Omul care l-a contrazis pe Einstein (1)

Ion Nălbitoru în dialog cu „părintele paradoxismului”, dar și al dezvoltării Logicii neutrosofice – 

Profesorul Universitar Doctor Florentin Smarandache de la Universitatea New Mexico din S.U.A. s-a născut în 1954 în localitatea Bălcești din județul Vâlcea. Dânsul este un savant de renume mondial, din păcate mai puțin cunoscut în România din cauza faptului că mijloacele mass-media promovează nonvaloarea și nu adevăratele valori românești cu care să ne mândrim în lume. Cercetările de bază ale profesorului au fost axate mai mult pe matematică. De asemenea poate fi considerat „părintele paradoxismului”, dar și al dezvoltării Logicii neutrosofice. Deși a plecat din țară de peste trei decenii nu și-a uitat locurile natale, își iubește patria și colaborează cu scriitori și oameni din știință români publicând la diverse reviste din România. A colindat foarte mult pe toate continentele, a ținut conferințe și a fost prezent la tezele de doctorat în multe state din America, Europa și Asia. Venit de curând în România pentru o lună de zile, am fost surprins plăcut, și o mare onoare pentru mine, să fiu contactat de dânsul și invitat, împreună cu soția, să ne întâlnim la Craiova. La această întrevedere a fost prezentă și distinsa doamnă Adriana Răducan membră a Uniunii Scriitorilor Români și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

– Ce v-a determinat să plecați din România și cum ați reușit într-o perioadă când regimul comunist avea o securitate puternică și știa tot ce se mișcă în țară?

– Ce m-a determinat să plec? Aveam dosar la securitate! Mult mai târziu am descoperit, prin Consiliul Național de studiere a Arhivelor Statului, că aveam de fapt cinci dosare care însumau vreo 880 de pagini. Eram numit „Obiectivul Savu”. Deci eram pe lista neagră a securității, îmi pierdusem și locul de muncă, pentru că lucram la Întreprinderea de Utilaj Greu din Craiova și acolo era un securist care mă urmărea. Nu aveam voie să trimit articole de matematică în afară, nu era nimic politic. Trimisesem unul în Franța, în franceză, un articol de matematică, dar n-a ajuns fiindcă l-a oprit securitatea. Am fost luat la interogatoriu de ce am trimis fără să le cer lor aprobarea. Și așa am rămas sub observația lor. Dacă rămâneam în Romania aș fi fost distrus. Nu a știut nimeni când am plecat, nici soția. După ’89 am reușit să-mi aduc și familia în State.

Am plecat din România în 1988 și am trecut ilegal granița în Turcia unde am cerut azil politic. Aici am stat aproape doi ani, am lucrat în diverse munci necalificate. Locuiam într-un Champs câteva sute: jumătate români, jumătate polonezi, un număr mai mic de bulgari, cehi și parcă și un rus și mai veniseră și etiopieni. Din Turcia am emigrat după aproape doi ani de zile deoarece era foarte multă lume care trebuia să emigreze în America. Doar trei țări ne acceptau din Turcia: Statele Unite, Canada și Australia. Totdeauna eu am optat numai pe Statele Unite. Pentru că stătusem prea mult în Istanbul, am frecventat Institutul Cultural Francez. Vorbeam franceză curent, pentru că în țară învățasem franceza și latina, nu engleza. Ei știau că absolvisem universitatea și puteam să lucrez în învățământ sau în cercetare în Franța. Francezii mi-au dat viza înaintea celei americane. Eram nedecis și asta m-a făcut să mai aștept un pic și mi-a venit și viza americană și astfel am emigrat în S.U.A.

– De ce ați ales America și nu Canada, Australia, Franța sau Germania?

– Avantajul plecării în America a fost că aceasta era privită ca „centrul lumii” și ce făceai acolo se auzea mai tare decât în România. În plus toate lucrările și cărțile științifice se scriau și se scriu în engleză. Deci voiam să mă simt liber.

