartă flori de crini în mâini (semn regal) și aduce Fiul ce va schimba specia umană. „Noii oameni” ce vor veni vor fi născuți de actualele femei. Așa apar speciile umane noi, născute în sânul vechilor familii și specii. De aceea, la un moment dat, s-a pus problema sacrificării pruncilor. Neanderthalienii au „născut” Cromagnonii, iar aceștia pe Homo Sapiens și tot astfel, toate speciile au „evoluat” din Casa Divină de unde vin speciile (împerecherea cu Îngerii; nașterea fără de concepție). Zeul Kuk (Kukaion) vine de la acestă posibilitale de apariție, asemănătoare cu obiceiurile păsării – nepasăre, cea care nu își face cuib și nu își crește puii. Vechile simboluri vorbesc despre vechile religii. Vechea biserică Valaho – Egipteană avea o pleiadă de zeități cu chipuri de animale ce însemna ceva, adică o „lume” ce putea exista sau se putea schimba. Ei creau mumiile pentru a „fixa” chipul. În România păstrăm alaiul mascaților de sărbători, care au chipuri de animale. Nașterea Fiului are loc de Crăciun (Cracă, două căi, două drumuri), iar după aceea sunt „zilele degeaba”, sau cele dintre Crăciun și Anul Nou.
Ne onorează expoziția „Dacia. Ultima frontieră a romanității”, cea mai mare expoziție românească din ultimii 25 de ani, prezentată la Roma și sperăm ca și italienii să înțeleagă simbolurile vechi ale strămoșilor noștri poate comuni. (G.V.G.)
Lasă un răspuns