La începutul anului 2023, pe 15 ianuarie, aniversam 173 de ani de la nașterea marelui nostru poet Mihai Eminescu, motiv pentru care Consiliul Județean Ilfov prin Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Ilfov, era onorat a vă anunța că prezintă filmul documentar „Eminescu și Cernăuții” realizat la Ipotești și în Bucovina de Nord, în perioada aprilie – decembrie 2022, spre a fi difuzat în școlile din județul Ilfov. Filmul a mai fost prezentat la Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava (pe 13 ianuarie 2023, ora 12,00), la Liceul „Alexandru cel Bun” din Cernăuți (pe 15 ianuarie 2023, ora 12,30), la Casa Memorială „Mihai Eminescu” din Ipotești (16 ianuarie 2023, ora 12,00), la Casa de Cultură din orașul Voluntari – Ilfov (pe 21 ianuarie 2023, ora 17,00) și la Muzeul Național al Literaturii din București (Sala Perpessicius, strada Nicolae Crețulescu nr. 8, pe 22 ianuarie 2023, ora 18,00). Intrarea a fost liberă la toate aceste evenimente.
Începând cu data de 15 ianuarie 2023, filmul a rulat la Cinematograful Union din București, zilnic de la ora 17,00. Cu o durată de 65 de minute, filmul documentar „Eminescu și Cernăuții” prezintă, în imagini cinematografice (docudramă și narațiune), povestea plecării din Ipotești la școală a copilului Mihai, la vârsta de șapte ani, împreună cu tatăl său Gheorghe Eminovici, până la ultima vizită pe care a făcut-o la Cernăuți, înaintea Crăciunului din 1885. Scenariul acestuia este semnat de către Prof. dr. Novac Ionel și prof. Vasile Bycu, iar regia artistică de Mihai Grosu. Produs de către GCC Film Global, producător general, GCC Film Worldwide și Mihai Petre Grosu, ca și co-producători, acesta va fi difuzat în instituțiile școlare și de cultură ale județului Ilfov, cu prilejul zilei lui Eminescu și a Culturii Naționale, dar și la Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia, în Sala Scoarțelor, luni 16 ianuarie 2023, în cadrul spectacolului omagian „Eminescu, dragoste eternă!”. Realizat cu fonduri exclusiv private, filmul este înscris în Registrul Cinematografic Național. Documentarul pune în evidență și prezintă imagini cinematografice („docu-dramă și narație”) începând cu momentul plecării lui Mihai Eminescu din Ipotești la vârsta de 7 ani, împreună cu tatăl său, Gheorghe Eminovici și până la ultima vizită la Cernăuți în 1885. Filmul se dovedește deosebit de educativ pentru tineret și elevi. Pe baza scenariului realizat de către Prof. dr. Novac Ionel, a implicării regizorale a lui Mihai Grosu, dar și a unor cercetători literari români și bucovineni, se documentează perioada sus menționată în detalii amănunțite, dintre anii 1860 – 1885. Cu sprijinul unor bucovineni din Ucraina, români adevărați, cunoscători ai vieții lui Mihai Eminescu, cu ajutorul Primăriei din Cernăuți, a Socieții de Cultură „Mihai Eminescu” din Cernăuți, s-au putut filma în toate locațiile în care a învățat poetul, unde a stat cu chirie, inclusiv casa lui Aron Pumnul (profesorul), toloaca (terenul) unde juca fotbal împreună cu alți colegi de școală, imagini inedite ale orașului Cernăuți din perioada menționată. Personalul implicat în acest proiect a reușit să realizeze imagini unicat, interviuri cu persoane cunoscătoare ale copilăriei și adolescenței poetului, dovezi mai puțin cunoscute din literatură, cu referire la viața sa. Astfel s-a reușit să se filmeze și documente din arhiva de stat a Ucrainei nepublicate până acum din perioada autorităților habsburgice și a autorităților sovietice, ceea ce ridică valoarea filmului prezentat. La finalul filmului, istorici și literați din Bucovina de Nord vorbesc despre cum, după 1944, propaganda sovietică l-a transformat pe Eminescu din poetul național al românilor într-un oarecare „poet moldovean”.
