Primul Institut de speologie din lume avea să fie înființat la Cluj de savantul Emil Racoviță în 1920. Acesta, la vârsta de numai 25 de ani, este ales membru al Societății zoologice din Franța. Este recomandat (1897) să participe ca naturalist al Expediției antarctice belgiene (1897-1899) la bordul navei Belgica, condusă de Adrien de Gerlache. Această expediție, care pornește din Anvers în august 1897, avea un caracter internațional, pe lângă belgieni, la ea participând și norvegianul Roald Amundsen ca ofițer secund, medicul american Frederick Cook, meteorologul polonez Antoine Dobrowolski și geologul Henryk Arctowski. Cu prilejul escalelor făcute în Chile și pe țărmurile strâmtorii Magellan, efectuează cercetări complexe asupra florei și faunei. În apropierea Țării Palmer din Antarctida, expediționarii descoperă o strâmtoare care a primit numele navei „Belgica” și câteva insule (una numită de Racoviță insula Cobălcescu). Expediția mai înscrie pe harta încă incompletă a Antarcticii și insula Wiencke și Țara lui Danco, după numele celor doi membri ai expediției care au pierit în această călătorie.
În perioada când „Belgica” a fost prizoniera ghețurilor (martie 1898 – februarie 1899), naturalistul expediției, împreună cu ceilalți oameni de știință, au întreprins numeroase observații și cercetări științifice. Materialul adunat a constituit obiectul unui număr de 60 volume publicate, reprezentând o contribuție științifică mai mare decât a tuturor expedițiilor antarctice anterioare luate la un loc. Savantul român a întreprins un studiu aprofundat asupra vieții balenelor, pinguinilor și a unor păsări antarctice, care i-a adus o reputație bine meritată. În 1920 a fost invitat ca profesor la Facultatea de Științe a Universității din Cluj. Ca istorie și CV, acesta s-a născut în imobilul de pe strada Lascăr Catargiu nr. 36 din Iași (la 15 noiembrie 1868), copilărind apoi în Șurănești (jud. Iași), devenind apoi savant, explorator, speolog și biolog român, considerat a fi fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran – peșteri și pânze freatice de apă). A fost ales academician în 1920 și a fost președinte al Academiei Române în perioada 1926 – 1929. Casa memorială „Emil Racoviță” este un muzeu memorial înființat în casa în care s-a născut și a trăit omul de știință Emil Racoviță (1868-1947) în satul Emil Racoviță din comuna Dănești (județul Vaslui), pe când satul se mai numea Șurănești, aflat la 45 km nord de Vaslui, pe DN 24, cuprinde obiecte legate de copilăria savantului, fotocopii, facsimile.
În acest sediu, acestora li s-au adăugat colecții memoriale privind viața și activitatea acad. Emil Condurachi (1912 – 1987), istoric și arheolog, specialist în istoria antichității, precum și a lui Grigore T. Popa (1892 – 1948), reprezentant al „Școlii de Anatomie Funcțională Iași”. Ambii sunt fiii acestui sat. Conacul Emil Racoviță se află pe Lista monumentelor istorice din județul Vaslui din anul 2015, având codul VS-II-a-B-06795 și fiind format din 4 obiective: Corpul Vechi – datând din sec. al XIX-lea și având codul VS-II-m-B-06795.01; Corpul Nou – datând de la începutul sec. al XX-lea și având codul VS-II-m-B-06795.02; Ruinele beciurilor – datând din sec. al XIX-lea și având codul VS-II-m-B-06795.03; Parcul cu arbori seculari – aflat în partea de est a satului, datând din sec. al XIX-lea și având codul VS-II-m-B-06795.04. Conacul a fost construit de înaintașii savantului Emil Racoviță în secolul al XIX-lea. Părinții săi, Gheorghe și Eufrosina, aveau în proprietate o moșie formată din 1.000 ha de teren arabil și 500 ha de pădure. Emil Racoviță s-a născut la 15 noiembrie 1868, în Iași, dar și-a petrecut copilăria la Șurănești (azi satul Emil Racoviță). În 1877, avocatul Gheorghe Racoviță, tatăl lui Emil Racoviță, a construit pe deal biserica din sat. În fața sa este amplasat un monument de marmură albă cu un lung pomelnic al familiei lui Gh. Racoviță, stăpânul moșiei, decedat în februarie 1913. În spatele bisericii se află și cavoul cu uși grele din fier.
