Curtea Domnească din Bacău – Reședința lui Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare

Curțile Domnești erau locurile de unde „iradia” puterea conducătoare a unui stat, de unde domnitorii emiteau acte oficiale și unde se făceau adunările de seamă, de sfat și stat. Ele erau ridicate pe drumurile principale, asigurând și loc de popas al alaiului domnesc, aflat în mișcare pe teritoriul statului administrat. De aceea nu trebuie să ne mire faptul că fiecare domnitor avea mai multe Curți Domnești, sau Case Domnești aflate în incinta mănăstirilor fortificate. Printre Curțile Domnești ale Moldovei găsim Hârlău, Bacău, Vaslui, Suceava, Botoșani, etc.. Curtea Domnească din Bacău a fost reședința lui Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare. Ansamblul este clasat astăzi ca monument istoric, fiind format din următoarele monumente: Biserica „Precista”, „Adormirea Maicii Domnului”, Ruine casă domnească, Ruine turn. Reședință a lui Alexandru, fiu al lui Ștefan cel Mare, în perioada 1481-1496, curtea domnească de la Bacău a reprezentat în această perioadă centrul administrativ, de control și de organizare al Țării de Jos (Moldova fiind precum Egiptul antic, administrată și „împărțită” în Țara de Sus și Țara de Jos). Caracterul itinerant al domnilor a determinat în Moldova, la fel ca în Țara Românescă, apariția unor curți domnești temporare. Aici poposea domnul în anumite împrejurări politice sau pentru a participa la judecăți. Unele dintre aceste curți au servit și drept loc de rezidență fiului desemnat a urma la tron. Acesta este de altfel și cazul curții domnești de la Bacău, reședința fiului mai mare al lui Ștefan cel Mare, unde un fiu al acestuia era coregent, calitatea ce reiese din inscripția de pe Tetraevanghelul scris din prunca lui Alexandru de Teodor Mărășescul, la 1491, pentru biserica Precista.

Biserica „Precista”, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, parte componenta a Complexului arhitectonic al Curților domnești din Bacău, a fost construită în vremea lui Ștefan cel Mare, de fiul său, Alexandru, în 1490. Construită din piatră și cărămidă, în stilul specific epocii lui Ștefan cel Mare, biserica este foarte bine proporționată, având un plan treflat cu turlă, având o lungime de 25,68 metri; lățimea pronaosului de 8,12 metri și lărgimea în dreptul absidelor de 11,24 metri. Pronaosul este supralărgit, de forma pătrată, cu intrarea spre vest și două ferestre spre sud și nord. Naosul are absidele laterale semicirculare în interior și cu câte cinci laturi în exterior.

Absida altarului, semicirculară în interior și cu nouă laturi în exterior, este flancată de nișele proscomidiei și diaconiconului. Pronaosul este boltit în calotă sferică pe pandantivi și arcuri. Bolți moldovenești cu arcade piezișe se ridică deasupra naosului. Turla, cilindrică în interior, prezintă în exterior opt fețe (octogonul). E așezată pe o primă bază, de secțiune pătrată (pătratul și octogonul, așa cum apar și pe Monumentul de la Adamclisi – adică o lume suprapusă de o altă lume (Nodul lui Isis) – Cerbul cu opt picioare aflat pe Cupele Marii Uitări din mormintele antice ale principilor geți de acum 2.500 de ani), din zidărie de piatră și o a doua stelată cu 12 vârfuri, de cărămidă. Doi contraforți întăresc zidul în dreptul diaconiconului și proscomidei. Soclul este din piatră brută, cu un profil de piatră de talie. Paramentul este tot de piatră brută. Două rânduri de ocnițe cu arcurile și picioarele de cărămidă, înconjura clădirea. La abside firide lungi, cu arcurile și picioarele la fel de cărămidă, coboară până la soclu. Caranomentul contraforților e de piatra de talie, cu profile.

Ctitorul bisericii, Alexandru Voievod, a dăruit cu proprietăți și bunuri materiale lăcașul sfânt. Între acestea, un frumos Tetraevanghel dăruit la 23 aprilie 1491, a unui Panaghiar și a altor obiecte sfinte. În secolul al XVII-lea prin osteneala credincioșilor și slujitorilor bisericii s-au realizat lucrări de întreținere a bisericii, s-a făcut catapeteasma, ușile împărătești și cele diaconești, s-au pictat icoanele în stilul renașterii. În veacurile XVIII – XIX, biserica a fost completată cu icoane și s-au făcut adaosuri arhitectonice, biserica pierzându-și forma inițială. Un drum până la ansamblul domnesc existent aici vă va ajuta la completarea unei pagini de istorie a Moldovei de acum 500 și ceva de ani, sau vă va face să vă imaginați cum era în vremea cavalerilor și domnițelor.