„…Un filosof între regi și un rege între filosofi”. Așa aveau să-l caracterizeze membrii Academiei de Științe din Berlin pe marele domnitor al Moldovei (1673 – 1723). În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 13 ianuarie 2023 a fost publicat Legea nr. 38/2023 privind instituirea anului 2023 ca „Anul cultural Dimitrie Cantemir şi Ciprian Porumbescu”, iar cu prilejul sărbătoririi „Anului cultural Dimitrie Cantemir şi Ciprian Porumbescu” se vor organiza evenimente culturale, artistice sau educaţionale dedicate celebrării vieţilor şi operelor acestora. Dar cine este Cantemir? Cantemir este considerat, în istoria culturală şi politică a Europei, personalitatea cea mai importantă a secolului al XVIII-lea. George Călinescu îl caracterizează astfel pe Cantemir: „…luminat, voievod ambiţios şi blazat, om de lume şi ascet de bibliotecă, intrigant şi solitar, mânuitor de oameni şi mizantrop, iubitor de Moldova lui după care tânjeşte, academician berlinez, prinţ rus, cronicar roman, cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea, Dimitrie Cantemir este Lorenzo de Medici al nostru”.
Născut la 26 octombrie 1673, ca fiu al viitorului domn al Moldovei, Dimitrie Cantemir va fi educat la Constantinopol, unde își formează o vastă și diversă cultură. La 15 ani a fost trimis ostatic la Istanbul (vechiul Constantinopol) pentru a garanta credinţa tatălui său, domnitorul Constantin, faţă de turci. S-a şcolit în mediul extrem de rafinat din punct de vedere intelectual al Patriarhatului grecesc, unde trăiau destui absolvenţi ai Facultăţii de medicină din Padova. S-a împrietenit cu demnitari otomani şi s-a bucurat de favoarea sultanului Ahmet al III-lea, mare meloman şi iubitor de artă. În istoria Turciei domnia acestuia e socotită „epoca lalelelor”, pentru cultivarea modelelor acestei flori în pictură, mozaicuri, ceramică, miniatură. Dimitrie Cantemir devine membru în loja rosacrucienilor, unde activaseră Martin Luther, Baruch Spinoza, Paracelsus, Fr. Bacon, Comenius, R. Descartes, Leibnitz. La Istanbul şi-a constituit o impresionantă bibliotecă (ajunsă după 1711 pe mâna familiei Mavrocordat), colecţionează artefacte din situuri arheologice şi îşi găseşte o îndeletnicire care îl va face celebru până astăzi în lumea turcească: pune muzica gazdelor sale pe note, folosind alfabetul arab. Sultanul l-ar fi dorit domn în ambele ţări româneşti – cel puţin aşa reiese dintr-o scrisoare a fiului său Antioh, ambasador rus la Paris, către Voltaire, unde susţine că a avut în mână firmanul de numire. Va dori să urce pe tronul Moldovei, pentru care se crede îndreptățit, aspiraţie pe care o va împlini doar pentru scurtă vreme, în două rânduri: 1694 și 1710-1711.
Dincolo de vrăjmăşia de o viaţă cu domnul Ţării româneşti Constantin Brâncoveanu, el e numit prima dată domn al Moldovei în 1710, dar trece de partea ruşilor, dobândind, prin tratatul de la Luţk din 1711, „Diploma de protecţie imperial”, conferită de Petru cel Mare. Războiul izbucnit în acelaşi an între ruşi şi turci îl găseşte în tabăra ţaristă pierzătoare (prin lupta de la Stănileşti – 1711). Silit să se refugieze în Rusia, cu alţi 4000 de moldoveni, Dimitrie Cantemir îşi urmează vocaţia de mare cărturar. Primeşte numeroase recompense de la ţar, între care moşii în apropiere de Harkov. Cea mai cunoscută, Dimitrovka, i-a purtat, cum se vede, numele. La Moscova a ctitorit biserica „Sfinţilor Împăraţi”, din păcate dărâmată în timpul dictaturii sovietice. Pe locul ei s-a construit sinistra închisoare Liublianka. A fost consilier de taină al ţarului şi senator. În exilul rusesc elaborează lucrări, scrise în limba latină, care i-au adus faimă europeană: Descrierea Moldovei, Istoria Imperiului otoman, Hronicul vechimii moldo-vlahilor, Sistema religiei mahomedane, De muro Caucaseo. A întocmit şi o hartă a Constantinoplului. În 1714 a fost ales membru al Academiei din Berlin şi lucrările lui (în primul rând cea privitoare la istoria turcilor) au fost traduse în germană, franceză, engleză, rusă. Petru cel Mare i-a cerut să organizeze, după modelul berlinez, o academie la Petersburg. În 1723 a devenit principe al Imperiului roman de naţie germană. Preţuit de ţar (care i-a fost şi naş la a doua căsătorie, cu Anastasia Trubeţkoi), demnitar al Imperiului rus, cu numele figurându-i în galeria din biserica Sf. Genoveva din Paris, Dimitrie Cantemir, după moda rusească, n-a avut voie să iasă din ţara muscălească. A murit de diabet, boală netratabilă atunci, şi rămăşiţele i-au fost aduse la Iaşi abia în 1935, prin grija marelui istoric Nicolae Iorga. Copiii săi din prima căsătorie cu Casandra, fiica domnului Ţării româneşti Şerban Cantacuzino, s-au bucurat de notorietate. Fiica sa Maria, favorită a ţarului, a fost la un pas de tron. Extrem de cultivată, poliglotă, cu o vastă corespondenţă, având preocupări de astronomie şi de muzică, era socotită cea mai învăţată femeie din Rusia secolului al XVIII-lea. La fel, fiul său Antioh, ambasador în Franţa şi Anglia (unde a complotat pentru aducerea reginei Ana pe tron), e considerat primul scriitor rus de factură europeană, cu contribuţii deopotrivă ca traducător şi fabulist.
