Nu doar că am putea ajunge să utilizăm internetul, cu restricții trasate dinspre sistem (ca timp permis și limite de navigare web), doar pentru completarea și trimiterea declarațiilor de venit, a fișelor de impunere fiscală, ori pentru plata taxelor și a impozitelor, dar am putea ajunge ca orice altfel de utilizare, în afara cadrului fiscal-financiar punitiv al statutului, să devină infracțiune… Așa, ca un fel de preambul al viitoarelor forme de combatere a gândirii libere și de transformare a orice altceva, consum sau emitere de idei, informații, analize, păreri, într-un delict de opinie… În pedepsirea libertății de exprimare și apoi de gândire… Manifestată „la început” în spațiul public, apoi în cel „privat”, din care vor supura delațiunile prin lingușitorii de sistem… Pentru că spre asta ne îndreptăm, și nu doar ca posibilitate într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, nici o simplă probabilitate, cu mai multe necunoscute, ci, tot mai evident, ca o certitudine. Căci despre limitarea libertății de exprimare, și a aceleia de gândire, este vorba în inițiativele guvernanților de a contura legislativ cadrul necesar pentru închiderea, fără nici un fel de drept de apel, a acelor siteuri ce pun la dispoziție compuneri școlare, referate de liceu sau nivel universitar, dar și grile de autoevaluare și testare… Adică, noi limite și restricții pe modelul abuzurilor din timpul pandemiei… Pentru că, lăsând nesancționate acele manifestări grotești ale funcționarilor și guvernanților din timpul pandemiei, unii dintre ei limitați și neavând la activ nici măcar experiența lecturării unei cărți, de a închide acele siteuri și publicații electronice venind cu viziuni și opinii diferite de ceea ce voia și impunea sistemul, nu am făcut altceva decât să punem noi, cu mâna noastră, mortarul fundamentării unor următoare abuzuri, nici măcar viitoare, ci imediate. Nu am mers în instanțe pentru a cere despăgubiri și îndreptări morale dinspre aceia ce ne-au afectat libertățile de exprimare, de informare și de emitere a unor altfel de opinii despre lucruri care, nu la mare distanță în timp, s-au dovedit a fi fost corecte…
Aidoma, și în acțiunile ce vor urma, de închidere a unor siteuri care furnizează informații educaționale, nu va fi vorba în nici un moment despre vreo presupusă intenție de a limita factorul de plagiere din mediul academic! Și nici nu poate fi vorba atâta timp cât, în marja largă a dublei măsuri folosite de sistemul politic și de guvernare, avem prevederi legislative vizând nesancționarea furtului intelectual, atât de răspândit în mediul toxic cu pretenții academice al clasei politice! Practic, în aceste noi acțiuni este vorba doar despre crearea și testarea de către sistem a instrumentelor necesare pentru a-și eficientiza mecanismele de oprimare a libertăților de exprimare. Și, în curând, de gândire. Este vorba despre introducerea unui nou concept, acela de restricționarea web la nivel individual a unui utilizator, nu doar la nivelul surselor de informare… Adică, închiderea de către corifeul-ghilotină al domeniilor web a unor site-uri și pagini electronice la sesizarea acelorași fel-de-milițieni-agenți, poate, în cel mai fericit caz, doar niște analfabeți funcționali incapabili să înțeleagă conținutul a ceea ce scrie pe siteurile și paginile electronice pe care sunt trimiși să le închidă, dar și restricționarea directă a accesului utilizatorilor din țară la serverele din străinătate, respectiv paginile web găzduite în afara României, acolo unde mâna sistemului de aici nu are cum să ajungă.
De altfel, restricționarea dreptului de acces web la nivel de utilizator se poate dovedi poate cea mai violentă formă postdecembristă de mutilare a libertăților noastre cetățenești. A libertăților de exprimare, de informare, de emitere de opinii. Și va duce, nu doar la suspendarea unor drepturi și libertăți (deja limitate spre „binele nostru” în pandemie, perioadă în care au fost închise forțat reviste și portaluri web, deși, ulterior, s-a dovedit că acolo se găseau și informații corecte), ci și la izolarea între altfel de garduri-cortină. Pentru că restricționarea libertăților de exprimare și informare prin preluarea, completarea, îmbunătățirea mecanismelor de strivire utilizate în pandemie, și aplicarea „tiparului” pandemic anti-libertate, acum și la nivelul zonei educaționale, prin închiderea în țară unor siteuri de referate și compuneri școlare, a unor portaluri de autoexaminare, și a interzicerii la nivelul propriului calculator a accesării informaților din afara țării, adică de dincolo de limitele de întindere a sistemului actual, va însemna un abuz cu adevărat cvasipandemic.