În perioada interbelică, devenit proprietar al moșiei după moartea tatălui său și crezând sincer în ideile socialiste ale vremii sale, Emil Racoviță a împărțit pământul țăranilor din Șurănești și a donat pădurea statului, păstrându-și doar casa și 11 hectare de teren. Între anii 1962-1964, conacul lui Emil Racoviță a fost reparat de stat, urmând să fie deschis ca muzeu, cu prilejul apropiatei sărbătoriri a savantului de către UNESCO. În noiembrie 1988, cu prilejul împlinirii a 120 de ani de la nașterea lui Emil Racoviță, un colectiv restrâns din cadrul Muzeului Județean Vaslui, sub conducerea muzeografului principal, Viorica Zgutta-Cristea, a reorganizat expoziția de bază a Casei memoriale abordând o tematică structurată pe trei mari secțiuni: viața și activitatea lui Emil Racoviță (familia, copilăria, tinerețea) (1868-1947); participarea la expeditia antarctică (1897-1899); Emil Racoviță – fondatorul biospeologiei (1900-1947). Expoziția conține fotografii și documente care ilustrează vechimea familiei boierilor Racoviță (descendenți ai domnitorului Mihai Racoviță), arborele genealogic întocmit de Gheorghe Ghibănescu, blazonul familiei și date referitoare la părinții savantului: Gheorghe și Eufrosina. Primul tronson expozițional este organizat în două camere. În prima cameră se află un birou masiv și o bibliotecă cu puține volume, care au rămas în urma unui incendiu. În a doua încăpere s-a aflat dormitorul părinților. Al doilea segment al expoziției se referă la expediția antarctică (1897-1899), aici fiind expuse hărți, fotografii și diapozitive pe sticlă făcute de însuși Racoviță la Polul Sud, desene, fișe de observație privind fauna și flora arctică, lucrări științifice, comentarii, interviuri și conferințe susținute de Emil Racoviță, la care se adaugă obiectele personale pe care le-a avut cu el în expediție: trusa sa de călătorie, aparatul de fotografiat. Al treilea tronson expozițional ilustrează activitatea sa de speolog și de fondator al biospeologiei. Aici sunt expuse sabia și bicornul de academician, fotografii și obiecte specifice cercetării peșterilor, scrisori și publicații, ca și o bogată corespondență.
În 2019, Institutul Național al Patrimoniului a lansat un concurs de proiectare pentru restaurarea, consolidarea și punerea în valoare a obictivului „Conacul Emil Racoviță, azi Casă memorială”, com. Dănești, sat Emil Racoviță, jud. Vaslui – Cod LMI – VS-II-a-B-06795, în valoare de 16.598.950,49 lei fără TVA (aproximativ patru milioane euro TVA inclus). În casa memorială se urmăreşte reamenajarea sălilor dedicate celor trei personalităţi locale: Emil Racoviţă, Grigore T. Popa şi Emil Condurachi, personalități de seamă ale locului. Printre activitățile avute în vedere a se desfășura în muzeu se numără expoziții temporare și simpozioane dedicate celor trei mari personalități. Pe parcursul circuitului muzeal se vor amenaja expoziții tematice. Muzeul Memorial „Emil Racoviță” se află sub administrarea Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui, iar aici regăsim atât istoria acestei familii, în cadrul căreia au fost mai mulți boieri, cât și o parte ce redă elemente specifice vieții savantului (diverse lucruri personale). Hărți, trasee ale expedițiilor, fotografii și multe alte obiecte te trimit cu gândul la magica călătorie a savantului și dau farmecul personalității acestuia. Dacă vrei să fi pentru câteva ore în acea atmosferă specifică, vizitează muzeul imediat după restaurare, când „va îmbrăca” haine noi. (George V. Grigore)
Lasă un răspuns