„Pictura este una singură, întreagă, rotundă și, bineînțeles, creștină… Ca muzica, pictura este un fenomen întreg, un ansamblu, o compoziție imensă – la care lucrează istoria, cu fiecare părticică a ei. Lucrători nu sunt doar pictorii. Timpul însuși lucrează cu patina lui, cu efectul de îmbătrânire sau de ștergere a culorilor – lucrează praful, ploaia, focul, căldura, frigul… lucrează materia. Lucrează cei care privesc și comentează, lucrează cuvintele. Lucrează igrasia pe ziduri, așa cum bine remarca Leonardo. Lucrează merele care se înroșesc, florile care înfloresc și se ofilesc, natura care inspiră. Și mai presus de toate, lucrează, bineînțeles, Dumnezeu – pictorul pictorilor”. Așa spunea Mihai Sârbulescu, cu referire la actul artistic și la valorea sa. Mihai Sârbulescu s-a născut la 23 februarie 1957, în București. A îndrăgit de mic culorile. Pe timpul copilăriei și adolescenței a luat lecții de pictură cu Virgil Neagu și Liviu Lăzărescu.
Începând din anii de liceu participă la cursurile de ebraică și de interpretare a textelor biblice la Facultatea de filologie a Universității din București ținute de către poetul Ioan Alexandru. Pictează mereu și expune, este cu întreruperi profesor de pictură la rândul său, scrie cărți despre pictură simțind nevoia unei explicitări a fenomenului ispirației artistice și al materializării acestuia. Se află într-un permanent dialog cu mari artiști contemporani, participă cu fidelitate șa întâlniri de grup de la înființarea grupului „Prolog”, fiind longeviv și singular în activitatea artistică românească. Ca și studii de specialitate, urmează cursurile Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din Capitală, acestea fiind absolvite în 1976, la clasa profesorului și pictorului Ștefan Sevastre. Este admis de la primul examen la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secția de pictură, la clasa profesorului Marius Cilievici, facultate pe care o absolvă în anul 1981. Devine Doctor al Universității Naționale de Arte București, cu teza „Dosar Prolog”, în anul 2010, coordonator fiind Andrei Pleșu.
Devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția Pictură din anul 1990. Este cofondator din 1985 al grupului „Prolog”, împreună cu Paul Gherasim, Constantin Flondor, Christian Paraschiv și Horea Paștina. Este colaborator al revistei „Sinapsa”. Ca și ocupații profesionale, un an și jumătate prin repartiție guvernamentală a lucrat la o fabrică din Urziceni (1985-1986), apoi un an la „Cesarom” București, un an profesor la catedra de pictură a liceului pe care l-a absolvit, în perioada 1990-1996 a fost cadru didactic la Academia de Arte din București, apoi în 1997 va fi profesor la Ludwig Forum din Aachen (Germania), iar din 2004, până în prezent, este cadru didactic la Universitatea de Arte București, secția Pictură (Conf. univ. dr).
Tabere de creație la care a participat de-a lungul timpului au fost următoarele: Tabăra de creație Ștefan Luchian, Ipotești (1997-2003), Tabăra de creație de la Balcic, Tabăra de creație Pastel urban, Timișoara, 2011; Tabăra de creație Rubin-Dubova, 2012; Tabăra de creație de la Mănăstirea Râșca (2014-2022); Tabăra de creație „7 zile la Redondo”, Portugalia. Ca și expoziții personale avem: 1985 – Atelier ’35, București 1985; 1990 – Căminul Artei, București; 1994 – Catacomba, București; 1995 – Ludwig Forum, Aachen, Germania; 1997 – Galleria 28, Timișoara; 1997 – Inspectoratul pentru Cultură, Bistrița; 1997 – Klaus Kiefer Galerie, Essen, Germania; 2000 – Est-West, New York, S.U.A.; 2001 – Galeria Verdi, București; 2001 – Galeria Anticariat „Curtea-Veche”, București; 2002 – Institutul Român de Cultură, Berlin, Germania; 2003 – Muzeul Brukenthal, Sibiu; 2003 – Muzeul de Artă, Brașov; 2003 – Galleria 28 & Anastasia, Timișoara; 2004 – Galeria Cervino, Augsburg, Germania; 2005 – Institutul Român de Cultură și Cercetări Umaniste „Nicolae Iorga”, Palazzo Correr, Veneția, Italia; 2011 – Galeria de artă Frezia, Dej; 2014 – „Trei teme”, Banca Națională, București; 2017 – Onești, jud. Bacău; 2017 – Biblioteca Academiei Române, în cadrul Proiectului Cultural „Contemporanii”; 2018 – Galeria Arcade, Bistrița; 2019 – Galeria Karo, Bacău, „Autoportret”; 2022 – Galeria Romană, expoziție aniversară „pentru Emil”, București; 2022 – Galeria Karo, Bacău, expoziție documentară a grupului „Prolog”; 2022 – noiembrie, Muzeul de artă din Cluj-Napoca, „Krisis”; 2022 – decembrie, Galleria 28, Timișoara, „Orantes”; 2023 – aprilie-mai, Liceul pedagogic Anastasia Popescu, „Aprilie”, București.
