Să stăm drepți, să stăm cu frică!

Titlul este o referire la unul din multele îndemnuri din Sfânta și Dumnezeiască Liturghie. Atunci când Arhanghelul Mihail a strigat: Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte! – și s-a oprit practic căderea îngerilor de la ispita luciferică. Pentru lumea de astăzi, ispita luciferică a îmbrăcat diverse și nenumărate forme, iar impostorii, ipocriții și fariseii au invadat toate domeniile. Dar parcă cei mai mulți s-au aciuat în politică. Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiții mișună pretutindeni. Psalmul 11 cu 8. E mai mult decât clar că nu suntem toți la fel, ci suntem diferiți și tocmai acesta este farmecul frumuseții Creației lui Dumnezeu. Că El ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa, însă ne-a dat fiecăruia dintre noi un dar neprețuit, acela al liberului arbitru. Suntem câteva miliarde astăzi pe pământ, dar fiecare dintre noi are drumul său și cu felul lui de a fi, unic și irepetabil, are deschisă calea spre mântuire. Dumnezeu ne dă tuturor această șansă fără deosebire, chiar de când ne naștem.

Ne îngăduie multe Bunul Dumnezeu, așa cum Sfântul Apostol Pavel ne spune: toate ne sunt îngăduite, dar nu toate ne sunt de folos! Tocmai prin acest dar, al liberului arbitru, a ceea ce alegem în viața noastră, putem sau nu ajunge la Dumnezeu. Iar pentru noi creștinii, Tatăl ne-a dat un ajutor extraordinar. Fiul Său Unic, Iisus Hristos. Eu sunt Calea, Adevărul și Viața – ne spune Hristos și vedem asta pe icoanele din bisericile noastre sfinte.

Am să răspund acum și unor prieteni care cred că votul poporului nu contează și nici mântuirea prin politică nu există. Așa cum Hristos ne spune că nu putem sluji la doi domni, lui mamona și lui Dumnezeu… așa și în politică, nu poți spune una și fuma altceva.

Cred cu toată tăria că cei care-L slujesc cu adevărat pe Dumnezeu, vor sluji cu dragoste și credință și poporul credincios. Despre asta este vorba, iar mincinoșii care spun una și-s prinși imediat după colț cu rața-n gură nu ar trebui să conteze. Poporul credincios are înțelepciunea de a deosebi adevărul de minciună. Atenție mare pentru toți! Astăzi alegerea poporului este între libertate și suveranism sau globalismul progresist. Nu există neutralitate aici, ori cu mamona ori cu Dumnezeu.

Progresismul este acel bine pe care oamenii îl experimentează în lumea de astăzi, în așa zisa lume civilizată fără nici un aport al lui Dumnezeu. Acest bine e disimulat practic în hedonismul societăților capitaliste dezvoltate. A se face o diferență totuși, între prosperitate și îmbuibarea care există în anumite segmente ale acestei lumi.

Unii cumpără de toate în neștire, iar apoi fac o risipă groaznică. Acesta este un efect al progresului și al progresismului. Dacă am ține cont de ce spune Sfântul Apostol Pavel: toate ne sunt permise, dar nu toate de folos, am ieși din sfera progresismului și am reuși să trăim în echilibru cu Dumnezeu, cu mediul înconjurător și cu aproapele nostru.

Iar votul contează, fiecare vot contează, așa cum pentru Dumnezeu contează fiecare suflet. Pentru că dacă votul n-ar conta, toți derbedeii nu s-ar da de ceasul morții, ca să mintă, să corupă și să manipuleze în cel mai mizerabil mod, să înșele și să fure la alegeri. De asta poporul credincios, trebuie să aleagă în cunoștință de cauză și să-și securizeze votul, să-l păzească pentru a nu-i fi furat.

Astăzi se vede cu ochiul liber cu cine avem de a face. Iar alegerea o facem fiecare dintre noi, după credința și conștiința fiecăruia. Când doamna Cileacu a făcut culcat – târâșul pe care l-a văzut o lume întreagă, părerile au fost împărțite. Unii au râs în bășcălie, alții mai degrabă au plâns. Pentru că până la urmă, avem fiecare ceea ce merităm. Așa public, așa jurnaliști, așa ambasade și bineînțeles așa politicieni.

CNN și toată media progresistă, Ciolacu, Guvernul și Cotroceniul, acoperiții și descoperiții, unchiul Sam prin ambasada de la București au fost la unison de acord cu poziția doamnei Cileacu. Marxiști, sexo marxiști mai vechi sau mai noi din toate țările, uniți-vă! Globalismul are nevoie de voi. Mai șugubăț, Ponta a fluierat iarăși în biserica lor progresistă. L-a luat gura pe dinainte. Dar cu figura lui de milog, poate îl iartă ăștia. Mai ales că le-a făcut multe servicii, trădându-l pe Dragnea. În rest, e despre alegerea noastră a fiecăruia. Cei drepți și cu credință, care nu se tem decât de Dumnezeu…sau ceilalți care rămân în poziția lor preferată, târâș – culcat…pentru că drepți, stau numai oamenii demni.

Un articol de Gabriel Brânzaru

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*