Mănăstirea Surpatele (jud. Vâlcea) și rugăciunile stropite cu lacrimi ale doamnei Marica pentru martirii Brâncoveni

La doar trei kilometri de Mănăstirea Dintr-un Lemn – cunoscută creștinilor și turiștilor – se află Mănăstirea Surpatele, cu hramul „Sfânta Treime”, cea care străjuiește de veacuri pe valea Otăsăului, la poalele pădurii, într-un cadru natural binecuvântat de Dumnezeu. Numele îi vine de la satul în care este ctitorită, satul Surpatele, sat aparținând de comuna Frâncești, județul Vâlcea. Mănăstirea a fost construită în secolul XVI, de către logofătul Tudor Drăgoescu, fratele său Stanciu și preotul Dumitru Bălașa. Era o construcție de lemn despre care nu se știe prea mult. Constantin Brâncoveanu a donat mănăstirii de aici o Evanghelie cu coperți placate cu argint poleit, pe care dăinuie înscrisul de donare cu semnătura sa olografă. De remarcat este că la vremea respectivă Constantin Brâncoveanu era doar vel-spătar. În anul 1706, doamna lui Brâncoveanu, Marica, a refăcut biserica şi chiliile din jur, înfrumuseţând mănăstirea cu toate cele de trebuinţă şi dăruindu-i moşii. Rămasă văduvă în urma martiriului suferit de domnitor şi de fiii săi, doamna Marica venea adesea aici la rugăciune cu soţia sfetnicului Ianache Văcărescu, martirizat şi el.

Numele „Surpatele” vine de la faptul că terenul pe care este aşezată mănăstirea este instabil, întâmplându-se ca sfântul lăcaş să fie dărâmat la o astfel de alunecare spre sfârşitul secolului al XIX-lea. De Mănăstirea Surpatele se leagă şi legenda foarte tristă a tinerei Florica, sora haiducului Iancu Jianu, care este îngropată aici. Altă personalitate legată de Mănăstirea Surpatele este Anton Pann, cel care a fost scriitor şi muzicolog, profesor al maicilor de aici şi de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, perioada în care a activat la cele două lăcaşuri vâlcene fiind cuprinsă între 1837 şi 1850. Datorită faptului că a ajuns în timp într-un grad mare de ruinare, datorită lipsei de fonduri, mănăstirea a fost închisă în anul 1872, călugărițele mutându-se în apropiere, la Mănăstirea Dintr-un Lemn.

În anul 1927, Comisiunea Monumentelor Istorice a restaurat tot complexul monahal, lucrarea fiind terminată în anul 1935, amenajându-se și chilii pentru 17 maici preadrept creștine. Artistul plastic D.A. Lancelot a lăsat mai multe gravuri şi desene reprezentând în detaliu complexul monahal de la Surpatele, ceea ce a fost foarte important în refacerea de mai târziu a incintei distruse. În 1926, câteva măicuţe venite în acest scop de la Mănăstirea „Dintr-un Lemn” s-au orientat după acele gravuri şi au reconstituit totul cu multă muncă şi răbdare, ajutate bineînţeles de constructori. Abandonată din cauza surpării chiliilor vreme de 57 de ani, mănăstirea s-a redeschis atunci cu totul. Biserica este declarată monument de artă brâncovenească, pictura fiind realizată de meşterii zugravi Andrei, Iosif Ieromonahul, Hranite şi Ştefan. Pictura s-a păstrat bine, în ciuda intemperiilor, şi poate fi admirată şi în zilele noastre. Lăcașul sfânt se mai remarcă printr-o iconografie deosebită, prin aceea că aici se află o pictură rar întâlnită, respectiv „împărțirea hainelor lui Iisus”. Mai este și frumoasa icoană de hram a Sfintei Treimi (prăznuită a doua zi de Rusalii), dar şi alte lucrări de artă, printre care: uşa de la intrare sculptată de Filip Tâmplarul, catapeteasma bogat ornamentată cu dantelărie din lemn de tei, în stil brâncovenesc, cu icoane originale, policandrul cel mare dăruit de doamna Marica Brâncoveanu şi altele.

În acelaşi timp, mai multe obiecte de artă care au aparţinut mănăstirii se află acum în muzee din ţară. La Muzeul Naţional de Artă al României se păstrează Evanghelia tipărită la Bucureşti în 1693, ferecată în aur, lucrare de o deosebită frumuseţe. Tot acolo se află şi o candelă de argint, dăruită bisericii de la Surpatele, la trei ani de la moartea doamnei Marica, de fiica sa, Ancuţa. Ultima consolidare a sfântului lăcaş a fost făcută între anii 1984 şi 1986. „Boierii Jieni au avut strânse legături cu mănăstirea, ea fiind loc de închinare şi de consolare al familiei lor, mai ales în timpul stareţei Agapia Jianu, sora mamei Jienilor. Mai mult, se povesteşte că boierul-haiduc ar fi jurat în faţa preotului de aici – Antonie Bazaclin Zugravul – să lupte până la moarte împotriva ciocoilor de neam fanariot care asupreau poporul român.

În 1820, Tudor Vladimirescu, împreună cu oastea sa, a jurat pe drapel, Evanghelie şi cruce, în prezenţa Prea Sfinţiei Ilarion al Argeşului (1820-1823), spre a duce la capăt lupta pentru eliberarea poporului de fanarioţi”, povesteşte maica stareţă Eftimia Constantin, făcând un scurt istoric al mănăstirii pe care o păstoreşte. „Cam în aceeaşi perioadă a fost înmormântată Florica, sora boierului Jianu, logodnica lui Tudor Vladimirescu, pe care o furase şi o batjocorise Cârserdarul Stoica, guvernatorul Olteniei, chiar în noaptea logodnei. Pentru această faptă, el a fost prins, adus aici, judecat şi omorât pe mormântul Floricăi de însuşi fratele ei, boierul-haiduc Iancu Jianu. De acest mormânt ştiau maicile care au venit în 1926 se refacă chiliile”, ne mai spune maica stareță.

Tabloul votiv din mănăstire înfățișează familia lui Brâncoveanu, doi dintre fii și trei dintre fiice acestea fiind reprezentate de înălțime egală cu părinții lor. Toate cele 13 persoane poartă coroane cu fleuroane. Lăcașul a fost vizitat în anul 1860 de către scriitorul Alexandru Odobescu, care a rămas profund impresionat de frumusețea lui. Prin urmare, dacă drumurile vă poartă pe plaiuri vâlcene, nu ocoliţi Mănăstirea „Sfânta Treime” Surpatele, care aparţine de localitatea Frânceşti. Mai ales că aici se află şi o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*