– Ați menționat că limba franceză o stăpâneați perfect dar nu și engleza. Cum ați reușit să vă descurcați într-o țară a cărei limbă nu o cunoșteați? De asemenea cum ați reușit să vă adaptați, apoi să deveniți profesor universitar, venind dintr-o țară cu un regim totalitar și pășind în alta considerată metaforic „Țara tuturor posibilităților”?

– La început mi-a fost dificil, trebuia să ne adaptăm cu limba și noul stil de viață. Învățasem puțină engleză din articolele pe care trebuia să le traduc cu dicționarul, dar mai slab cu gramatica, și le trimiteam la diverse reviste. Am avut un profesor turc, în Turcia, care ne-a predat limba engleză la cei care voiam să emigrăm. Dar în Turcia învățasem și ceva turcește pentru că eram nevoit să lucrez. Eram prieten și cu români din Dobrogea care erau de origine turcă sau tătară și ei știau bine turcește și așa am învățat să vorbesc, să citesc și să scriu. În America, pentru că engleza mea era destul de slabă, am lucrat ca inginer de soft la Compania Hanuel din Phoenix, statul Arizona, S.U.A. Acolo mi-am perfecționat engleza, am continuat să citesc și să scriu multe jurnale: Jurnal de lagăr, Jurnal american. După aceea am trecut în învățământ și am predat la un colegiu din Arizona. În cele din urmă am găsit normă întreagă la Universitatea New Mexico, unde am lucrat 25 de ani. Ieșirea la pensie mi-a permis să-mi desfășor din plin activitatea științifică. Universitatea îmi plătea să merg la conferințe internaționale dar și la cele naționale din State unde prezentam lucrări. Apoi au fost multe teze de doctorat și sunt încă în special în India, Turcia, China, Statele Unite, Franța etc.

– Vorbiți-ne despre Teoria Dezert-Smarandache.

– Am colaborat cu francezii, fiindcă știam franceza, am făcut mai mult matematică aplicată, deoarece este importantă pentru industrie, pentru economie în general. Astfel, împreună cu Jean Dezert am dezvoltat Teoria Dezert – Smarandache care se aplică și la drone, se aplică la fuziunea informațiilor. În fiecare an mergeam la conferințe cu Jean și cu ceilalți francezi. După aceea au fost teze de doctorat în Franța și Olanda despre teoria noastră.

– Am informații că ați călătorit foarte mult prin lume, vă rog să ne dezvăluiți câte ceva despre aceste călătorii și care era scopul lor?

– Am făcut foarte multe excursii în întreaga lume și am scris memorii de călătorie, am făcut și video. În călătoriile mele mă interesa cultura, activitatea științifică, obiceiurile oamenilor din țările respective. Am vizitat peste 60 de țări, dintre care cea mai exotică a fost excursia în Antarctica și ca urmare am și scris un volum „Un oltean în Antarctica”, care a avut un mare succes! Am fost și la cercul polar de nord, în Groenlanda, am fost și la ecuator în Ecuador, la latitudinea „zero”, dar și în Europa în special pentru conferințe. Am ținut în permanență legătura cu scriitori și oameni de știință din România. Și acum colaborez la diverse reviste literare din țară cu poeme, eseuri, impresii de călătorie, proză, iar din punct de vedere matematic am fost la Academia Română unde mi-au dat un premiu pentru înființarea logicii neutrosofice care a ajuns la nivel internațional.

– Și pentru că am ajuns la neutrosofie după cum bine știți, la volumul „Evoluție Neutrosofică Umană în Spirală sau Divinul este în Om” (Human Neutrosophic Evoluțion în Spiral or The Divine is in the Man)- autori Florentin Smarandache & Andrușa R. Vătuiu – pe care l-am citit cu mare interes, am făcut o cronică care a fost preluată de mai multe publicații cultural-literare din țară dar și din străinătate: „Observatorul” și „Destine literare”din Canada, „Radio metafora” din S.U.A. și „Orientul Românesc” din Liban. Pentru cititorii acestui interviu doresc să ne dați câteva informații, despre Logica neutrosofică.

