Peștera Izverna – în filmul marelui explorator Jacques Yves Cousteau…

Peştera Izverna este una dintre cele mai renumite rezervaţii speologice din Europa. A devenit celebră, şi căutată de străini, după ce marele exploratory francez Jacques Yves Cousteau a realizat, prin galeriile ei, un film pe care l-a prezentat în secţiunea „Explorări ale secolului XX” din serialul „Muzeul Smithsonian din Washington”. Peştera de la Isverna (jud. Mehedinți), cu legendele și enigmele sale, a fost explorată fizic de marele oceanograf Jacques Yves Cousteau, cu echipa sa de cercetători. Fiind o peșteră activă, Peştera Isverna exercită o fascinaţie specială. Apa foarte limpede din lacurile subterane ce permite o vizibilitate foarte bună şi galeriile subacvatice, fac din ea un loc ideal pentru scufundări, fotografiere şi filmare subacvatică. Peştera Isverna este localizată în apropierea comunei Izverna, în Dealul Peşterii din Munţii Mehedinţi, la o altitudine de 390 metri. Este o peşteră de peste 1,5 km lungime, parcursă de un pârâu subteran. Are cea mai lungă reţea de galerii subacvatice din România. Din Peştera Izverna porneşte cel mai mare izvor carstic din judeţul Mehedinţi.

Peştera este foarte dificil de explorat datorită sifoanelor, galeriilor şi lacurilor subterane. A fost explorată pentru prima oară de biospeologul C. N. Ionescu, pe o lungime de 200 metri şi care în anul 1914 a publicat o descriere a acestei porţiuni. În anul 1951, P. A. Chappuis şi A. Winkler au făcut o descriere mai amănunţită a galeriei cercetate, iar în perioada 1964-1967, V. Decou a făcut aici cercetări de biospeologie mai amănunţite, urmat fiind, în 1973, de C. Goran care a şi reuşit să întocmească primul plan al peșterii, apărut în 1976. În 1979, o echipă a Cercului speologic ,,Focul Viu”, condusă de S. Roată, a recartat peştera, descoperind galerii noi, lungimea acestora fiind apreciată la 1.500 metri. În anul 1980, Florin Păroiu și Costel Vânău, pionieri ai scufundărilor din România, au fost primii care au străbătut tainicul „Sifon Verde”, lung de 50 de metri, apoi „Sifonul Galben”. A urmat apoi trecerea de „Sifonul Negru”, cel mai mare sifon din România, având peste 400 m lungime şi o denivelare negativă de 40 m. În 1991, marele oceanolog Jacques Yves Cousteau a venit aici cu echipa sa de speologi şi scafandrii autonomi, ocazie cu care s-a realizat un film documentar, în secţiunea „Explorări ale secolului XX” din filmul Muzeului Smithsonian din Washington DC. „A venit aici poate pentru faptul că are cele mai mari sifoane, sperau probabil să treacă prin aceste sifoane şi să ajungă în alte galerii, să descopere altceva. Probabil mirajul acesta al adâncimii, el avea cei mai buni profesionişti la acea oră, cele mai bune echipamente. A venit în vara anului 1991, s-a organizat o tabără internaţională în apropiere şi printre participaţii la tabără erau şi niște francezi. Una dintre fete a plecat la Isverna fiindcă un fratele de-al ei era cu Jacques Yves Cousteau la Peştera Isverna”, spune Alexandru Popa, preşedintele Asociaţiei de Turism Montan „Speo Alpin”.

Nu se ştie de ce Cousteau a ales Peştera de la Isverna, la ce concluzii a ajuns, dar la data de 8 aprilie 1991, acesta i-a înaintat o scrisoare primului ministru al României de la acea vreme, Petre Roman: „Domnule prim-ministru, echipa mea de scufundători tocmai a verificat împreună cu speologi-geologi români galeriile inundate ale peşterii Isverna din judetul Mehedinţi. Zona Isverna pare a fi ameninţată de instalarea în curând a unei staţii de pompare pentru producerea de ape gazoase. A distruge un loc atât de extraordinar ar fi păgubitor pentru patrimoniul natural, cultural şi ecologic al României. Vă rog să binevoiţi a interveni în acest sens şi vă mulţumesc anticipat. Vă rog să primiţi, domnule prim-ministru, expresia sentimentelor mele cele mai devotate şi cordiale”.

