„Peștera Colțul Surpat” sau „Peștera Urșilor” este situată pe Valea Dâmboviţei, la doi kilometri distanţă de localitatea Podu Dâmboviţei (jud. Dâmbovița). Pentru localizare, la 300 de metri după intrarea în Cheile de Sus ale Dâmboviţei, în versantul drept porneşte o potecă amenajată, cu balustrade şi trepte ce conduc, după un urcuş de numai 20 de metri, la intrarea aflată la o altitudine de 850 metri. Peștera a fost descoperită în 1951 de un tăietor de lemne. Se pare că în momentul descoperirii era bogat ornamentată cu concreţiuni, dar fiind aflată într-o zonă cu mare circulaţie turistică a fost lipsită repede de podoabele sale mai fragile. După intrarea generoasă, putem pătrunde într-o galerie spaţioasă, cu lăţimi de până la zece metri, numită şi „Galeria Largă”. Această galerie are podea suborizontală, acoperită cu argilă şi material elastic fin, nisip şi pietriş. Tavanul, înalt de doi-patru metri, se sprijină pe șapte palieri, coloane masive ce unesc podeaua cu bolta, dând galeriei un aspect labirintic. Pereţii şi tavanul mai prezintă ici-colo formaţiuni calcitice. După 130 metri, galeria se desface în două ramuri. „Galeria cu Şanţ” care merge către dreapta este înaltă la început până la șase-opt metri. Apoi tavanul coboară treptat şi după încă o sută metri se închide într-un fund de sac. Ramura din stânga, numită „Galeria cu Nisip”, are un traseu sinuos şi poartă urmele clare ale curgerii apei. Ea ne obligă în mai multe locuri să mergem aplecaţi sau chiar să ne târâm prin nisip. Lungimea totală a peşterii este de 370 m. Deşi ea s-a format prin străpungerea calcarelor din chei de către un afluent al Dâmboviţei, în momentul de faţă peştera este fosilă (uscată).
Fiind uscată, spaţioasă şi suborizontală peştera se poate vizita în orice anotimp şi cu orice echipament. Vizitarea durează o oră.
Numele peșterii cu trimitere la marile mamifere ale Epocii de Gheață provine de la numărul mare de resturi fosile de urs de peșteră descoperite aici în anul 1951. Posibil ca acestă specie dispărută să folosească peștera la hibernare. Galeria din stânga (Galeria cu nisip) duce spre „Gangul urșilor”, unde au fost descoperite resturi scheletice fosile ale ursului de cavernă („Ursus spelaeus”). Acestă descoperire confirmă prezența acestor mari mamifere în zona Munților Carpați, acum 24.000 de ani (sfârșitul Pleistocenului). Peștera Urșilor este una dintre cele trei cu aceeași denumire din țară, formată în urma fenomenelor carstice și unică datorită situării la o înălțime apreciabilă. Poziționarea sa la altitudine în cheile stâncoase i-a atras și denumirea de „Peștera Colțul Surpat”. Este declarată Rezervaţie Naturală şi prezintă o parte din stalagmitele şi stalactitele specifice unei peşteri creată parțial prin dizolvarea rocilor carbonatice. Se pare că momentan este blocată intrarea peșterii cu o poartă. Amenajarea unui muzeu al Cheilor Dâmboviței aici, cu o sală de proiecție film documentar și vânzare suveniruri, ar putea revigora turismul.
Urmând drumul forestier mai departe, valea Dâmboviței se lărgește, apar pe versanți poieni presărate cu casele construite din bârne ale satului Sătic, prima așezare de pe valea Dâmboviței. Drumul forestier continuă spre izvoarele Dâmboviței, de unde se desprind trasee turistice marcate și poteci către creasta Pietrei Craiului. Ca așezare, comuna Dâmbovicioara se află la marginea nord-estică a județului Argeș, la limita cu județul Brașov, la poalele Munților Piatra Craiului, pe culoarul Rucăr-Bran, în bazinul hidrografic al râului Dâmbovicioara, cuprinzând inclusiv punctul de vărsare al acestei ape în Dâmbovița. Este străbătută de șoseaua națională DN73, care leagă Piteștiul de Brașov. (G.V.G.)
Lasă un răspuns