– Sunt foarte multe teze de doctorat în China, India și Turcia. Turcii mi-au și tradus cărți de știință în limba turcă. Logica neutrosofică se bazează pe trei nivele: grad de adevăr, grad de fals și grad neutru sau nedeterminat între adevăr și fals. Aceasta de fapt devine o extindere a paradoxismului care se baza pe contradicții, deci pe extreme, dar am observat că și partea de mijloc contează, adică partea neutră contează fie de o parte, fie de alta. De exemplu în prezent este războiul din Ucraina, deci opuse sunt Ucraina și Rusia iar celelalte țări neutre contribuie cu ajutor unele pentru Ucraina, altele pentru Rusia. Dar sunt și țări pur și simplu neutre. Deci eu am adus ceva nou în sensul că și partea neutră intervine de o parte sau de alta în contradicțiile sau luptele dintre opuse, extreme. De fapt și Dialectica lui Hegel și Marx au apărut la vreo două mii de ani și ceva după teoria antică chineză Yin și Yang care se baza pe pozitiv-negativ, pământ-cer, femeie-bărbat ș.a.m.d. Deci eu am adus o îmbunătățire acestei teorii. La fel cum și teoria evoluției a lui Darwin m-a influențat când am fost în Insulele Galapagos să observ faptul că nu avem numai grade de evoluție pentru adaptare ale unor funcții sau ale unor organe dar și grade de involuție. Adică în timp ce unele evoluează, altele involuează. Am dat exemplu de la niște păsări pe care ni le-au arătat pe Insulele Galapagos care pe continentul American puteau să zboare dar după ce s-au mutat pe insulă nu mai puteau să zboare deoarece nu mai aveau nevoie de zbor, fiindcă găseau mâncarea în apă. Și atunci și-au dezvoltat labele de la picioare cu care să prindă peștele, deci asta a fost evoluție a labelor, în schimb și-au pierdut capacitatea de a mai zbura, deci asta a fost involuție. Și bineînțeles că există și partea de mijloc, adică au rămas la fel cum erau și pe continent, partea neutră, adică să facă ouă, să le clocească, să-și crească puii, deci la fel sunt și pe continent și pe insulă. Deci parte evolutivă cum a zis Darwin dar și parte involutivă, dar și cea neutră. Un exemplu din ziua de azi este cu cosmonauții care petrecând mai mult timp în spațiu li se atrofiază mușchii și în momentul când se întorc pe pământ nu mai pot să calce cum trebuie, acesta ar fi un proces de involuție că nu mai pot să meargă și trebuie să se adapteze și să revină la normal. Apoi s-a mers mai departe pe rafinarea acestei logici, mulțimi sau probabilități neotrosofice în mai multe părți că și părțile de adevăr, de fals sau de neutru pot fi de mai multe feluri și am făcut sub adevăr unu, sub adevăr doi s.a.m.d. Am dezvoltat teoria refinată neotrosofică, probabilistică, statistică. În statistică am introdus partea de nedeterminare pentru că lucrăm în viața de toate zilele cu date care nu sunt exacte, sunt aproximative, deci partea de indeterminare, partea mai puțin cunoscută, partea conflictuală, toate acestea au contribuit la dezvoltarea de noi metode în statistică pentru a studia anumite fenomene. La Universitatea New Mexico a însemnat lansarea mea pe plan internațional. Faptul că am putut să merg la foarte multe conferințe internaționale unde mi-am exprimat ideile a însemnat mult pentru mine. Am avut posibilitatea să intru în legătură cu foarte mulți colaboratori de pe glob din vreo 89 de țări. Sunt foarte multe teze de doctorat în special din India de unde mi le trimit să le evaluez, din Turcia, din China.. În Statele Unite a fost prima teză de doctorat la Universitatea din Atlanta, Georgia, despre Logica și mulțimea neotrosofică, apoi mi-am îmbunătățit această teorie. (va urma)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*