Din scrisoarea înaintată premierului, se observă clar că savantul cunoştea bine zona Isvernei, dar nicidecum din cercetările scufundătorilor săi, care au intrat în peşteră în cursul nopţii. Iată, se pune întrebarea, cine i-a făcut atunci prezentarea atât de documentată şi de ce nu a fost interesat marele oceanolog şi de peştera Topolniţa, de exemplu, situată nu departe de Dunăre, una dintre cele mai mari din zonă. Specialiştii susţin că apa care iese din peşteră are unele calităţi deosebite pe care şi le păstrează, după îmbuteliere, mai bine de un an de zile. Din acest motiv, Primăria Isverna asigură apa potabilă pentru satul Isverna chiar din peşteră unde au fost trase conducte de alimentare, iar acum se efectuează lucrări de alimentare cu apă pentru alte trei sate tot cu apă din peşteră. Intervenţia savantului a sporit interesul pentru peşteră al aventurierilor, care sunt în căutarea comorilor despre care se vorbeşte în zonă. După 1989 în zonă au început să apară nişte hărţi cu presupuse comori ascunse în adâncuri. Legendele locului spun că Peştera Isverna ar găzdui un depozit de argint al Imperiului Austro-Ungar, ascuns din ordinul împărătesei Maria Tereza. De asemenea, în adâncurile din Peştera Izverna, se spune că ar fi îngropat tezaurul Serbiei, când în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cei doi prinţi moştenitori, Milan Obrenovici şi Mihail, îşi disputau tronul, comoara fiind transportată cu 80 de care cu poveri.

De-a lungul ultimilor 150 de ani, în satele din Munţii Mehedinţiului au apărut zeci de poveşti legate de comoara sârbilor. Acestea susţin că, după ce meşterii au amenajat patru încăperi în care au depozitat-o, soldaţii i-au omorât pentru a păstra secretul, iar ei, la rândul lor, au fost otrăviţi şi aruncaţi într-un hău din care acum izvorăşte vâna unui izvor. Dar găsirea fabuloasei comori rămâne doar o iluzie din moment ce peştera este şi acum necunoscută, deşi există mijloace tehnice ultramoderne pentru explorări. „Din punctul meu de vedere toate acestea sunt basme pentru că dacă în zilele noastre, cu echipamentele noastre cu oamenii care sunt foarte bine pregătiţi şi nu se cunoaşte peştera asta, nu văd cum în perioada împărătesei Maria Tereza sau prinţului Obrenonici să intre acolo cu tone de comori. Ori în peşteră se intră numai cu echipamente de scafandru. Dar gura lumii e slobodă …”, mai spune Alexandru Popa.

În ultimii 50 de ani, peştera şi-a cerut tributul său și curajoşi speologi şi-au pierdut viaţa în adâncurile ei. Pe 15 noiembrie 2002, speologii maghiari Pazmendy Lorand (41 de ani) şi Szighety Gyorgy (37 de ani) au dispărut în adâncuri, atraşi ca de un miraj, o lumină palidă, un magnet. La toate acestea fuseseră martori colegii lor din grupul de speologi care veniseră de la Budapesta, Bucureşti şi Drobeta Turnu Severin ca să stabilească un nou record în materie de scufundări subacvatice în peşteră. Cercetarea a confirmat faptul că unul dintre speologi a murit înecat după ce şi-a prins piciorul într-o fisură de stâncă, fiind luat de un torent de apă şi împins într-o grotă. Al doilea speolog a făcut infarct din cauza efortului depus pentru a-şi salva colegul. Explorarea continuă şi în prezent la Peştera Isverna datorită potenţialului foarte mare şi descoperirii a noi sifoane, iar zona rămâne în atenţia celor care caută comorile ascunse sub poale de munte. În multe puncte există capcane, porţi din stânci care se închid şi se deschid, lăsând apa subterană să inunde galeriile, tavane şi pereţi care în aparenţă se prăbuşesc spre curioşii ajunşi în adâncuri. Din peşteră porneşte izvorul carstic cu cel mai mare debit din judeţul Mehedinţi. Astăzi, izvorul alimentează cu apă potabilă localităţile din aval. În subteran, în galeria principală adică, se pătrunde din exterior printr-o poartă cu dimensiunile de 4×3 metri. Se escaladează câteva marmite, apoi se ajunge printr-un coridor la câteva lacuri cu apă de infiltraţie, adânci de 75 centimetri. După ce mai parcurgi în jur de 50 metri, îţi apare în cale un lac în toată puterea cuvântului, cu valuri, numit „Lacul Verde”, care îţi dă senzaţia că ai ajuns pe un alt tărâm, într-o lume paralelă. Pe acesta nu-l poţi străbate decât cu barca pneumatică, susţin speologii. Urmează sifoanele, ca „uși închise” ale cavernamentului ce își apără astfel ultimii metri de galerii ascunse în cuibul de piatră, spre a nu fi cunoscute de către om…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*