Câteodată istoria „scrie” filă peste filă și apoi „închide” capitolul, lăsând îndemânarea arheologilor și istoricilor de a ne „citi” aceste taine. Astfel, la Tășnad (jud. Satu Mare) s-au găsit situri din mai multe epoci, din neolitic, din epoca cuprului, din epoca bronzului, câteva contexte celtice şi chiar din epoca migraţiilor. Încă din anul 2012 prin prisma colaborării dintre Muzeul Judeţean Satu Mare, Universitatea din Londra şi Institutul de Arheologie din Anglia, în spatele ştrandului termal din Tăşnad, în locul numit „La sere“ s-au făcut săpături din ce în ce mai adânci. Până în prezent aici au fost centralizate aproximativ 7000 de obiecte descoperite, care mai de care mai interesante și valoroase. Încă din anul 2001, Ciprian Astalos, arheolog la Muzeul Județean (care a studiat la Universitatea Babeş Bolyai şi University College London) lucrează la situl arheologic de la Tăşnad. Împreună cu colegul lui Cristian Virag de la Muzeul Judeţean, au mai avut colaborări şi cu regretatul Neţa Iercoşan, descoperitorul sitului arheologic Tăşnad.
„Pentru mine cel mai important lucru e ca oamenii să înţeleagă că nu suntem vânători de comori, nu căutăm obiecte pentru a le expune, aşa cum cu siguranţă multă lumea crede. Pe noi ne interesează mai mult relaţia dintre obiecte, identificarea unor urme de structuri de locuinţe. Pentru noi mai interesant decât un obiect spectaculos pot fi aşchiile de oxidian sau de silex care ne arată că în acel loc cineva a cioplit piatră. Prin studierea lor ne putem da seama de modul în care a fost cioplită piatra. De asemenea importantă este descoperirea unor grâne carbonizate care ne dau informaţii despre ce cultivau şi ce mâncau aceste populaţii. Încercăm să facem tot posibilul pentru a identifica crâmpee din modul de viaţă cotidian a populaţiilor din preistorie“, a declarat specialistul britanic Ulrike Sommer.
Situl arheologic de la Tăşnad are o istorie destul de lungă din punct de vedere al cercetării arheologice. Bogăţiile locului au fost descoperite încă din anii 1970 pe când se construia canalul Cehal. Locul a fost valorificat abia în anii 1980 de către Neţa Iercoşan, pe atunci arheolog la muzeul din Carei. Săpături au fost efectuate aici încă din anii 1990, ca mai apoi din 2001, Muzeul Judeţean Satu Mare să înceapă să facă prin intermediul specialiştilor care lucrează în această instituţie, numeroase săpături de salvare datorită extinderii ştrandului. „Descoperirile de aici sunt extraordinare. S-au găsit situri din mai multe epoci, din neolitic, din epoca cuprului, din epoca bronzului, câteva contexte celtice şi din epoca migraţiilor. Ceea ce ne interesează pe noi aici este situl din neoliticul timpuriu, aşa numita cultură Starčevo-Körös–Criş, care apare răspândită pe un spaţiu imens din Serbia, aproape toată România, sudul Ucrainei şi Ungaria. Aceasta este prima cultură arheologică a agricultorilor din neolitic, care se stabilesc în această parte a Europei“, ne povesteşte arheologul Astaloş Ciprian. Bogăţia sitului este incomensurabilă, dat fiind faptul că timp de 10 ani de zile de aici informaţiile parcă tot ieşeau la suprafaţă. Dat fiind acest fapt, în anul 2012 a început o colaborare cu Universitatea din Londra şi cu Institutul de Arheologie din Anglia. „Prin această colaborare ne propunem să studiem în detaliu o mică parte a acestui sit care a fost la scară largă deja explorat. În detaliu însemnând, înregistrarea fiecărui obiect în locul unde a fost găsit şi efectuând numeroase analize asupra lui. Pământul este spălat astfel încât să obţinem seminţe carbonizate şi pentru a nu pierde nici cele mai mici obiecte. Sperăm ca aceste analize pe viitor ne vor da cât mai multe răspunsuri la întrebările noastre“, declara Astaloş Ciprian.
„De la început am sperat să pot găsi diferite contexte precum case sau gropi de provizii. În ultimii ani am săpat pentru a afla nivelul ocupaţional al aşezării, dar nici acum după trei ani, din păcate nu am ajuns la nivelul unde am putea identifica ceea ce dorim să găsim cu adevărat. Este foarte posibil ca după finalizarea săpăturii să constatăm că nici nu existau în acest loc“, mărturisea arheologul britanic Ulrike Sommer. De-a lungul anilor nu interesul pentru artefactele găsite i-a impulsionat pe specialişti să continue săptăturile, cât modul în care erau ele amplasate pe cuprinsul şantierului. Acele informaţii puse cap la cap le-a permis să construiască o imagine a locului în care oamenii din preistorie găteau, locul în care îşi construiau uneltele, locul în care îşi ţineau animalele şi multe altele. „Este un loc într-adevăr foarte important atât pentru România cât şi pentru neoliticul est-european, datorită poziţiei Tăşnadului la limita ultimelor dealuri ale Transilvaniei şi la întâlnirera cu marea câmpie ungară. Oamenii traversând România din orientul apropiat au întâlnit alt mediu fiind nevoiţi să se adapteze altor forme de relief. Au trebuit să înveţe cum să cultive noi plante şi noi metode de a-şi creşte animalele. Din acest punct populaţia vremii a trecut spre marea câmpie ungară spre centrul Europei şi pe urmă în vestul Europei“, ne mai mărturisea Ulrike Sommer. De curând aici a fost găsită o statuetă de dimensiuni mici care înfăţişează o siluetă umană. „Una dintre cele mai interesante artefacte a fost găsită cu câteva zile în urmă. Este o figurină umană, un exemplar frumos al artei neolitice. Realizată din argilă aceasta înfăţişează o femeie şezând. Nu este foarte bine conservată, dar pentru noi este încă o dovadă ce ne îndeamnă să mergem mai departe în căutarea răspunsurilor“, explică specialistul britanic.
Pe lângă toate cele prezentate mai sus, situl arheologic de la Tăşnad s-a dovedit a fi şi un loc educaţional, unde trei ani de zile au venit studenţii de la Universitatea din Londra. Săpăturile s-au efectuat de către aceştia anual (grupe de câte 20), pe durata a două luni. Planul este ca la finalul săpăturilor să se creeze o imagine tridimensională a aşezării. „Înregistrăm fiecare obiect găsit cu ajutorul staţiei totale, iar la final dorim să facem o reconstituire tridimensională care ne va da idei despre relaţiile dintre obiecte şi implicit despre modul de viaţă al oamenilor din neolitic“, ne împărtășește arheologul Ulrike Sommer, din Marea Britanie. În anul 2015 un grup de arheologi din Marea Britanie, Rusia, Argentina, SUA, Bulgaria şi România au participat la cea de-a IV-a ediţie a „Taberei arheologice internaţionale de la Tăşnad”, orizonturile de cercetare de acum 7000 de ani fiind deschise tuturor doritorilor. Cercetările continuă… (G.V.G.)
Lasă un răspuns