Asistăm la un mare „bis” al istoriei, dar cu alţi actori şi alte interese pe rol. Înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial omenirea s-a confruntat cu Marea Criză, cînd, în aşa-numita „Joia Neagră” din octombrie 1929, în SUA se prăbuşea bursa de acţiuni, dînd naştere unei depresiuni economice cu efecte devastatoare, pe termen lung, în toate ţările lumii. În acelaşi mod, astăzi, prăbuşirea băncii „Silicon Valley Bank” este considerată de analişti cel mai mare faliment bancar de la criza din 2008 sau, antecamera celui de-Al Treilea Război Mondial care se zăreşte la orizont. Economia de pe bursa americană a fost umflata cu botox de multă vreme și era previzibil că la un moment dat, umflătura va fîsîi! Warren Buffet spunea despre bănci că „sînt arme financiare de distrugere în masă şi pot provoca o reacţie în lanţ la nivel financiar mondial”. Asta se va întîmpla! Multe instituţii financiare vor cădea ca piesele de domino.
Presa de pe meridiane face haz de ramolitul jandarm planetar, Joe, cum că i s-ar fi tocit dinţii şi nu mai poate articula corect cuvintele, pentru a mai putea fi ascultat. Da, da, puterile lumii se reconfigurează şi, ca întotdeauna în istorie, consecinţele vor fi suportate doar de statele plăpînde, printre care şi România. Dacă nu dorim să picăm în cofă şi să ne înecăm ca musca-n lapte, va trebui să dansăm după cum cîntă SUA şi UE prin vocea Davosului, care au preluat sfînta suveranitate a statelor. Ne-am legat cu americanii la cap fără să ne doară, vom avea de tras! Pînă una-alta, uneltele sofisticate de ocupaţie americană ne vor face carne de tun. Americanii nu se desmint! Ştiu să aducă vînt de război pentru morişca lor, pe seama naivilor. Dacă sărăcia şi corupţia ne-au scos de pe harta ţărilor civilizate, americanii ne-au băgat în lagărul sclavilor. Nici vorbă de repoziţionarea favorabilă ţării noastre în lume. Tot în zona gri vom râmîne. Sub scara marilor puteri. Nu ne-ar sări nimeni în ajutor, nici măcar în glumă, chiar dacă stăpînul lumii a băut o cafea cu trădătorul de la Cotroceni. Cu preţul aburului cald al cafelei și cu o șepcuță cadou, România a obţinut promisiunea că va avea o umbrelă pentru rachetele lui Putin. Aş! Minciuni americane! Noi, prieteni cu americanii, la cafea? Mă îndoiesc. Ca şi cum un ţînţar, purtător al închipuitului virus West Nile, ar fi prieten cu un elefant.
România e chemată la ordin doar să slujească stăpînului. Am uitat cum ni s-a refuzat primirea în Schenghen?! Am uitat cum, în 1997, la Madrid, ni s-a închis uşa NATO în nas? Fără „acel” 11 septembrie 2001 autodemolator, cînd s-au rescris coordonatele puterii mondiale, pe alte strategii şi interese globale, nici în 2002, la Praga, n-am fi fost primiţi în NATO. Ce bine ar fi fost! Multă vreme după primire, prudenţa blocului occidental în relaţiile cu România a fost maximă, pentru că nu avea certitudinea că în fruntea statului român se află unul din gașca lor şi nu-şi puteau da strategiile pe mîna cuiva care juca la mai multe capete, deşi aveau în plan relocarea unor baze militare în Estul Europei, iar România era ideală scopului. Aveau nevoie de garanţii certe şi de oamenii lor la Bucureşti, iar Băsescu, în 2004, i-a instalat la Kogălniceanu. Din raţiuni geopolitice au închis ochii la criterii şi-am intrat în NATO, care ne-a împins în U.E., ca găină bună de jumulit.
N-a contat că statul român funcţiona numai pe hîrtie, că economia de piaţă era la noi o gogomănie care stătea drept şi funcţiona strîmb, că toţi sacii din căruţa noastră se deşertau în afară. Iată că în aceste zile, cohorte de analişti, jurnalişti şi politicieni se dau de ceasul morţii – la televiziunile controlate tot de ei -, ca să convingă poporul că S.U.A. chiar ar fi partener strategic. Cînd, vreodată, în istorie, Statele Unite ale Crizei au jucat pe picior de egalitate cu statele de care s-a folosit în scopuri de război? Ne-au băgat în organismele astea vampir pentru că aveau nevoie de poziţia noastră strategică. România nu va fi niciodată în cărţile lor, decît la jupuit, chiar dacă le-am pus la dispoziţie teritoriul şi marea cu sarea. SUA cred că li se cuvin acestea toate doar pentru că ne bagă în seamă. Aşadar, indiferent de turbulenţele viitoare, S.U.A. ne va hrăni la sînul uriaş al iluziei, desfăşurîndu-şi cu sînge rece războaiele de interes. Aşa cum evenimentele din 1989 s-au derulat în favoarea altora, nu a poporului nostru, acest mizerabil război din Ucraina în care ne amestecă cu tărîţea, ca să ne mănînce porcii, este al lor! Noi n-aveam nevoie de mercenari americani, ci de armate proprii anti-prostie.
Cînd vom avea preşedinţi patrioţi, vom avea ac pentru orice cojoc, şi vom putea vorbi de un drum al nostru suveran. Cît despre americani, de cînd s-au format, s-au tot întins, au distrus atîtea state, le-au înglobat economic şi politic, au instalat dictatori fideli prin care au controlat supuşii cu mînă de fier. Ştim bine că, de-a lungul vremii toate imperiile au crescut, s-au umflat, dar până la urmă au crăpat, s-au îngropat în propria grăsime, s-au dezintegrat în cosmosul istoriei. De cînd sîntem pe pământ, ca popor, n-am agresat pe nimeni. De ce-am fi gazdele unor agresori expansionişti şi profitori? Cine iubeşte jocurile lor? Dar jocurile NATO şi ale Uniunii, care aduc profit numai ţărilor influente, precum SUA, Germania, Franţa… Austria? Oare UE mai trebuie reanimată, din moment ce capitalismul e o fantomă în toiag? Şi cît „ne-am luptat” să intrăm să în U.E.!, de parcă n-am fi fost dintotdeauna istoriceşte şi culturaliceşte în Europa. Ca şi cum am fi intrat într-un bar, minori fiind, după criteriile uniunii, ne-am falsificat buletinele, am şpăguit la intrare pe cei cît uşa şi-am dat de tărie, beţie, de femei uşoare, de fum, etnobotanice, pistoale şi transpiraţie. Mă gîndesc cu „jale” la ora aceasta dacă „uniunea” n-ar mai fi, aşa dintr-odată, din ce ar mai trăi europarlametarii sau finanţiştii putrezi de bogați, dacă nu vor mai avea niciun vad din care să pescuiască? Vor fi izolaţi în rezerve speciale ca purtători ai gripei porcine. Bordelul european s-ar prăbuşi, ursulele ar medita după gratii, ciobanii s-ar întoarce la stîne pentru hibernare, urşii ar fi trimişi la zoo, lupii şi-ar pierde blana de oaie… Tot omul european ar scăpa de restricţii şi-ar avea din nou posibilitatea să crească cîţi porci şi găini ar vrea. Nicio aviară n-ar mai îngropa păsăretul. Nici românul n-ar mai fi doar bun de plată, bun de sărăcit, înfometat și de îngropat în saci negri din plastic.
Lasă un răspuns