Oraşul Cernăuţi a fost atestat documentar în anul 1408, în vremea lui Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei. Numele „Cernăuţi” se presupune că vine de la cuvântul „cerno” (care înseamnă „negru”), şi „ovţi” (care înseamnă „oi”). Un document medieval atestă faptul că în secolul al XV-lea, pe aceste locuri se găsea un mare târg de oi negre, de unde şi explicaţia denumirii pe care o acceptă istoriografia română. Începând cu 1775, orașul a făcut parte din Imperiul Habsburgic, perioadă în care începe să îşi schimbe treptat procentele de etnii care trăiau aici. Dacă până la acea dată, erau în principal români şi câţiva ucrainieni şi evrei, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, la Cernăuţi erau înregistrate 35 de procente români, iar restul, ucrainieni, germani, polonezi. Când Austro-Ungaria s-a dezmembrat, în 1918, oraşul Cernăuți a devenit parte din România. În iunie 1940 a fost ocupat de Armata Roșie a URSS, împreună cu Bucovina de Nord, în urma pactului Molotov-Ribbentrop și alocat Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. După destrămarea URSS, Cernăuți a devenit parte a Ucrainei independente. În Cernăuţi, şi-au petrecut o parte din viaţă personalități proeminente ale culturii românești precum poetul Mihai Eminescu, compozitorul Ciprian Porumbescu, medicul Octavian Gheorghian, fost director la Maternităţii din Cernăuţi, medicul Ion Ţurcanu, fost director al Spitalului de Psihiatrie, profesorul universitar, fondator al Academiei Române, Ion Gheorghe Sbierea (cel care a fost şi profesorul lui Mihai Eminescu la gimnaziul german din Cernăuţi). Începând cu anul 2000, la împlinirea a 150 de ani de la naşterea poetului, în spatele fostului Palat Cultural Român a fost amplasată statuia lui Mihai Eminescu. Monumentul este realizat de un sculptor cernăuţean, Dumitru Gorscovski.
Co-scenaristul filmului documentar bucovinean despre Eminescu, Ionel Novac, aflând despre evenimentul de la Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia, ne-a transmis un mesaj de suflet căruia i-a dat citire doamna director a Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Ilfov, Alexandrina Niță. Acesta a fost următorul: „Cu aproape 165 de ani în urmă, tânărul Mihai, pe atunci, Eminovici, avea să pună pentru prima oară piciorul în Cernăuți, oraș al cărui destin avea să se lege pentru totdeauna. Tatăl său, care dorea să-și vadă copiii învățați, să ajungă oameni mari, a ales și pentru el școala din Cernăuți în detrimentul unor pensioane din Botoșani sau Iași. Așa cum, la fel făcuse și pentru frații săi mai mari, găzduiți în această perioadă la profesorul Aron Pumnul. Filmul documentar pe care vi-l prezentăm spre vizionare încearcă să redea în imagini cât mai sugestive principalele momente cronologice ale acestei legături, începând cu prima sa deplasare la Cernăuți (toamna anului 1858) și până la ultima sa trecere, cea de dinaintea Crăciunului anului 1885. Așadar, îi vom fi alături în momentele-cheie ale prezenței sale la Cernăuți, fie acestea în băncile celor două școli frecventate, în jocurile nevinovate ale copilăriei, la gazdele la care și-a găsit temporar sorocul, în culisele teatrului, pregătind marea serbare de la Putna ori participînd la manifestările dedicate inaugurării Universității. Pentru ca mai apoi, după un deceniu, în decembrie 1885, să-l însoțim din nou ca sufleor în casa surorii sale, Aglae, un ultim ,,cântec de lebădă” a ceea ce se visase cândva! Partea finală a filmului, realizată în baza scenariului domnului Vasile Bâcu, președinte al Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina ,,Mihai Eminescu”, prezintă modul în care este perceput și receptat Mihai Eminescu în rândul popilației românești din Regiunea Cernăuți, dar șilupta acestuia pentru păstrarea și cultivarea limbii române, în fruntea căreia s-a situat drept stindard de nezdruncinat ,,Luceafărul” poeziei românești. Sperăm ca prin această modestă contribuție să ne aducem obolul la menținerea mereu vie a spiritului eminescian și, în același timp, să vă readucem în memorie câteva episoade din periplul său prin orașul scăldat de apele domoale ale Prutului.” Semnează co-scenarist: Ionel Novac. Mesajul a fost bine primit și întâmpinat cu aplauze de către toți spectatorii prezenți. Urmează ca acum filmul să fie distribuit și în școlile ilfovene prin intermediul Inspectoratului Școlar Județean Ilfov și Casa Corpului Didactic din Brănești – Ilfov.
Cernăuțiul face parte din sufletul românului și din cultura românească mare. Amprentele lăsate de toate aceste genii ale românimii ce au trăit sau au trecut prin Bucovina face ca bătaia de inimă a țărișoarei noastre să nu se oprească și speranța să înflorească. Într-o Europă unită putem fi din nou frați și vom putem recita împreună Eminescu! (G.V.G.)
Lasă un răspuns