Alături de Vulcanii Noroioși, fenomenul Focul Viu, Babele de la Ulmetu, chiliile în piatră și platoul cu fenomene carstice pe sare de la Meledic, Lacul Vulturilor din Masivul Siriu este unul din principalele obiective turistice naturale ale județului Buzău. Nu este numai singurul lac glaciar din Carpații de Curbură, ci unicul lac glaciar din Carpați, între Munții Călimani și Masivul Făgăraș, adică pe o distanță de 500 kilometri de creastă! Lacul Vulturilor (denumit și „Lacul Fără Fund”) este un lac periglaciar aflat în Munții Siriului, la o altitudine de 1.420 metri, în apropierea localității Gura Siriului din comuna Siriu, județul Buzău, România și se află pe suprafața teritorială a comunei Chiojdu. Adâncimea sa maximă este de 2,5 metri. Se află pe partea estică a versantului Mălâia, a Munților Siriu. Cele două nume ale acestui lac provin din două legende diferite. I se spune Lacul Vulturilor deoarece aici, conform unei legende, consemnată de Alexandru Vlahuță în cartea sa România pitorească, lacul ar fi un loc unde vulturii veneau primăvara să-și învețe puii să zboare (atunci când încă mai aveam vulturi în Carpați). Numele de Lacul fără Fund provine dintr-o altă legendă, despre un cioban care și-a lăsat turma de mioare, a aruncat bâta în apa lacului și a plecat. După un an de peregrinări, ciobanul și-ar fi regăsit bâta tocmai în apele Dunării și mistuit de dorul mioarelor sale și a locurilor natale, se întoarce acasă pentru tot restul vieții.
Pentru adevărații drumeți, cei care iubesc natura și care preferă să bată munții cu piciorul, drumul cel mai ușor spre Lacul Vulturilor, cu o durată medie de patru ore, pornește din micul sat Sasu de pe valea Buzăului. De aici se urmează un drum carosabil în avalul Buzăului și după 1,5 kilometri se traversează valea pe un pod suspendat (refăcut în iunie 2015), accesibil și autoturismelor de cel mult 2,5 tone. Pe malul drept autoturismele pot fi parcate în fața unei pensiuni, deschisă tot din iunie 2015, la altitudinea de 590 metri. De la pensiune se urcă ușor, pe marcajul bandă roșie, drumul forestier de pe Valea Neagră (o serpentină fiind evitată pe o scurtătură). După 2,5 kilometri de la confluența Văii Negre cu Buzăul, o săgeată indică la dreapta, „spre lac”, iar imediat, la altitudinea de 820 metri, un izvor captat ne obligă la un mic repaus. În continuare poteca (atenție: drumul nu este accesibil ATV-urilor!) urcă destul de abrupt prin pădurea mixtă de foioase și molid, marcajul fiind des, drept urmare orientarea fiind fără probleme. La altitudinea de 1330 metri
se iese în poiana largă de la Dosu Muntelui, de unde avem o primă perspectivă asupra munților și văii Buzăului (sau se iese, dacă se dorește a se face poze, dar se face și drumul înapoi). Din această poiană poteca se îndreaptă spre Vest printr-o veritabilă alee ce apare în pădure, la dreapta fiind și două izvoare sumar amenajate. După ce se iese în gol alpin, având la stânga vârful Bocârnea (1657 m), se ajunge în Poarta Vânturilor (1490 metri), marcată printr-o cruce impozantă, ridicată de Jandarmerie. Se urmează apoi la stânga un drum accesibil și mașinilor 4X4 (care pot urca din Crasna), marcat sporadic cu triunghi roșu. După coborârea unui prim prag glaciar se ajunge la căldarea ocupată de un mare tinov (mlaștină oligo trofă), numit „Lacul Sec” și după o altă treaptă glaciară, mai mare, drumețului îi apare perspectiva unică cu Lacul Vulturilor, situat la 1420 metri altitudine sub Vârful Mălâia (1662 metri), cel mai înalt din Masivul Siriu. La stânga lui se află o cabană de vânătoare, unde se poate înnopta, dacă este deschisă, însă în curte, vara, se află o veritabilă tabără de corturi.
Lacul Vulturilor are o suprafață de 0,9 hectare, este lung de aprox. 130 metri și adânc de peste trei metri. În trecut a fost populat cu păstravi, dar azi se pare că trăiesc în el numai boișteni. De peste un secol se discută în contradictoriu asupra originii acestui enigmatic (la prima vedere) lac. Prima teorie i-a atribuit o origine glaciară, fiind „opera” unui ghețar embrionar. Ulterior această teorie a fost abandonată, fiindu-i atribuită fie o origine nivală (alimentat din zăpezi), fie una de alunecare (aparținând lui Grigore Posea, Mihai Ielenicz, 1977). Școala românească de geografie postbelică, care poate fi considerată, fără a greși, dogmatică, nu a putut accepta un lac glaciar situat în niște munți de nici măcar 1700 m înălțime. S-a ignorat complet morfologia terenului și mai ales microclimatul special al zonei. Din punct de vedere geomorfologic orice glaciolog format în Occident poate constata indubitabil prezența a trei trepte glaciare clasice, care limitează două căldări tipice, cea a Lacului Sec fiind cea mai mare. Acum câteva sute de ani se pare că aceasta mai adăpostea un lac mult mai mare decât cel al Vulturilor, întins pe aprox. 2,5 h. Nefiind însă prea adânc a fost colmatat treptat cu vegetație, un mic ochi de apă se păstrează până în ziua de astăzi.
În ceea ce privește Lacul Vulturilor, el este adăpostit într-o tipică cuveta glaciară, limitată spre Sud de o mică morenă, pe sub care curge emisarul lacului. Faptul că într-o zonă cu o înălțime maximă de numai 1662 m s-a dezvoltat un ghețar este explicat clar prin vânturile permanente și puternice care bat încontinuu din Poarta Vânturilor pe o direcție unică, din NE spre SV și care au coborât sever temperatura în culoarul dintre vârfurile Bocârnea și Mălâia, producându-se aici o puternică inversiune termică. Inversiunea termică este direct răspunzătoare și pentru faptul că limita pădurii se afla la numai 1330 metri altitudine, cu aproximativ 300 metri mai jos decât în celelalte zone ale Carpaților Românești. Nu avem nicio îndoială că acest regim climatic a funcționat și în Pleistocen, acum 30.000 ani, consecință fiind existența unui ghețar (nu embrionar) de tip mixt, pirinean – ghețar de vale, lung de aproape 1,5 kilometri. El s-a topit de mult, însă ne-a lăsat moștenire unul din cele mai splendide lacuri alpine de Carpați: Lacul Vulturilor! Poate în viitor, prin implicarea celor responsabili, vom vedea și câțiva vulturi adevărați rotindu-se desupra golului alpin și oglindindu-se în apele cristaline ale acestui mirific lac.
Lasă un răspuns