În funcție de cine întrebi, Putin poate fi prezentat drept un dictator, un tătuc al „mamei Răsia”, un monstru, un eliberator, un susținător al creștinismului ortodox, un luptător anti-progresism, un criminal de război, un comunist nostalgic care își dorește renașterea URSS, un mare patriot și așa mai departe. Toate caracterizările însă sunt doar piese din puzzle-ul general. Greșeala pe care o face majoritatea celor care încearcă să îi facă un profil și să îi anticipeze mișcările pe baza acestei imagini este că toți se folosesc de șabloanele avute la îndemână, cunoscute. Doar că Putin refuză să încapă în tipare și uneori îi lasă deconcertați și mofluji pe toți analiștii politici și militari, laolaltă cu publicul spectator, rămași toți cu gura căscată. Când se vorbește însă despre un om ca Putin, lucrurile nu sunt însă nici pe departe atât de simple. Vladimir Putin nu este un om obișnuit, nu este un om politic obișnuit, cu atât mai puțin nu este un președinte obișnuit. Iar acest lucru se întâmplă deoarece Putin nu este o marioneta politică a unui interes sau al altuia.
Având în vedere că ascensiunea lui Putin a însemnat în principal o titanică muncă în informații, este o greșeală fundamentală să fie încadrat în categoria liderilor politici ajunși președinți pentru activitatea lor de susținere a doctrinelor și intereselor de partid. Cu atât mai mult, subestimarea lui poate fi o greșeală fatală. Putin nu e un lider fabricat de un partid, care să îi fi cosmetizat biografia, să îl fi poleit și să fi fost prezentat electoratului în postură de „rău mai mic” , cum este cazul lui Iohannis. Putin nu este Xi Jinping, care a fost crescut sa devina politician și lider comunist, tatăl lui fiind un fost vice-prim-ministru al Chinei.
Putin nu este nici Kim Jong-un, care și-a moștenit funcția de la tatăl său, Kim Jong-il, care o moștenise și el de la bunicul lui Jong-un, Kim Ir Sen. Putin este un om politic self-made, format într-unul dintre cele mai puternice servicii de Intelligence din lume. Un lider care a știut să speculeze, să manipuleze, să creeze premize, să se folosească de oportunități. Putin e un bărbat ambițios, care nu ezită, nu șovăiește, nu iartă, nu trece cu vederea. O dată ce ești KGB, ești KGB pe viață. Vladimir Putin este periculos pentru că este imprevizibil. Și în fiecare zi, cu fiecare acțiune întreprinsă în calitate de președinte al Federației Ruse, mișcările lui Putin de dovedesc exact pe dosul a ce se așteaptă de la el. Putin nu este un actor, desemnat și plătit din afară, care joaca rolul unui președinte. Nu e o marionetă decrepită ale cărei sfori sunt trase de interesele unei facțiuni, o interfață care uită unde este, ce trebuie să spună și care vorbește cu interlocutori invizibili atunci când nu se împiedică și nu cade în fund.
Mișcările lui Putin nu sunt niciodată fără sens. Și ar trebui să punem sub semnul întrebării orice afirmație care se face la adresa lui cu titlul de certitudine. Și să ne oprim din a încerca să ne imaginăm că știm cum, ce gândește și ce planuri are Putin. Ce știm despre Putin pe baza acțiunilor lui anterioare este că țarul este capabil de orice atrocitate, împotriva oricui i-ar amenința țara și poziția. Dacă noi ne imaginăm că Putin va acționa vreodată pe baza acelorași considerente, raționamente și în același mod în care acționează un președinte vestic, ne înșelăm. Așa cum se înșală de ani de zile toți cei care l-au îngropat deja de zeci de ori.
Ce a avut de câștigat Putin de pe urma „sketch” -ului Prigojin?! Părerea mea, evident subiectivă, ca a oricărei alte persoane care nu face parte din acel extrem de redus cerc al încrederii lui, este că Putin a vrut să confirme informațiile potrivit cărora el nu este în pericol imediat de a-și pierde locul din fruntea Federației Ruse și nici capul. Țarul a făcut un mic exercițiu și cu aceasta ocazie a testat nu doar loialitatea celor din jur, ci și a populației, toți fiind puși în fața ipotezei unei lovituri de stat militare, menite să îl dea jos. Populația nu s-a lăsat angrenata, a stat cuminte, la Putin a ajuns dosarul cu numele celor interesați să îi ia locul și al susținătorilor mazilirii lui. Nu cred că lucrurile ar fi foarte complicate. Prigojin a primit o altă misiune și sunt convinsa ca vom mai auzi de el în contexte favorabile exact lui Putin. Sau Prigojin se va bucura de un ceai sau vodcă cu aromă de poloniu. Ori va avea un accident nefericit. Nu ar fi prima oară în istorie când un nebun ar fi sacrificat pe tabla de șah a intereselor unei mari puteri. Populația a văzut cam ce o poate aștepta în caz de rebeliune, prezența trupelor lui Putin pe străzile Moscovei nefiind un eveniment care să susțină o stare de zen pentru moscoviți. Iar pentru un om ca Putin, pentru care manipularea și evaluarea constantă și temeinică a contextelor și situațiilor, a găsirii punctelor slabe, pentru exploatarea și eliminarea tuturor factorilor de risc, acțiuni care ii sunt o a doua natură, orchestrarea unui moment care sa îi ofere informații cruciale pentru regimul lui merită și sacrificarea câtorva oameni și echipamente. Asemenea acțiuni sunt practici curente ale tuturor serviciilor de informații dintotdeauna. Inclusiv ale Vestului care vorbește despre ele drept „colateral damages/losses”, motivând-le prin sintagma „It’s necessary for a greater good”.
Regizarea unui moment tip „Lovitura de stat a lui Prigojin” ar fi creat toate premisele necesare unei astfel de evaluări generale, cu pagube minime, suportabile. Plus o destabilizare a adversarilor, puși în fața unui eveniment pe care nu au cum să îl evalueze și de unde să îl apuce. O perdea de fum.
Imaginea șifonatî a lui Putin este o idee propagandistică vestică. Să ne amintim că Putin nu avea o imagine mai bună nici înainte de momentul Prigojin. Toată presa îl prezintă de ani de zile bolnav, canceros, slab, impotent politic, depășit, laș, perdant, bătrân, obosit, șamd. Așadar nu a existat o imagine pozitivă pe care o asemenea punere în scenă ar fi putut să o distrugă. Putin are oricum toți clopoțeii lumii atârnați pe el. Doar că el este un șarpe. Un om periculos, extrem de inteligent și abil, care știe ce vrea și nu dă înapoi să obțină ce își dorește. Dacă s-ar fi născut într-o democrație vestică ar fi fost, probabil, un alt păpușar precum Bill Gates ori Soroș. Sau un producător important de armament, care finanțează din umbră media, hotărăște viitorul unei națiuni, controlând politicienii și președinții aleși „în mod democratic”. Însă până în prezent, Putin este unul dintre putinii oameni de pe planetă care își creează propriile reguli ale jocului, reguli concretizate în unele acțiuni ale căror sensuri rămân, cel puțin deocamdată, inexplicabile. Putin nu joacă „by the book”.
Lasă un răspuns