Expresia „Panem et circenses” îi aparține poetului roman Juvenal (sec.I-sec.II e.n.), care s-a născut și a trăit în perioada dinastiei iulio-claudiene, deci cunoștea foarte bine starea de lucruri din Imperiul Roman incipient. Cum din dinastie fac parte cinci împărați (Octavianus Augustus, Tiberiu, Caligula, Claudiu, Nero), ale căror însușiri umane și cârmuitoare sunt cuprinse între remarcabil (primii doi) și detestabil (ceilalți trei, îndeosebi Nero), și cum domnia lui Augustus, primul împărat roman, a început în a doua jumătate a ultimului secol de dinaintea erei noastre, se subînțelege că marele satiric roman știa doar din citite și auzite de preocupările primilor cezari întru mulțumirea gloatelor romane cu pâine și circ, chit că această preocupare, după austeritatea impusă de Tiberiu într-ale circăriei (interzicerea luptelor dintre gladiatori), în cei patru ani de demențială cârmuire a lui Caligula a devenit o componentă prioritară în politica acestuia.
Cu certitudine că tânărul și nezdravănul împărat a fost împins spre așa ceva nu numai de firea lui ușuratică și crudă, ci și de ura mereu nutrită față de Tiberiu, autoritarul său bunic și predecesor într-ale puterii absolute.
Căci iată ce ne spune scriitorul ceh Josef Toman în izbutitul lui roman istoric După noi, potopul! (BPT, Editura Meridiane, București, 1971) despre formele monstruoase imprimate de Caligula dictonului „Panem et circenses”, îndată după dobândire prin crimă a purpurei imperiale (bătrânul și suferindul Tiberiu a fost sufocat cu pernă de Macro, prefectul pretorienilor): „Din dispoziția lui Lucius, trezorierul Callistus porunci să fie adus un sipet de aurei”, pe care Caligula îi adună cu amândouă mâinile și-i azvârli oamenilor, „până când dădu de fundul comorii”; „(…) din porunca împăratului au fost deschise porțile hambarelor și magaziilor din care se scurgeau, la nesfârșit, căruțe încărcate cu carne afumată, pește uscat, slănină, fructe, făină, vase cu vin, darul cezarului oferit poporului”; „Împăratul hotărăște și dispune reluarea cât mai grabnică a curselor de cai de la Circus Maximus și a jocurilor de gladiatori la Amfiteatrul Taurus”.
Mă rog, în vremurile noastre fără împărați și imperii tradiționale (locul lor a fost luat de sferele de influență economică, financiară, politică, geo-stategică ș.a.m.d.), însă doldora de minciuni, ipocrizie, cruzime, globalisme și demonocratisme, nu se mai procedează cu risipitoarea directitudine a lui Caligula și a altor autocratori, care nu dădeau nimănui socoteală de faptele lor, în schimb toată lumea din comunitate (stat, regat, imperiu) se pleca și – direct sau indirect – răspundea în fața lor.
Ceea ce nu înseamnă nicidecum că bătrânul dicton este demodat politic sau neputincios. Dimpotrivă, el este mai viguros și mai actual ca oricând în formele sale demonocratice: firimituri azvârlite celor mulți și naivi (ne amintim că Iliescu le-a umplut românilor buzunarele cu părțile sociale și i-a făcut proprietarii apartamentelor pe bani de nimic), îndeosebi în preajma alegerilor, iluzii de libertate și siguranță socială, civilizație teribilistă și (in)cultură satanistă, festivaluri la tot pasul și o droaie de alte găselnițe imbecilizante (mașini, tembelizor, internet, calculator, telefon mobil, tabletă electronică).
Bunăoară, de aproape doi ani, la putere în România tuturor posibilităților mafiote este (firește, cu acordul chiriașului de la Cotroceni) o sinistră făcătură/coaliție stângisto-dreptistă (de la „rotativa” premierească din luna iunie, s-a renunțat la codița udemeristă!), care – în virtutea confortabilei sale majorități parlamentare – cică asigură stabilitatea politică în țară și în flancul sud-estic NATO, însă a făcut și continuă să facă, în pofida promisiunilor, extrem de puțin pentru enorma masă de români nevoiași, chit că această majoritate parlamentară ar putea la iuțeală să-și concretizeze programele și ideile de prosperitate generală. Dar au așa ceva?!…
Din faptul că urgenta chestiune a veniturilor nesimțite (bugetari cu lefuri și/sau pensii de peste zece mii de euro) continuă să treneze în analize și discuții interminabile, chiar după insistentele recomandări făcute de oficialii europeni, rezultă cu claritate următoarele două concluzii tragice pentru România și marea masă a românilor sărăciți de politrucii postdecembriști: 1) Indiferent de culoarea politică a formațiunilor cârmuitoare și de păcătoșenia coalițiilor înjghebate prin inițiativa liderilor interni sau la porunca venită din exterior, realitatea de pe aceste meleaguri demonstrează fie că noii aflători în treabă, aidoma predecesorilor, nu pot mai mult (păi da, că circa 99 la sută dintre ăștia sunt necalificați, impostori, inculți, tâlhari și trădători), fie că globaliștii, după ce – cu ajutorul jigodiilor autohtone – au pus economia pe butuci, doresc să facă din România secătuită o exemplară colonie modernă; 2) Nesfârșitele discuții ale coalizaților pe marginea instrumentelor legale de diminuare a veniturilor ticăloase, ilustrează nu numai teama ăstora (parlamentari, miniștri) de răzbunarea beneficiarilor (judecători, procurori, securiști, alți sinecuriști), care cu siguranță îi au la mână pe toți politrucii cu rol decizional, ci și existența atotputernicului și indestructibilului stat paralel.
Pe de altă parte, naivii și micii profitori fără discernământ de la noi pot să aibă deplină încredere în capacitatea actualilor și viitorilor cârmuitori de a ține în rezervă strategico-politrucianistă dictonul Pâine și circ (în vremurile neelectorale prin vouchere, alimente și alte mizilicuri), pentru ca în cele electorale (anul 2024 va avea patru serii de alegeri nesubstanțiale), el să fie ce a mai fost și-n ceilalți ani electorali, ba chiar mai mult…
Lasă un răspuns