Expunerile de INTROspecții plasează psihicul în prim-plan iar corpul într-un plan secund. Deși fiecare dintre expozanți a tratat tematica autoportretului modelând o întrupare antropomorfă sau abstractă, obiectul fizic rămâne o carcasă ce schematizează neatinsa trăire interioară. Modul în care se auto-identifică fiecare a fost exteriorizat prin mijloace variate specifice ceramicii și sculpturii: presare în forme, modelaj, glazurare. Giulia Andronache, Mircea Grosu și Ruth Dobîndă au pornit de la organicul natural. Jocul cromatic la liberă alegere este redus sau nu, și realizat prin alternarea dintre suprafețele glazurate și cele în care lutul e lăsat neacoperit. Auto-identificarea sinelui pornește de la lucrări în care vedem carcasa corpului întreagă și vie, precum în cazul figurilor tridimensionale create de Rebeca Ulici. Capetele modelate în ronde-bosse sunt acompaniate de inserții ce adaugă un plus de realism și care îmbie la alternarea de palpare netedă pe glazură și texturată pe materialul textil. Deplinătatea sinelui în reprezentări este continuată de Ruth Dobîndă prin busturi miniaturale. Fiecare figurină poartă pecetea interioară într-un coif-cochilie, ce acoperă sau chiar cuprinde capul în împletiri variate.
Sinele este apoi descompus și feliat în măști. Mircea Grosu tranșează autoportretul într-o mască ce este așezată pe un suport modelat în mod organic. Fizionomia este și ea scindată printr-o înjumătățire de texturare și glazurare, în stânga și dreapta chipului. Noemi Beatrice Poleac Dekany tratează sinele din perspectiva dependenței într-o mască marcată de capacele de băutură răcoritoare. În cazul Elenei Anghelina putem vedea glazurări experimentale, cu ajutorul cărora tratează cromatic suprafața. Descompunerea propriei identificări este cu atât mai puternică în cazul autoportretului lipsit de portret al Otiliei Petrescu Efros. Capul este absent pentru a ne arăta adevărata esență din sufletul pieptului: o ființă mult mai mică, dar colorată, texturată și protejată de învelișul mult mai mare în care se ascunde. Ultimul stadiu observat este cel al fracturării sinelui în elemente abstractizate. Maria Popescu și Giulia Andronache își împart auto-reprezentările în piese ce sunt de dimensiuni sau modelări diferite, dar care totuși fac în mod vădit parte din același întreg. Coerciția mesajului expoziției este adusă la esență de tutelajul Danielei Catona și al Gloriei Grati. (A consemnat Gabriela Robeci)
*
Atelier de creație dimpreună cu sărbătoare a artei vizuale, tabăra de creație de la Isverna (Topos de artă creativă: Isverna – Art Camp IV) exprimă o stare de spirit între identități artistice consolidate care singularizează locația și o individualizează în contextul cultural regional. Tabăra oferă ocazia participanților de a se pune în acord cu sensul pe care arta contemporană îl parcurge și de upgradare a propriilor creații prin raportare la ceilalți (subconștientul artistic). Amprenta inconfundabilă a locului ca și impregnarea cu spiritul de sub munții Cernei, Isverna incumbă predispoziția pentru sacru (dimensiune spirituală difuză și permanentă), prilej de explorare și interpretare autentică a sinelui. Ca în fiecare an, renașterea naturii imprimă energie și vitalitate participanților ranforsând imaginația ca teritoriu al experimentelor unde esteticul declină engrama artistică a fiecăruia având ca rezultat lucrări iconice (seamănă cu ce semnifică). Prilej de etalare a progreselor în stil și tehnică, de manifestare a individualității dar și coeziunii cu breasla, în tabără au loc reformulări, clarificări de concept într-o atmosferă colocvială, când în doar șapte zile percepția acută a frumuseților inspiră participanților sentimentul identității.
La Isverna fiecare protagonist înțelege aura simbolică a metaforei descoperindu-și mirări sub certitudinea înșelătoare a materialității odată cu intensificarea sentimentului de artist.
Isverna – Art Camp IV (2023), reper cultural regional cu vizibilitate (dobândită prin participanții de marcă), se constituie în demers artistic în consens cu vremurile. Fără inhibiții, temeri sau constrângeri invitații se produc în lucrări conotative ce poartă atingerea căutărilor unui sens metafizic, contrapondere a unei existențe tensionate, artificiale și impersonale. După alte trei ediții, Tabăra de la Isverna a devenit emblemă a interferenței dintre locație (sistem de referință), natură (premisă a demersului), artiști (actanții), organizator (condiție a reușitei) și vremi (atmosferă). Armonia peisajului, bucuria ideilor împărtășite și a gestului creator, schimbul de păreri, cu toate provoacă la devenire spirituală și au ca rezultat sondarea adâncurilor incomensurabile ale sinelui și valorizarea în creații echilibrate, memorabile și sapiențiale. La Isverna, conștiința identității artistice stimulează participarea la manifestarea de grup, activă, coerentă și fructuoasă. Tabăra unifică fără a omogeniza valori, fără a șterge diferențele dintre participanți. La Isverna – prin creație, artiștii transced realitatea, dau sens memoriei colective, fiind vectori ai viitorului. Participanții din acest an sunt: Braco Azarić, Rodica Banciu, Bandi Szidónia, Costin Brăteanu, Cristian Ciubotaru, Krasimira Drumeva, Duska, Igor Gardinovački, Marcel Lupşe, Florian Mihăilescu, Gheorghe Munteanu, Oara Larisa Mutu Mindoiu, Juan Thimmel, Cătălin Oancea, Ileana Oancea, Florin-Alexandru Preda, Florin Preda Dochinoiu, Filip Ristić, Alfred Schneider, Paulina Tarara, Milan Dragoljević. (A consemnat Diaconu Ion)
Lasă un răspuns