Lucrurile sunt cât se poate de simple! Nu ați fost în stare să negociați pentru noi, plătiți voi! Din buzunarele voastre, din bugetele de partid, din indemnizațiile voastre și, mai ales, din resursele de sinecură ale feluritelor „felii” politico-guvernamentale! Pentru că atâta vreme cât miniștrii, funcționarii publici și diverșii politicieni „euro” (și alte „lovele”!) ce ne reprezintă prin comisiile de la Bruxelles nu vor fi sancționați, nu se va schimba nimic. Și nu, nu va trebui să ne mulțumim cu eventuale asumări morale… Nu ne vor încălzi nici eventualele demisii și demiteri ale unor „acari Păuni”. Chiar și dintr-aceia schimbând pe un stil prea vechi macazurile în politici și guvernări ce-i depășesc… Nu va fi scuzabil nici faptul că, vezi Doamne!, a negociat un ministru prea bătrân pentru a mai ține pasul cu șiretlicurile lupilor tineri de la Bruxelles. Și chiar cu aceia de la el de acasă… Dacă nu va exista o sancțiune pecuniară ca o rană adâncă, lucrurile nu se vor schimba. Și nu e sigur vă se vor schimba nici dacă îi vom arde până la os pe acești pleznitori cu burțile trântite pe bugetele noastre, pe fondurile noastre, pe banii și drepturile noastre, dar ar fi un început, nu?!…
De aceea, nu în devoalarea incapacității acelora care au negociat subvențiile pentru fermierii noștri stau soluțiile. Căci nu ne ajunge să știm unde s-a greșit. Ba, nu mai contează nici de ce au „greșit”, căci, tot mai evident, suntem în fața unor acțiuni voit distructive. Pentru că nu întâmplător tocmai agricultorii noștri au rămas fără subvențiile cuvenite, fiind doar o altă cale de a distruge, nu agricultura autohtonă (fie și pentru a lăsa loc importurile infestate din Ucraina), ci pe aceia care s-au căznit decenii să lucreze pământurile țării.
De ei, vor să se lepede camarile trădătoare de la noi, de ei vor să scape dirijorii de la Bruxelles! Pentru că nu au nevoie de țăranul român, cu atât mai puțin de fermierul român!… Au nevoie doar de pământurile lor. Iar pentru asta, să nu ne fie de mirare când vor face și acele „nefăcute” până mai azi, pentru a asigura „rocada” de proprietari ai terenurilor agricole… Pentru că un lucru este cert: fără subvenții, fără despăgubiri, fermierii noștri vor colapsa. Și atunci, alții vor prelua, nu în lucru pământurile, căci tot ai noștri le vor lucra, ci dreptul de a dispune. Și va fi de ajuns un șiretlic în care, în vreme ce ai noștri vor primi pe mai departe cele mai mici subvenții din lume (și să nu ne mire de nu vor ajunge a fi trași la răspundere inclusiv pentru calamitarea pământurilor de arșițe sau inundații, ba, puși să dea ei bani pentru despăgubirea burtosului stat nehămesit!), așadar, în vreme ce fermierii noștri vor primi pe mai departe firimituri tot mai pisate, străinii, deținând prin interpuși terenurile agricole ale țării, să ajungă a primi ei subvențiile, evident la nivelul țărilor ai căror rezidenți sunt…
Și nu se poate pune opreliște acestui mizerabil troc al desființării fermierului român doar prin comunicate și luări de poziție ale unor asociații, nu doar prin vorbe și lozinci aruncate la orele de învoire pentru mitingurile de sub ferestrele puterii!…
Este timpul ca Justiția să facă o primă îndreptare… Pentru că este momentul unor autosesizări, neacordarea subvențiilor putând fi considerată o cale fățișă de falimentare și înlăturare a fermierilor români, o certă periclitare a siguranței alimentare a României. Și numai o decizie plecată dinspre Justiție, și nu doar una penală împotriva guvernanților și politicienilor care ne-au adus în această situație, ci împotriva Statului Român, pentru a-l obliga să asigure el completarea sumei de subvenții și despăgubirii până la nivelul mediei europene, mai poate așeza cât de cât lucrurile… Pentru că exact banii pe care îi primesc ceilalți fermieri din Uniunea Europeană, trebuie să-i primească și ai noștri! Iar dacă guvernanții și euroșpăgarii noștri au dormit „în păpușoi”, varianta cea mai puțin probabilă, căci ăștia ar vinde și boabele mucegăite, atunci statul trebuie obligat, printr-o decizie-speță a unei instanțe, să completeze de la bugetele lui suma cuvenită în raport cu restul Europei. Să finanțeze aceea diferență în care fermierii noștri primesc subvenții de până la de 30 de ori mai mici decât toți ceilalți!
Și ar trebui făcut acest lucru pe fiecare sector și ramură în care, de trei decenii, românii sunt batjocoriți de Europa prin cele mai mici drepturi cuvenite. Pentru că subvențiile și despăgubirile nu trebuie date în raport cu presupusa incapacitate a guvernanților de a negocia în numele țării lor… Ele trebuie raportate la ceea ce primesc celelalte țări, la nivelul de contribuții anuale ale României la bugetele UE, la dimensiunea de asumare și supraasumare a unor costuri de salvgardare a altora, de sprijin „umanitar” venit dinspre „fomistul” cu insignă de donator (de cel mai mare donator!) peste tot unde i s-a cerut: de la achizițiile de vaccinuri „covid” și stocarea de gaze naturale pentru alții, la sprijinul financiar și militar pentru fronturile de bine al altora…
Lasă un răspuns