Despre tezaurele de aur și argint se scrie și lumea se interesează, dar despre bronzuri și fier, mai puțin și chiar deloc. Dar iată, citesc o informație din 2011 prin care suntem anunțați că, în urma unei percheziții, politiștii din Alba au identificat 44 de obiecte aparținând patrimoniului cultural național, care au fost sustrase din situl arheologic Sarmizegetusa Regia. Artefactele au fost găsite în autoturismul unui bărbat de 54 de ani din Orăștie (jud. Hunedoara), precum și la sediul societății comerciale a acestuia (după cum informează IPJ Alba). În urma percheziției la sediul firmei din Orăștie au fost identificate 44 de artefacte de origine dacică, constând în unelte și arme din fier (12 topoare cu brațe în cruce, 23 săpăligi de formă trepezoidală cu gaură de înmănușare, trei tesle de diferite dimensiuni, două ciocane masive de forma paralelipipedică, o coasă fragmentară, un capăt de unealtă agricolă cu gaură de înmănușare, o secure cu semn de poanson, o dăltiță îngustă de formă dreptunghiulară), bunuri ce aparțin Patrimoniului Cultural Național. Din cercetări a rezultat că bunurile arheologice recuperate au fost sustrase din situl arheologic Sarmizegetusa Regia, monument înscris pe lista UNESCO, făcând obiectul comerțului ilicit pe piața neagră a antichităților. Artefactele au fost ridicate în vederea confiscării, iar în cauza cercetările sunt continuate sub coordonarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Urmărind mai apoi știrile ultimilor ani am constatat că au mai fost descoperite o mulțime de depozite de artefacte din fier, de-a lungul timpului. Este adevărat că fiind vorba despre depozite de artefacte din fier (scule, unelte și arme), nu l-i s-au acordat importanță prea mare. Astfel, dacă cercetăm, mii de piese antice de fier descoperite de-a lungul timpului în zona Sarmizegetusei Regia, ne dezvăluie secretele metalurgiei dacilor. La sfârşitul secolului I, potrivit istoricilor, Sarmizegetusa Regia era unul dintre marile centre de prelucrare a fierului din Europa. Au fost scoase la lumină depozite uriaşe de unelte de fier la Sarmizegetusa în anii 50, când a condus „operațiunile” de cercetare C. Daicoviciu. Abundenţa materialelor arheologice a fost remarcată anterior cercetărilor sistematice şi a fost consemnată în diverse studii și mai vechi. După începerea cercetărilor sistematice s-a constatat că materialul arheologic este nu doar bogat, ci şi foarte variat, multe piese păstrate între resturile locuinţelor şi atelierelor mistuite în incendiile din războaiele cu romanii devenind preţioase repere pentru cercetarea civilizaţiei dacice. Se remarcă în primul rând uriaşa cantitate de fier găsită sub formă de materie primă (lupe cu decupaj, lingouri în variate forme şi greutăţi), dar şi de o largă gamă de unelte, arme, materiale de construcţie etc. Profitând de bogăţia subsolului în minereuri, dacii au transformat zona într-unul din cele mai importante centre metalurgice ale Europei de la sfârșitul epocii fierului.
Cele aproape 30 de nicovale din fier (unele cântărind cca. 50 kg) vorbesc despre marele număr de ateliere, iar gama largă a cleştilor (12 variante), baroase, ciocane, dălţi, pile, dornuri sunt o grăitoare dovadă a diversității activităților de făurărie. Atât în interiorul atelierelor, cât şi în mici depozite îngropate sau aflate în clădirile incendiate s-a găsit o parte a producţiei de fier constând din unelte de tâmplărie (topoare, bărzi, tesle, sfredele, raşpile, răzuitoare, compasuri, fierăstraie, unelte de scos cuie), unelte agricole (brăzdare şi cuţite de plug, sape, săpăligi, coase, seceri, foarfeci etc.), unelte de orfevrerie (nicovale, ciocănele, cleştişori, linguri pentru metal topit, filiere etc.), arme şi piese de harnaşament (săbii şi pumnale curbe, între care binecunoscutele falx dacica (sabia de două mâini) şi sica, vârfuri de lance şi suliţă, săgeţi, scuturi, zăbale, pinteni etc.). Acum putem închega o imagine cât de cât realistă asupra activităților de construcții, a celor meșteșugărești sau războinice, ce se desfășurau în cetate. Putem „vedea” cum se lucra la crearea teraselor aflate pe pintenii de munte, la aducțiunile de apă de la izvoare, la ridicarea templelor și a zidurilor împrejmuitoare…Înțelegem și rostul trusei medicale descoperite aici, folositoare la nevoie….Fără aceste unelte și arme din fier cetatea – capitală nu își putea găsi adevărata „identitatea” în cadrul regatului… (G.V.G.)
Lasă un răspuns