Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău are în secțiunea dedicată istoriei patriei și exponate ce vin din epoca bronzului și a pietrei. Aici vizitatorii au prilejul să vadă şi piesele din depozitul de bronzuri de la Gioseni (jud. Bacău), depozit descoperit în anul 1989 pe terasa din stânga râului Siret. Depozitul, care cuprinde 35 de obiecte confecţionate prin turnare, din care 21 de celturi de tip transilvan, patru seceri cu „limbă la mâner”, un obiect în formă de clopot, două brăţări, două fragmente de sârmă care provin de la o fibulă, o toartă de vas din bronz, două fragmente de lamă de spadă, un vârf de lance şi o bară subţire ascuţită la un capăt, are o greutate totală de 5,046 kg și sunt dovadă clară a perenității elementului autohton. Perioada în care poate fi încadrat se află în segmentul temporal 3.500 î.Hr.- 1.100 î.Hr. Gioseni este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna se află în partea central-estică a județului, pe malul stâng al Siretului, în aval de barajul Galbeni și în amonte de lacul de acumulare Răcăciuni. Este străbătută de șoseaua județeană DJ252B, care o leagă spre nord de Tamași și Buhoci și spre sud de Horgești și Pâncești. O mare parte a romano-catolicilor din Gioseni sunt de origine ceangăiască (maghiară), vorbitori al unui dialect al limbii maghiare. Ca și în cazul altor comunități ceangăiești din Moldova, asimilația lor etno-lingvistică s-a accelerat în ultimile decenii. În timpul cercetărilor lui Pál Péter Domokos, în anii ’20, încă aproape toți catolicii din Gioseni mai vorbeau limba maghiară, deși în mare parte nu s-au declarat maghiari la recensământul din 1930 (doar 15 la sută dintre romano-catolici). În 1996, etnograful Vilmos Tánczos, în cadrul cercetărilor sale, a constatat că 87 la sută din populația de confesiune catolică încă a putut comunica în limba maghiară (deși s-a accentuat bilingvismul dialectal).
În 2009, Tánczos a repetat cercetările sale și a constatat că procentul vorbitorilor de limba maghiară a scăzut la doar 50 la sută din populația catolică și doar 64 la sută dintre catolici pot încă să înțeleagă limba maghiară. 46 la sută dintre catolici nu înțeleg de loc, 50 la sută nu pot comunica în această limbă. Conform acestor date Tánczos constată că cel mai vechi dialect maghiar este pe cale de dispariție atât în Gioseni cât și în celelalte comunități ale ceangăilor de sud, vorbitori de vechiul dialect (spre deosebire de cazul ceangăilor secui, în cadrul cărora de obicei și tinerii vorbesc sau înțeleg încă limba maghiară). Conform cercetărilor lui Tánczos, în Gioseni doar bătrânii și unele adulți vorbesc limba maghiară ca limba maternă, iar o parte dintre adulți, ca a doua limbă. O mică parte dintre copii mai mari (10-14 ani) și tinerii (14-29 ani) au încă un vocabular pasiv, între copii sub zece ani însă nicio persoană nu înțelege limba maghiară. În Gioseni nu există educație în limba maternă, precum nici slujbă la biserică. Din 2000 există însă educație de limbă maghiară literară extrașcolară. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Siretul de Jos a județului Bacău și avea în compunere satele Gioseni, Otești, Bâzga, Horgești și Răcea, având în total 2636 de locuitori. În comună funcționau două școli mixte (una la Gioseni din 1866 și una la Horgești din 1890) cu 50 de elevi, două biserici ortodoxe în satele Gioseni și Horgești și două catolice în aceleași două sate, o moară cu aburi, două mori de apă și o fabrică de spirt, iar principalii proprietari de pământ erau fiica lui Ion Strat, pe nume Alisa D. Lecca, Profira Strat și Ioan Gh. Lecca. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Siret a aceluiași județ, având 2904 locuitori în satele Chetrișu, Fântâneanu, Gioseni, Racova și Tamași. În 1950, comuna a trecut la raionul Bacău din regiunea Bacău; în timp, reședința s-a mutat la Tamași, și a luat numele de Tamași, nume sub care a revenit în 1968 la județul Bacău, reînființat. Comuna Gioseni a fost reînființată în anul 2005, prin desprinderea satului Gioseni din comuna Tamași (prin Legea nr. 67 din 23 martie 2005).
Comuna Gioseni face parte din aria naturală protejată a lacurilor de acumulare Buhuși – Bacău – Berești, cele ce alcătuiesc o arie de protecție specială avifaunistică (SPA) situată în estul României, pe teritoriul județului Bacău. Aria naturală se întinde în sud-estul județului Bacău, până la limita de graniță cu județul Vrancea, pe teritoriile administrative ale comunelor Cleja, Corbasca, Faraoani, Gârleni, Gioseni, Hemeiuș, Horgești, Itești, Letea Veche, Nicolae Bălcescu, Orbeni, Pâncești, Răcăciuni, Sascut, Tamași, Tătărăști și Valea Seacă și pe cel al municipiului Bacău. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl „Lacurile de acumulare Buhuși – Bacău – Berești” s-a făcut prin Hotărârea de Guvern nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Situl include cinci lacuri: Bacău II, Galbeni, Lilieci, Răcăciuni și Berești, ultimele patru fiind declarate rezervații naturale. Aria protejată (cu o suprafață de 5.576 hectare) este încadrată în bioregiunea geografică continentală a Podișului Central Moldovenesc, la confluența Bistriței cu Siretul și în aval de aceasta. Situl reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate, păduri aluviale, pajiști și pășuni) în lunca mijlocie a Siretului; ce asigură condiții prielnice de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare.
Comori ale străbunilor, depuneri ritualice, dovadă a bogăției societăților umane din acele timpuri, depozitul de bronzuri de la Gioseni se constituie în martor tăcut al perenității noastre milenare. (G.V.G.)
Lasă un răspuns