Ce-ar mai fi de spus? Tot ceea ce coana Europa a făptuit cu voioșie și cu nepăsare sinucigașă, iac-așa! Na, c-a vrut dânsa! timp de ani și ani, a ridicat acum acest tsunami care se zărește la orizont uriaș, isteric și nemilos. Tot ceea ce-a ascuns dânsa, hlizindu-se, sub preș, a fermentat acolo iar astăzi fierbe, ieșind cu bulbuci și nu mai poate fi oprit. „Valorile europene” s-au dovedit niște utopii cinice… guvernele și-au vaccinat cu forța cetățenii, i-au mințit, i-au înspăimântat, le-au impus să nu gândească, au introdus cenzura, le-au făcut cadou contorul inteligent care oprește gazul dacă au fost nesăbuiți și nu s-au simțit confortabil la 19 grade Celsius în dormitor, le-au diabolizat văcuțele cum că de ce nu-și controlează nesimțitele de cornute sfincterele, i-au sfătuit să mănânce insecte că alea sunt grijulii cu „amprenta de carbon” și, fără milă, i-au discriminat pe „băștinași” în favoarea unora pe care Occidentul i-a primit cu brațele deschise, dar nu i-a putut asimila nici din punct de vedere cultural, nici din punct de vedere social…
Și cum oare ar putea fi asimilate populații care cred în moarte ca valoare supremă de către populații care cred, la fel de puternic, în viață? Nu era oare de așteptat să nu se întâmple? Ca să nu mai spunem că obișnuiți cu un alt tip de sistem administrativ, noii-veniți nu și-au putut crede ochilor peste ce găini conducătoare proaste și bune de livrat ouă gratis sub formă de ajutoare sociale, au dat! Care găini proaste, după o vreme, s-au gândit să scoată din meniul cantinelor școlare carnea de porc, pe care „băștinașii” o adorau sub formă de ciolan pe varză, pentru a nu jigni sentimentele noilor veniți. Și mai au foarte puțin până-l scot și pe Moș Crăciun din sărbătorile de iarnă din același motiv!
Au făcut toate astea și mult mai multe arătându-le popoarelor lor ce înseamnă „ușuratul cu boltă” peste capetele „contribuabililor” iar acum oala sub presiune face poc! și împrăștie pe pereți sucul de roșii care aduce așa de mult cu sângele proaspăt…
Mai în șoaptă, mai cu fereală, coana Europa se miră cum de au crescut antisemitismul și extremismul sub fustele ei bogate, exact ca niște bube care deja au copt și stau gata să se spargă. Dar de ce oare? De ce sunt manifestații musulmane în Place de la République din Paris, de ce ies susținători ai Hamas-ului în Lyon, Rennes, Lille, Toulouse, Viena, Londra, Berlin? Cred că nu este greu de înțeles. Așa cum nu e greu de înțeles de ce la manifestațiile pro-Hamas se răspunde „călduț” cu declarații oficiale pro-Israel, ca niște scuze, cu vizite de „solidaritate” ale oficialilor europeni și mai puțin cu manifestații de simpatie pentru cei atacați de Hamas. Totul sub deviza: „Ciocu mic’, că s-ar putea să avem incidente…”.
Oare știu liderii europeni ce anume cred cetățenii pe care-i „păstoresc” și care sunt temerile lor sau măcar le mai pasă de ceea ce cred ei? Deoarece războiul din Orientul Mijlociu e încă o fractură deschisă în tibia de lut ale Europei.
Răspunsul oficial al Europei la această fractură nu este cu atele, ci cu două remedii pe care le consideră gata verificate: propaganda și „…urmează imagini care vă pot afecta din punct de vedere emoțional…”. Numai că între timp s-a petrecut un lucru previzibil: a crescut intoleranța „celor tăcuți” și la propagandă, și la storsul emoțiilor… Căci, după propaganda lacrimogenă, supradimensionată și unilaterală, care a fost livrată cetățeanului european, atât despre pandemie cât și despre războiul din Ucraina și care a condus încet-încet nu numai spre saturație, ci și spre o evaluare critică a informațiilor – dintre care o parte s-au dovedit ori intoxicări, ori minciuni de-a dreptul – oamenii au devenit mai circumspecți. De aceea e posibil ca mulți să nu mai creadă ceea ce li se spune de către aceiași crainici TV care i-au informat, nu demult, că vaccinul e „sigur și eficient” sau că tinerii și vitejii soldați ucraineni de pe Insula Șerpilor au fost uciși de către ticăloșii de ruși sau că în sacii negri la care se holba, de la un metru distanță, Ursula von der Layen în vizită la „războiu’ proaspăt”, erau niște cadavre inodore, cu o vechime de șapte zile!
Cred că în Occident, din pricina unei aparent condamnabile neglijențe, care arată însă tot mai mult ca o intenție ascunsă, s-a încurajat oploșirea și maturizarea -în tranșeele pe care nimeni nu a vrut să le vadă la timp- unei imigrații căreia civilizația veche europeană nu îi cunoaște și nu-i poate înțelege radicalismul extrem. Iar Occidentul, infatuat și sigur pe el, birocratizat până la schematismul absolut, a considerat că făcând tot mai multe concesii și dând în permanență tot mai multe drepturi, uneori vădind discriminare pozitivă, diferențele culturale se vor atenua. A mizat pe „asimilare” dar nu a „asimilat” nimic. Nu a fost decât iluzia rănii care se închide la suprafață peste o infecție din ce în ce mai activă în adânc. Războiul. Tragedia celor mulți, tragedia celor fără nume, tragedia celor ce doar statistic contează. Atâtea victime de o parte, ei… și dacă lucrurile merg conform planului, măcar tot atâtea și de partea cealaltă! Morți să avem, mărturii sfâșietoare să avem, pentru ca masa hienelor de presă să fie constant bogată, pentru ca industria de armament să duduie, pentru ca banii să se învârtească, pentru ca populațiile din „democrațiile consolidate” să stea umile și speriate în banca lor, pentru ca generalii în rezervă să facă turul televiziunilor de știri…
Un articol de Luminița Arhire
Lasă un răspuns