Ideea de patriotism economic nu e rea! Dimpotrivă, pentru o țară care vrea să-și mai salveze puținele rădăcini se impune… Problema este că, dacă nu o explici, o să pară doar simplă demagogie… Ba, poate nici atât dacă nu ai niște minți suficient de luminate pentru a pune ideile în cuvinte… Și, mult mai încolo, în fapte… Altminteri, nu o să fie nici măcar demagogie pesedistă de vremuri noi (tot ale lor, nu ale noastre!), ci simplă gargară… Vorbărie preelectorală pe care, apoi, în campanie, să o „susțină” cu mita dată alegătorului în numele, nu-i așa?!, pragmatismului ca patriotism economic… Sau invers, a „patriotismului” (nu de partid, ci de clică și baroni scuturați de naftalina ce le-a acoperit ceva vreme duhoarea) ca pragmatism electoral… Că, în alegeri, patriotismul economic se va transforma, firește, într-unul electoral…
De aceea, pentru a putea a vorbi despre patriotismul economic ca program de guvernare, trebuie să pui la locul lor multe alte chestiuni… Mai ales când vii cu un asemenea concept la nici măcar zece ani distanță de vremurile în care a vorbi despre patriotism era văzut ca un soi de extremism… Și sunt multe lucruri de explicat și rezolvat… Unele pe care nici măcar nu le putem dibui acum ca fiind probleme, pentru că nu avem habar de ele… Iar înainte de a vorbi despre „patriotismul economic”, ar trebui să ne asigurăm de existența, la nivel de programe de guvernare, a unuia social dar și al unuia… politic! Un patriotism social în care să nu-i mai vedem pe bătrânii noștri căutând prin tomberoanele sărăciei, în care familii întregi să nu mai fie aruncate în stradă de rechinii imobiliari, și în care sărăcia să nu se mai măsoare, într-un populism deșănțat, prin firimiturile aruncate de la mesele celor mari, în vreme ce bucatele, care chiar ar putea hrăni o țară (măcar cât să ridice nivelul clasei de jos și a celei mijlocii) să ajungă la fel și fel de refugiați și la o forță „de muncă” adusă de pe te miri unde… O „inserție” care nu face altceva decât să umple orașele țării cu fel de vorbiri de limbi nemaiauzite, aducând tot mai mult a etapă dintr-un plan de relocare a populației… Căci, este tot mai evident că, pe lângă fiecare individ adus ca forță de muncă, se inserează, cu acceptul regimului Iohannis, zeci de refugiați…
Apoi, ar trebui rezolvată problema patriotismului din perspectivă politică… Măcar pentru a înlătura ghemul clicilor și a fa(g)miliilor constituite pe criterii etnice… Și este de admirat că președintele PSD a împins udmr în afara arcului puterii, dar acum trebuie să meargă mai departe… Să promoveze o lege prin care partidelor pe criterii etnice, oricum susceptibile a fi, într-o analiză constituțională corectă, ilegal înființate, să nu li se mai permită accesul la putere… Să rămână vocile politice ale etniilor lor (deși normal ar fi ca minoritățile să aibă doar asociații culturale, ong -uri), iar accesul la politica mare să se facă doar prin partide românești, în care se pot înscrie, poate chiar în limita unei cote de reprezentare, și minoritarii…
Și vine apoi problema poate cea mai spinoasă!… Felul în care „balansezi” lucrurile și problemele imense pe care le ridică avântul ideii de patriotism economic pe un fir tot mai șubred, cel al credibilității și al încrederii… Pentru că, dacă lucrurile nu sunt controlate, acest presupus patriotism economic o să însemne într-o măsură mult prea mică un bine al nostru, fie și sub forma unui pseudoprotecționism, fie și ca mod de asigurare a mult mai multe produse autohtone în magazine (dar, de unde când nu mai producem nimic și doar ambalăm ca „românesc” produsele altora, deși nici măcar hârtia de împachetare nu mai este a noastră), putând da naștere unor monștri de forma naționalizărilor, rechiziționărilor, acaparărilor de către stat a unor firme, culmea, nici măcar a acelora străine, ci tot ale românilor…
Lasă un răspuns