Numele cărturarului Cantemir a fost atribuit multor străzi din localități ale României și Republicii Moldova. În sudul Republicii Moldova există orașul și raionul Cantemir. Numeroase instituții de educație și cultură din ambele țări îi poartă, de asemenea, numele. Un monument al lui Dimitrie Cantemir este amplasat în orașul Țarițîno din Rusia, iar un altul în București, pe Bulevardul Dimitrie Cantemir. În 1973-75, în România a fost turnat un film artistic de lung metraj în două părți, intitulat Cantemir și Muschetarul român, în regia lui Gheorghe Vitanidis, iar în Republica Moldova, în 1973, filmul Dimitrie Cantemir, de Vlad Ioviță și Vitali Kalashnikov. În aprilie 2003, un parc din Istanbul a primit numele lui Dimitrie Cantemir. La 25 iunie 2007, președintele României Traian Băsescu a inaugurat la Istanbul Muzeul Dimitrie Cantemir, aflat în Casa Cantemir din cartierul Fener, unde cărturarul a locuit. Colegiul economic din Suceava îi poartă numele. În curtea instituției de învățământ a fost amplasat un bust închinat voievodului. De asemenea, în București există o universitate care îi poartă numele. În anul 2004 a fost imprimată pe CD muzica lăsată de Dimitrie Cantemir, interpretată de Linda Burman, acompaniată de Hall&Lux Musica Ihsan Ogzen și comentată de Owen Right. La Universitatea din Oxford (din Regatul Unit), în cadrul Facultății de Istorie există centrul de cercetări Cantemir Institute.
În jurul Cantemireştilor s-a constituit o exegeză exemplară. De la Harvard la Moscova, arhivele adăpostesc şi continuă să ofere surprize despre acestă familie internaţională. În luna octombrie 2012, în sala de expoziții „Th. Pallady” a Bibliotecii Academiei Române, ambasada Rusiei în prezenţa Excelenței Sale Alexander Churilin, ambasadorul Federației Ruse în România, a donat în mod festiv primele 25 de volume ale seriei „Integrala Manuscriselor Dimitrie Cantemir”, într-o ediție de lux, din care s-au executat patru seturi legate în piele naturală, cu portretul și semnătura lui Cantemir în aur, tipărite sub formă de facsimil color pe carton de 130 g/mp, cărțile fiind așezate într-o ladă din lemn de nuc. Primul set a fost dăruit lui Vladimir Putin, președintele Rusiei, un set primului ministru al Rusiei Dmitri Medvedev, iar un al treilea set, primului ministru al României Victor Ponta. Al patrulea set a fost donat de către Ambasada Federației Ruse la București, Bibliotecii Academiei Române. Scanarea manuscriselor și documentelor aflate în Rusia a început în anul 2009 și posibil că va mai dura, fiindcă mai erau de prelucrat un număr de 13 manuscrise aflate la Sankt Petersburg și 75 de lăzi cu manuscrise și documente la Moscova. Trebuie remarcat că un alt set de documente scrise de Cantemir se află la Istanbul (de unde se doresc recuperate) și doar câteva documente se află în România. Editarea lucrării „Integrala Manuscriselor Dimitrie Cantemir” a fost posibilă datorită aducerii de la Moscova, de către Fundația Internațională „Dimitrie Cantemir”, a manuscriselor lui Dimitrie Cantemir, la inițiativa domnilor Paul Tudor, Ion Deaconescu și Constantin Barbu.
Tipărită până în prezent în 40 de volume, în format A4, reprezintă manuscrise în facsimil color, unele inedite, lucrări care se referă la chestiuni politice, istorice, geografice, religioase, filosofice, literare, ce vizează cultura Rusiei, a Moldovei, a Turciei, Germaniei, este tezaurul cultural românesc cel mai de preț pe care România îl are în lume, de peste 300 de ani. Sunt manuscrise nepreţuite, unele inedite, altele considerate pierdute ori distruse, scrisori, acte oficiale şi administrative, de proprietate, cereri către Ţarul Petru cel Mare şi membrii Senatului. Este o comoară care, făcută publică, poate schimba istoria întregii Europe. Puţine neamuri se pot mândri că au avut o personalitate complexă ca Dimitrie Cantemir. Opera sa recuperată, vizând istoria naţională şi europeană, cultura, politica, diplomaţia, arta se constituie într-un nou mod de a fi, într-o nouă existenţă, întrucât totul trebuie reevaluat, iar spiritualitatea românească urmând să devină un important contributor la civilizaţia europeană. Integrala Manuscriselor Cantemir este o ediție monumentală care nu poate fi comparată în istoria României decât cu editarea facsimilată a manuscriselor lui Mihai Eminescu. Mai puțin cunoscut în țară, dar prețuit peste hotare, Dimitrie Cantemir chiar a fost un filosof între regi și un rege între filosofi. (G.V.G.)
Lasă un răspuns