Emanuil Gojdu este un aromân care a trăit la Budapesta (Ungaria) unde a avut un întreg cartier ca proprietate, lăsat ca moștenire unei fundații care oferea burse studenților români. În 1871, macedoromânul Emanuil Gojdu lăsa prin testament unei fundaţii administrate de Mitropolia Ardealului averea sa estimate astăzi la circa șapte miliarde de euro. Din păcate, Fundația a fost deturnată de către guvernul maghiar și scopul sfânt al acesteia s-a pierdut… Emanuil Gojdu s-a născut pe 9 februarie 1802, în orașul Oradea, sub Monarhia Habsburgică și a murit pe 3 februarie 1870, la Pesta, în Austro-Ungaria de atunci. A fost un avocat de succes, filantrop, revoluționar pașoptist și patriot de origine aromână, familia tatălui său fiind originară din marele oraș al aromânilor Moscopole, din Balcani (Macedonia). De aici au plecat strămoşii săi, stabilindu-se iniţial în Polonia. În urma unor evenimente politice în care a fost implicată Polonia, împărţită între Rusia, Prusia şi Austria, familia Gojdu a emigrat în Ungaria, diferitele ramuri ale familiei aşezându-se în marile oraşe din această ţară, ocupându-se cu negustoria sau devenind bancheri. Ramura familiei din care provine Emanoil s-a stabilit în oraşul Miskolc, în nordul Ungariei. Mai târziu, din familia stabilită la Miskolc se vor desprinde alte două ramuri, dintre care una se va stabili la Oradea, de ea aparţinând E. Gojdu. Gojdu a fost un luptător pentru drepturile românilor din Transilvania și Ungaria. În anul 1869 a fost numit judecător la Curtea Supremă a Ungariei. Tatăl său s-a numit Atanasie și a fost aromân. Mama sa, Ana, născută Poienar, era originară din Craidorolț (jud. Satu Mare). Studiile preuniversitare le-a făcut la liceul romano-catolic al călugărilor premonstratensi din Oradea (în prezent Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Oradea).
Studiile universitare le-a făcut la Academia de Drept din Oradea (1820-1821), la Academia de Drept din Pojon (1821-1822), iar mai apoi la Budapesta (1822-1824). Diploma de avocat a obținut-o la Budapesta, pentru ca mai târziu să o ia și pe cea de „notar cambial”. În 1824 s-a așezat la Budapesta ca avocat și politician. Casa lui Emanoil Gojdu din Budapesta a fost cunoscută ca fiind o casă românească, în care obișnuia să țină întruniri cu deputații români. Cu aceștia și sub președinția lui, s-a discutat și un proiect de lege „pentru egala îndreptățire a naționalităților”. Emanoil Gojdu a fost căsătorit cu Anastasia Pometa (d. 2 ianuarie 1863), de origine macedoromână. Căsătoria a avut loc la data de 12 iulie (stil nou) 1832. După moartea Anastasiei, Gojdu se va căsători a doua oară, la 8 ianuarie 1864, cu Melania Dumcea (d. 1911), tot de origine macedoromână. Nu a avut copii din nici una dintre căsătorii. În anul 1861, Emanoil Gojdu a fost numit prefect al judeţului Caraş, care avea populaţie majoritar românească. În anul 1866, Gojdu a fost ales deputat de Tinca.
La 4 noiembrie 1869, Emanoil Gojdu şi-a redactat testamentul, act prin care se năştea Fundaţia Gojdu. „Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în fapta, ca încă și după moarte să erump de sub gliile mormîntului, spre a putea fi pururea în sînul Națiunii”. Prin testamentul făcut la Budapesta în 4 noiembrie 1869, Emanuil Gojdu și-a lăsat averea „acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania care aparține la confesiunea orientală ortodoxă”, pentru acordarea de burse studenților și pentru ajutorul preoților. În acest sens a fost constituită o fundație. Acestă fundație a funcționat între 1870 și 1917, acordând foarte multe burse studenților români, dintre care se remarcă: Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Dumitru Stăniloaie și Victor Babeș. Statul maghiar a confiscat bunurile acestei organizaţii neguvernamentale în 1918 şi nu le-a mai restituit niciodată, deşi a semnat acorduri internaţionale în sensul retrocedării, în anul 1937.
După anul 1918, sediul Fundaţiei s-a mutat la Sibiu, iar din 1945 Fundația Gojdu a fost naționalizată de regimul comunist din Ungaria. Una dintre puținele clădiri care au rămas totuși statului român este cea a Colegiului Național „Emanuil Gojdu” din Oradea. După prăbuşirea regimurilor comuniste din Europa de Est, în anul 1989, a început o serie de procese care vizau recuperarea bunurilor Fundaţiei Gojdu. În 1996, un grup de intelectuali transilvăneni şi bănăţeni, precum şi capi ai Bisericii Ortodoxe din Ardeal au hotărât reînfiinţarea Fundaţiei Gojdu, pe baza idealurilor înscrise în testamentul lui Emanuil Gojdu. Noua fundaţie, cu sediul la Sibiu, patronată de Biserica Ortodoxă Română, a fost considerată proprietara de drept a bunurilor aflate la Budapesta şi a revendicat acest patrimoniu în baza acordului din 1937, mai sus-amintit. Drept „răspuns”, Primăria din Budapesta a scos la licitaţie imobilele Fundaţiei Gojdu, în 1998 şi 1999. Pentru a stopa o posibilă înstrăinare a bunurilor, „Grupul de iniţiativă” a chemat în instanţă statul maghiar, la începutul anului 2000. Relaţiile generale româno- maghiare s-au destins ulterior. O mare parte a averii se afla într-o bancă din Austria. În 2005, Guvernul Tăriceanu a încheiat cu guvernul ungar un act juridic prin care patrimoniul era renaţionalizat de statul ungar, Fundaţia Gojdu, în varianta gândită de Emanuil Gojdu, era desfiinţată, iar testamentul, anulat. Actul prevedea înfiinţarea unei noi fundaţii, în Ungaria, care să se ocupe doar de studenţii români aflaţi acolo, cu fonduri puse la dispoziţie de statele român şi maghiar, dar nu mai spunea nimic despre banii lăsaţi de Emanuil Gojdu.
Documentul a fost conceput de Mihai Răzvan Ungureanu, în calitate de ministru de externe. Acest acord a stârnit, cum era de aşteptat, nemulţumirea Bisericii Ortodoxe Române. În urma scandalului care a urmat, Parlamentul a respins iniţiativa şi a repus Fundaţia Gojdu de la Sibiu în drepturile ei. În anul 2012, premierul Victor Ponta a anunţat că o comisie de control va verifica modul în care Mihai Răzvan Ungureanu a încercat să înstrăineze Fundaţia Gojdu. Acesta e motivul pentru care, înainte de votul din Parlament pentru numirea lui Ungureanu în funcţia de şef SIE, s-a vorbit despre Fundaţia Gojdu. Conform informaţiilor de ultimă oră, din verificările Fundaţiei Gojdu din Sibiu reiese că într-o bancă din Austria există o parte din averea lăsată moştenire studenţilor români, sub formă de aur. Acest lucru ar putea explica dorinţa de a şterge urmele acestui act de caritate vechi de 150 de ani… Prin Tratatul de la Trianon, Ungaria era obligată să restituie bunurile fundaţiei. Dar…
