Am intrat în 2024. Am intrat cu multe probleme, griji, necazuri, speranțe, nădejdi sau deznădejdi, vise sau resemnări, încredere sau neîncredere, dorințe și gânduri de mai bine. Am intrat cu o certitudine. Că bătălia finală se va da în acest veritabil „triunghi al Bermudelor”, cu ale sale laturi – Credința – Suveranism – Globalism. Aici va fi cheia jocului în lumea bolnavă în care trăim. O lume bolnavă, din care nici noi nu facem excepție. Boala noastră azi este indiferența și indolența multora. Pe cei inconștienți îi supără adevărul, iar pe cei conștienți îi supără minciuna. Depinde foarte mult de modul cum și ce gândim. Dacă noi continuăm să gândim că nu se mai poate face nimic, că unii sau alții controlează tot, atunci așa va rămâne situația. Întotdeauna marii oameni de stat de la noi și de pretutindeni, au gândit pe termen lung. Asta este diferența dintre omul de stat și omul politic. Omul de stat gândește pentru următoarele generații. Omul politic, însă, gândește doar pentru următoarele alegeri.
Acum, părerea mea, este că noi azi nu mai avem nici măcar oameni politici, pentru ca aceștia gândesc doar ce fac pe loc, pe moment. Fără nici un fel de viziune, de strategie. Infracțiunea este liantul care-i unește astăzi. Pentru noi și pentru viitorul nostru, este foarte important cum ne gestionăm propria viață. Pentru că de aici pleacă suveranitatea noastră personală și a țării. De la suveranitatea fiecărui individ în parte. Noi trebuie să fim conștienți că totul se va schimba în următorii ani în lume. Acest sistem oligarhic globalist este pe cale de dispariție… El își trăiește ultimele clipe. Desigur, ce vedem azi este zbaterea sa în agonie. De aceea, distruge totul în jurul său. De aceea sunt azi aceste războaie… Dacă ne uităm atent la ce s-a întâmplat în Ucraina, Siria, Liban, Irak, Afganistan, Gaza, Africa și America de Sud, vedem că tot jocul este pe resurse. Și cine controlează resursele, conduce lumea. Iar pentru a fi controlate aceste resurse, este nevoie de războaie. Iar războaiele sunt duse de bancheri și de numeroasele bănci pe care le au în spate. Aici este capul hidrei financiaro-globaliste.
Capul hidrei este sistemul financiar-bancar mondial sau globalist de azi. Cei ce tipăresc banii, cei generează și controlează inflația, bursa, împrumuturile și creditele bancare. Am citit recent într-un raport, care nu a fost prezentat oficial de cei de la Davos, că datoria mondială este de 22,4 cva-trilioane, iar PIB-ul mondial este de 80 de trilioane. Vedeți diferența gigantică! Ea nu mai poate fi acoperită! Iar acest sistem este condamnat să se prăbușească, cu atât mai mult cu cât el a produs oligarhii financiari prin tastatură. Adică bani care propriu-zis nu există. De aceea ei vor să impună eliminarea „cash”-ului, a banilor lichizi. Pentru că asta înseamnă controlul total! Un control exact cum s-a întâmplat cu „defunctul” covid – o pandemie mai mult a fricii și prostiei, o pseudo-pandemie. Această pandemie a avut un scop precis: controlul. Pentru că prin acest mecanism indus s-a văzut cum ne pot controla. Și cât de departe pot merge cu controlul asupra noastră. Iar, din păcate, foarte mulți dintre oameni au cedat. Au cedat și au renunțat la propria lor suveranitate. S-a dorit eliminarea suveranității fiecărei persoane pentru ca, persoanele deposedate de suveranitatea lor, să accepte și să execute ceea ce le spuneau guvernul și autoritățile. A fost un demers în care s-a dorit controlul total. Și s-a reușit în mare parte.
Ce este mai grav – omul a acceptat, nu ce a spus medicul, ci tot ce a spus politicianul. De asemenea, la fel de gravă a fost atitudinea multor medici, care au acceptat ca niște slugi ce au spus politicienii, adică s-au vândut. Contrar principiului lui Hipocrate, care spune că „în primul rând să nu faci rău”. Și asta este tot un aspect al suveranității… de profesie, de acțiune, de gândire și de decizie. Suveranitatea este înainte de toate testul credinței. Și nu doar dacă ai credință, ci și câtă credință! Să înțelegem și să conștientizăm că viață este un dar, darul suprem dat nouă de Dumnezeu. Nu este nicidecum un drept, așa cum este impus de Washington sau Bruxelles. Deci noi nu avem dreptul, ci avem darul! Un dar care înseamnă totul și ne conferă fiecăruia statutul de parte a Universului Creator. De unde vă veni și salvarea noastră. Iar Credința ne va salva!
Lasă un răspuns