Ucraina și-a jucat bine cărțile… Chiar dacă pe verso-ul lor sunt chipurile a mii de nevinovați, a mii de morți… Căci, iată, nu „în dragoste și război” e permis orice, asta aparține unui romantism din vremurile de dinaintea zilelor-bornă, în care evenimentele au făcut ca „nimic să nu mai fie ca înainte”, ci pare că în „dezvoltarea economică prin război” este permis orice… Și sunt mutări de piese pe o tablă de șah în care noi nu vom mai fi nici măcar niște biete intendențe ținând cârpele de șters prin mâinile unor guvernanți-slugi, mâini întinse spre rastelele lucioase ale celor „mari” (mari cu mult înainte de a se fi tras primul cartuș al noului front)…
Și nu întâmplător suntem ignorați… Pe pământurile, pe apele și, curând poate, și prin văzduhurile noastre… Deja Kievul a informat UE că vrea să continue „dragările”, oricum de nivel „industrial”, de pe Bâstroe, pentru a adânci și mai mult canalul… Să fie cel puțin egal Sulinei, iar, mai apoi poate, să treacă dincolo de pescajul necesar unor nave portcontainer… Iar când Kievul „informează” că vrea să continue ceva este evident că a trecut deja dincolo de ultima sută de metri de lucrări… Și probabil vom asista la transformarea canalului Bâstroe într-un megașenal, iar porturile din Ucraina vor deveni, nu doar cu numele, ci și prin indicatorii tehnici, adevărate dane maritime… Fără a interesa pe cineva problemele de mediu și riscurile ca Delta Dunării să fie transformată într-o zonă mocirloasă (pentru că, oricum, este război, nu?!) și fără a avea dinspre noi, nu contraargumente, ci necesare măsuri concrete… Și, de fapt, cum să ne fi așteptat să începem și noi lucrări similare când nu am reușit nici măcar să aruncăm, formal, o sfoară cu plumb de măsurare pe Bâstroe?!… Pentru că noi am tot așteptat să ni se permită… Când era cât se poate de justificat să apelăm la orice mijloace pentru a ști ce avem de făcut. Pentru a contracara efectele de mediu (și economico-industriale) prin „dragarea” similară a brațului Sulina, de exemplu… Cum să fi sperat la acțiuni comparabile, și nu ca ripostă față de tupeul Kievului de supraadâncire a șenalului Bâstroe (în fond, dincolo de angajamentele de mediu, este teritoriul lor și fac ce vor, sapă cât vor, chiar dacă, la noi, se există riscul de a avea în viitor un mare câmp mlăștinos-mâlos pe post de Deltă), ci măcar ca protejare a intereselor noastre, când pe noi nu ne-au deranjat nici măcar ironiile avertisment ale ungurilor de a nu a ajunge să facem, dacă nu le dăm gazele din Marea Neagră, doar un mare foc cu ele?!… Și ce seamănă „conjuncturile”, nu-i așa?!…
Iar Kievul urmează un plan bine trasat, inclusiv prin includerea de mult timp a canalului Bâstroe în coridoarele europene de transport (dar cum noi am fost mereu reprezentați de europarlamentari gramaticalo-râtoși și analfabeto-nefuncționali, nu am semnalat marele plan ce se pregătea chiar din vremea în care în Europa mai era încă pace). Și asta pentru că știe că vom tăcea… Căci, fie și doar încercarea de a pune o întrebare va fi aspru sancționată. Economic. Vedem asta și prin mesajul tranșant dat de Kiev prin interzicerea exporturilor de zahăr din Ucraina în… România. Și care, da!, contează pentru o țară în care toate fabricile au devenit, din zone de producție, hale de depozitare și ambalare. Inclusiv în industria zahărului. Acolo unde puținele fabrici rămase „pe baricade”, cărora li s-a permis să mai rămână, nu produceau zahăr, ci doar îl ambalau… Un adevăr pe care patronii l-au blătuit și pe care acum îl rostesc public doar pentru că sunt puși în situația de a rămâne fără materia de… ambalare…
Așa a fost pusă România la vâslele corăbiilor de cuceriri ale altora…. Prin transformarea puținelor fabrici rămase în sectoare de ambalare și depozitare, „huburi”, de fapt, pentru intrarea altora pe piețele noastre de altădată… Și nu vom avea un cuvânt de spus nici când Marea Neagră se va învecina cu noi pe linia de frontieră… ucrainiană! Și nici în ziua în care, de dincolo de maluri, ne vor râde în nas macaralele de descărcare din porturile fluviale ucrainiene transformate în huburi maritime.
Lasă un răspuns