Peştera Stracoş din Bihor va fi amenajată pentru a putea fi vizitată de turiști. Acesta este situată în versantul stâng al Văii Peşterii, afluent de stânga al Văii Stracoşului, la circa doi kilormetri sud-vest de satul cu acelaşi nume, comuna Drăgeşti (jud. Bihor). Prima semnalare a acestei peşteri este făcută de A. Schmidl în 1863. V. Feşnic (1969 şi 1970), o cercetează, o descrie şi o cartează pe 670 metri, iar în anul 1978, o echipă format din N. Paul, I. Corba şi A. Strugăreanu forţează înaintarea şi reuşesc să iasă la suprafaţă prin intrarea dinspre amonte. În acelaşi an, L. Valenaş, N. Paul şi N. Sasu realizează harta peşterii pe o lungime totală de 965 m (L. Vălenaş şi GH. Drîmba, 1978). Ca descriere, peștera este formată dintr-o galerie unică, de străpungere, cu două intrări, una în amonte şi alta în aval, situate, la o distanţă aeriană de 423 metri una de cealaltă. Intrarea dinspre amonte, foarte strâmtă (0,3 X 0,4 metri), se află într-o dolină cu diametrul de zece metri, dezvoltată la nivelul albiei văii amintite. Golul subteran este reprezentat printr-o galerie temporar-activă de 788 metri lungime, cu o pantă foarte mică, cu desfăşurare meandrată şi cu secţiuni ce variază între 0,6 – 5,0 metri lăţime şi 0,5 – 4 metri înălţime. În general, ea este greu accesibilă din cauza lacurilor cu apă aparent stagnantă şi numeroase strâmtori. Prezintă tavane dezvoltate în lungul feţelor de strat, nivele de eroziune, marmite, hornuri în care se adăpostesc numeroase colonii de lilieci, câteva tronsoane de galerii fosile, superioare, şi mai multe sectoare bogate în speleoteme. După 788 metri de la intrarea dinspre amonte, galeria principală răzbate la suprafaţă, în versantul stâng al văii amintite, printr-o deschidere de 9 x 4 metri, suspendată cu circa 15 metri deasupra albiei actuale. Din această cauză, cursul de apă schiţează, la ieşirea din peşteră, câteva cascade, după care se varsă în Valea Peşterii.
Proiectul actual „Implementarea de măsuri active de conservare pe teritoriul sitului de importanță comunitară ROSCI0240 Tășad”, cod SMIS 152285 se realizează în cadrul unui parteneriat între Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate (ANANP), ca lider de proiect, Consiliul Județean Bihor și Primăria Drăgești. Situat în satul Tășad, comuna Drăgești, situl are o suprafață de 1.557 ha și include rezervația 2.188 Calcare Tortoniene de la Tășad – peșterile Tășad și Stracoș. Scopul proiectului este de a îmbunătăți starea de conservare a speciilor si habitatelor de interes conservativ prin implementarea Planului de management al sitului de importanță comunitară „Natura 2000 ROSCI0240 Tășad”, prin crearea unui sistem integrat de acces controlat cu asigurarea conservării favorabile a speciilor, precum și prin informarea și conștientizarea comunității locale în vederea creșterii gradului de implicare a acesteia în conservarea și protejarea ariei naturale vizate. Obiective specifice sunt: implementarea de măsuri active pentru aducerea habitatului 8310 din situl de importanță comunitară ROSCI 0240 Tăşad într-o stare de conservare favorabilă, implementarea de măsuri active pentru aducerea speciilor de lilieci într-o stare de conservare favorabilă, implementarea de măsuri active pentru menținerea/aducerea speciilor de amfibieni și reptile într-o stare de conservare favorabilă.
Implementarea de măsuri active pentru menținerea speciei Ruscus aculeatus L (Ghimpe pădureț) într-o stare de conservare favorabilă, implementarea de măsuri suport conform planului de management pentru aducerea habitatului 8310 într-o stare de conservare favorabilă și asigurarea unui sistem de monitorizare și acces controlat în peșteri, cu amenajări adecvate nivelului de conservare – pentru Peșterile Tășad si Stracoș, implementarea de măsuri generale complementare pentru menținerea întregii arii protejate într-o stare de conservare favorabilă, întărirea capacității de administrare si de management a administratorului ariei naturale protejate și informarea si conștientizarea comunității cu privire la importanta menținerii ariei naturale protejate într-o stare de conservare favorabilă. Valoarea totală a contractului este de 11.158.155,09 lei din care valoare eligibilă nerambursabilă FEDR 10,208,785.68 lei.