Expoziții ale grupului „Prolog”: 1985, 1986, 1987, 1989, 1990 – Căminul Artei, București; 1991 – În cadrul expoziției „Filocalia”, Artexpo, București; 1992 – Catacomba, București; 1994 – „Seduzione della Differenza”, Arte Fiera, Bologna; 1994 – Veneția, Italia; 1994 – În cadrul expoziției „Orient-Occident”, Muzeul de Artă, Timișoara; 1995 – Limassol, Cipru; 1996 – Catacomba, București; 1996 – Galleria 28, Timișoara; 1999 – Galleria 28, Timișoara; 1999 – În cadrul expoziției „Sacrul în artă”, Sala Constantin Brâncuși, Palatul Parlamentului, București; 2000 – Galeria Ludovic, București; 2001 – Galeria Anticariat „Curtea-Veche”, București; 2002 – „Comesenie la Șirnea”, Galleria 28, Timișoara; 2004 – Muzeul de Artă, Arad; 2004 – Galeria Anticariat „Curtea-Veche”, București; 2010 – Galeria Zikkurat, Teatrului Național și Palatului Artelor din Budapesta; 2015 – Galeria Romană, București.
Alte expoziții de grup; 1982 – „Geometrie și sensibilitate”, Casa Artelor, Sibiu; 1983 – „Construcția”, Atelier ’35, București; 1985 – „Peisaj ’84, Tescani”, Galateea, București; 1985 – „Știința și arta”, Institutul de Arhitectură Ion Mincu, București; 1987 – „Alternative”, Orizont, București; 1987 – „Concurs Internațional al Tinerilor Artiști”, Sofia, Bulgaria; 1988 – „Expoziția Națională a Tinerilor Pictori”, Baia-Mare; 1990 – „Portretul prezidențial”, Galateea, București; 1990 – „9+1”, Dalles, București; 1990 – „Festivalul Internațional de Pictură”, Cagnes sur Mer, Franța; 1990 – „Așteptare și izbucnire”, Szombathely, Ungaria; 1991 – „Europa necunoscută”, Cracovia, Polonia; 1991 – Galeria Turm, Horn, Austria; 1992 – Lisabona, Portugalia; 1992 – „Festival Plen-air”, Sternberck, Cehoslovacia; 1992 – Galeria La Cordé, Paris, Franța; 1992 – În cadrul „Conferinței Laicatului”, Muzeul Țăranului Român, București; 1993 – Colecția Fundației „Anastasia”, Catacomba, București; 1993 – „Însemne ale pictorului în materie și geometrie”, Muzeul Colecțiilor de Arta, București; 1993 – „Însemnări pentru o nostalgie”, Muzeul de Artă, Timișoara; 1993 – Espace Jacques Prevert, Savigny le Temple, Franța; 1994 – „Pentru Eminescu”, Catacomba, București; 1993 – „Tema”, Muzeul Național de Artă al României, București; 1993 – „Pas d’accord avec Zefirelli”, performance, Muzeul Kiscelly, Budapesta, Ungaria; 1993 – „Bizanț după Bizanț”, Veneția, Italia; 1995 – Appledorn, Olanda; 1996 – Festivalul Național „Filocalia”, Muzeul de Artă, Cluj-Napoca; 1996 – „Chipuri de pictor”, Artexpo, București; 1997 – „București dupa ’89”, Ludwig Forum, Aachen, Germania; 1998 – „Versions of Transfigurations”, Mücsarnok, Budapesta, Ungaria; 1998 – „Studiu, Nud”, Artexpo, București; 1998 – „Tricentenarul Palatelor Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului”, Sala Constantin Brâncuși, Palatul Parlamentului, București; 1999 – „Una Bisanzio Latina”,
Galeria Bramante, Roma, Italia; 1999 – Centrul Cultural Român, Budapesta, Ungaria; 1999 – „Rudenie și patrimoniu”, Kalinderu, București; 2005 – „Portretul. Sine și oglindire”, „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului”, Mogoșoaia; 2005 – „Colegi și prieteni. Pictură și documente”, Galeria Anticariat „Curtea-Veche”, București; 2007 – „Balcic. Școala de la Marea Neagră”, Palatul Cercului Militar National, București; 2008 – „Balcic. Școala de la Marea Neagră”, Galeriile Arcade, Bistrița; 2008 – „Europ’Art”, Târgul Internațional de Artă Geneva, Elveția; 2012 – „Pictori de azi la Balcic”, Elite Art Gallery, București, octombrie-noiembrie 2012; 2014 – Galeria Dialog, București; 2014 – Însemnări din Grecia, Capital Plaza Hotel, București; 2015 – expoziție de grup „Contemporanii”, Conacul Otetelișanu; 2017 – Galeria Karo, Bacău, alături de Ilie Boca; 2017 – „Doi prieteni”, cu Simion Crăciun la Galeria Romană; 2019 – „Crucea, de la comunitate la comuniune”, Universitatea de arhitectură Ion Mincu, București; 2019 – Muzeul memorial Nicolae Grigorescu, Câmpina; 2019 – Galeria Karo, Bacău, „Tabăra de creație de la Mănăstirea Râșca”, 2014-2019; 2020 – Galeria Karo, Bacău, „Forest”, expoziție vernisată fără public din cauza pandemiei de Corona-virus; 2023 – Muzeul de artă Târgoviște – „Pictură plus pictură egal pictură”, împreună cu Marin Mihai Horea, 1 iunie – 27 august.
