Majoritatea pieselor expuse în expoziția Freak Show de la Galeria Kulterra, au ca subtitlu expresia populară „second hand”. Artistul care expune, Cristian Moldovan, este un om cultivat, a terminat pedagogia artei la Universitatea Națională de Arte și știe ce face și spune. E corect, nu minte privitorul, fiindcă piesele sale sunt confecționate din rebuturi, din jucării de „mâna a doua” față de originale, cele mai multe fiind producții americane, cum este personajul laitmotiv Vader, creat de George Lucas în Star Wars, dar Cristian îi dă o nouă viață, îl confecționează din tot felul de piese second hand, adunate din ceea ce lumea aruncă. El merge pe urmele marelui artist mexican Gabriel Orozco, căruia i-am văzut o expoziție la Guggenheim Museum, din lucrări create din nimicuri, de pildă, se duce pe țărmul oceanului și adună resturi de la navele naufragiate, apoi, cu ele, le combină și le dă o nouă viață artistică. În America, arta second hand sau arta kitsch este dominantă și spectacolele freak (=trăsnite, năstrușnice sau ciudate) sunt la ele acasă. Ba există și un târg de artă care le patronează. Se numește Outsider Art Fair, și are loc în fiecare an în zona Chelsea a New York-ului. Și mari artiști ca Claes Oldenburg sau Jim Dine au trecut pe acolo. La acest târg, triumfă artistul neînregimentat, liber, neconstrâns de nici o regulă, care face o artă trăsnită, plină de fantezie, cum n-ai să găsești în galeriile faimoase de pe 57 St. Am scris zeci de texte despre arta kitsch, care pot fi găsite pe internet sau în cărțile Fine Arts in America, Experimente în arta lumii sau Dicționar ludic de artă neconvențională. Tendința kitsch a artei americane a devenit deja o realitate.
Sursa ei este pot-art, patronată de liderul ei, Andy Warhol.
Dar trebuie să precizez că ceea ce la noi termenul kitsch are o conotație negativă, când zici artă kitsch este ceva depreciativ, e cotat la nivelul cel mai de jos al artei, la americani este un curent artistic temeinic, o realitate expresă și foarte convingătoare. De ce? Fiindcă kitsch-ul se apropie de natura ludică a artei, de ceea ce este esența ei, care este jocul. Și el poate fi creat de toată lumea. Viitorul este al artei kitsch, fiindcă toată lumea poate face o asemenea artă. Iar suprema confirmare a acestei realități este MAD, Museum of Arts and Design, care adună numai opere kitsch, perisabile, care nu au loc în marile muzee, ca MET sau MoMA. Numai în Manhattan sunt 50 de mii de artiști plastici și pentru fiecare om care mâzgălește o hârtie există o galerie care să o expună. Din trei milioane de oameni, cât are această insulă newyorkeză, 1,5 milioane fac artă și cealaltă jumătate o admiră. De aceea se și spune că Manhattan este focusul artei mondiale, el este Planeta, nu America.
Și multe piese expuse de Cristian Moldovan au această precizare „second hand toys”, fiindcă ele sunt confecționate din jucării la mâna a doua. Jucăria a devenit regele plăcerii și al bucuriei. Jocurile pe computer (video games) cu super eroi sunt practica de zi cu zi a copiilor. Și Cristian se folosește de jucării second hand, adică de jucării reciclate, de jucării aruncate prin tomberoane, realizate din fel de fel de materiale, din metal, plastic, cauciuc, sticlă, ceramică, plută, capace, stickere, reprezentând tot felul de personaje cunoscute, foarte populare, inspirate în special din cinematografie, îndeosebi din seriale SF.
Personajele sunt expresia unei atitudini. Toate au figuri de războinici. Cu cine se luptă ei sau sunt gata să se lupte? Cu strâmbătatea lumii. Pentru o piesă, cum e simbolicul I’m the GOAT, aflat în central sălii mari a galeriei, artistul se folosește de toate aceste sute de jucării pentru a crea personaje care au o altă semnificație decât jucăriile din care sunt alcătuite. Era de așteptat ca alături să fie și Scapegoat, adică Țapul Ispășitor, care mereu este căutat când nu se găsește o soluție de ieșire din criză sau se petrece o boroboață politică!
Un personaj războinic este alcătuit din circa 200 de jucării, de piese mici, care sunt lipite cu migală, pe o formă spațială, având dimensiuni în jur de 17x13x28 cm, inspirată inițial din forma numită piggy bank (pușculiță). E o muncă de ceasornicar ce a făcut aici Cristian Moldovan. Iar acestui efort sisific, el îi adaugă umor, așa cum o arată și titlurile lucrărilor, multe având ancorări în realitatea imediată, deși ni se anunță sfârșitul lumii, ca în piesa „Last fight before the end of the world”. (va urma)
Lasă un răspuns