În aria de protejare a proiectului intră și Peștera Tășad (localitatea Tășad), aflată la altitudinea de 230 metri, având o dezvoltare de 308m și o denivelare totală de 4m. Aceasta a fost cercetată și cartografiată de membrii Clubului de Speologie „Cristal”. Calcarele tortoniene din apropierea satului Tășad (20 km sud-est de Oradea) sunt declarate arie protejată de categoria 3, conform HCJ Nr.1/1995, Dec. 261/1971 prezintă o importanță remarcabilă, atât pe plan paleontologic, cât și pe plan speologic. Fosile de alge calcaroase, corali, spongieri, moluște și viermi alcătuiesc stratificația acestor calcare de la Tășad. Practic printre aceste fosile un mic pârâiaș ce rezultă din pierderile de apă de pe Valea Peșterii a săpat dealungul anilor Peștera de la Tășad, care se află în apropierea punctului fosilifer. Peștera este des vizitată de localnici și de turiști, fiind ușor accesibilă pentru oricine. Impactul acestora asupra faunei subterane din această cavernă nu a fost încă tratat cu seriozitate de către cunoscători. Se dorește astfel să se atragă atenția asupra coloniei de lilieci ce trăiește în această peșteră, una din cele mai rare specii de lilieci, o colonie de liliac mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale). Practic existența acestei colonii de lilieci a prezentat începutul cercetărilor și explorărilor subterane în această zonă a membrilor Clubului de Speologie „Cristal” – Oradea, care într-o tură de vizitare (în 2002), conduși fiind de Horvath Balint și Tont Adrian, urmărind zborul liliecilor din punctul terminus, observă că aceștia în loc să zboare înspre ieșirea peșterii, zboară amonte, pe târâșul scund și aparent înfundat. Aceștia forțează târâșul constatând că acestă continuă, însă nefiind echipați cu costume de neoprene, se întorc. Explorările sunt reluate în vara anului 2004, când paralel cu recartarea peșterii sunt trecute 2 semisifoane care permit accesul în „Sala cu Guano” (3x5x2). Peștera continuă printr-o galerie scundă bogat concreționată cu stalactite ce cresc până la nivelul apei. Terminusul actual al peșterii este o sală de confluență din care pornesc doua galerii: cea ascendentă după șapte metri se termină într-o diaclază impenetrabilă (acesta fiind şi punctul cel mai înalt al peșterii +3,3 metri), cea de-a doua galerie este cea a activului, îngustă, cu posibilităţi de continuare. Remarcând debitul ridicat al apei în teminusul actual, tragem concluzia că apele ce străbat această peșteră provin și din alte surse diferite de pierderile de pe Valea Peșterii. Lungimea actuală a peșterii este de 308 metri. Peștera a fost recartată de Tamas Bruncsak și Victor Ursu în 2004. Rezultatele cartării au fost publicate în Speomond 2005.
Când auzim cuvântul „peșteră”, gândul nostru zboară la munte, la păduri de brazi și zeci de kilometri depărtare de oraș. Ei bine, la nici 20 km de la ieșirea din Oradea spre Băile Felix, în localitatea Tășad (comuna Drăgești), stă ascunsă această minunăție de peșteră. Localnicii o vizitau mereu și îi îndrumau pe turiști spre cele mai bune căi de acces, astfel încât era ușor de găsit, deoarece informații găseai la orice poartă din sat. Intrarea în peșteră este ușor accesibilă pentru oricine, dar pentru conservarea speciilor care viețuiesc aici, s-a decis limitarea accesului pentru turiști, din motive lesne de înțeles, motive pe care le redăm în cele ce urmează. Peştera a fost închisă, limitând accesul vizitatorilor, însă situl beneficiază de poteci tematice şi un centru de vizitare cu un mic muzeu. Importanța acestei peșteri este dată și de rocile cu fosile pe care le adăpostește, respectiv calcarele tortoniene din apropierea satului Tășad, care păstrează fosile de alge calcaroase, corali, spongieri, moluște și viermi. Stratificația acestor calcare prezintă urme ale vieții de acum 11-15 miloane de ani, această peșteră prezentând interes din punct de vedere biospeologic.
Lasă un răspuns