Burse primite de-a lugul carierei: 1991 – Horn, Austria; 1995 – Ludwig Forum, Aachen, Germania. Cărți publicate: Despre Ucenicie, Editura Anastasia, 2002, 2015; Jurnal, Editura Ileana, 2004; Dosar Prolog, Editura Ileana, 2011; Extemporal, Editura Ileana, 2023. Pentru întreaga sa operă a fost recompensat cu „Ordinul Serviciul Credincios în grad de cavaler” de către Președinția României.
„Ce timpuri sunt acelea în care sunt lucrate desenele și tablourile lui Mihai? Nu sunt copilăria și nici tinerețea, ci un trecut imaginar ideal, pot să-i spun timpul Van Gogh. Tot așa iubeau cei din Renaștere Antichitatea în resturile care ieșeau ici colo din pământ. Iluzoriu, stelele, pietrele, vâscu, lichenii nu au vârstă, nici la Aries, nici nici, dar gutuiului căruia îi curg rășinile are cam vârsta de acum a lui Mihai, aceeași cu a pâinii ușor crăpate aruncând în creștere firmituri și coji”. „ Despre pictura lui Mihai Sârbulescu, Text de Ion Grigorescu). „Acest elogiu al excesului, prezent în majoritatea imaginilor lui Mihai Sârbulescu, posedă un subînțeles demn de toată atenția: fără credință, actul de a picta. Excesul lui sublim, rămâne pentru suflet un simplu afrodiziac. Și încă o observație: ca să reziști în pictură nu este de ajuns să-ți consolidezi stereotipiile; orice redută cucerită care își consacră talentul trebuie grabnic aruncată în aer, în așa fel încât truda de a te deosebi de alții să nu covârșească conștiința faptului că nici n-ai pus încă început picturii tale. (Pictura lui Mihai Sârbulescu, Text de Sorin Dumitrescu).
Unul din cei mai importanţi pictori români contemporani, Mihai Sârbulescu işi trage sursele artei sale din insurgenţa radicală a neoexpresionismului. Dincolo de „genul proxim”, în cazul lui Mihai Sârbulescu contează diferenţele specifice care îi construiesc remarcabila originalitate. După ce a atins cele mai acute note ale expresivităţii vizuale în anii ’80 şi a formulat iconografiile cele mai conceptuale (Receptacolul, Clopotul) în anii ’90, pictorul s-a îndreptat spre o soluţie personală de împăcare a paradigmelor radicale cu formele artistice ale plenitudinii. Rezultatul este un „clasicism” nou, original şi postmodern, în care funcţia expresivă a imaginii poart ăsensuri şi atitudini de rezonanţă etică şi religioasă. Pictura lui Mihai Sârbulescu este una a frumuseţii excentrice care îşi mărturiseşte adevărurile ardent, prin forme şi simboluri. Putem vorbi de şansă în artă în măsura în care putem vorbi de şansă în orice ţine de viaţa omului. Şi atunci de ce nu? Dacă poţi avea noroc în dragoste, de ce nu ai putea avea noroc şi în pictură care e tot dragoste. Depinde cum nimereşti. Uneori nimereşti bine, alteori mai puţin bine”, ne spune Mihai Sârbulescu. Iar prezența tablourile sale ne leagănă pe curcubeul culorilor unde căutăm contururi de lumină…
Lasă un răspuns