În lucrările lui Tar Bela se remarcă dorința de a găsi echilibrul între 2 axe plasate în antiteză. Putem vorbi despre antiteza dinamic-static și cea de tipul amalgam-eliberare. Dinamismul stă la baza creației, multe dintre compozițiile de bază ale tablourilor fiind realizate într-un ritm alert și într-o perioadă scurtă de timp. În această primă fază de experimentare cu formele și culorile, mișcarea aduce o încărcare a pânzei cu elemente. Amalgamul rezultat descrie o trăire interioară din necesitatea de a interveni spontan, dintr-o pură simțire. Cea dea doua fază a lucrărilor este reprezentată de găsirea unui echilibru cromatic și compozițional bazat pe instinct.
Se intervine asupra imaginii de-a lungul timpului pentru a balansa aglomerările și efectele cromatice prea tari, până în punctul în care se ajunge la o eliberare a amalgamului și la o revenire la o imagine calmă. Putem considera că se intervine asupra imaginii, până când vâltoarea procesului experimental-creativ este estompată. Scopul întregului proces este de eliberare a amalgamului de stimuli vizuali și de atingere a unei stări de entropii.
Aruncând o privire asupra tablourilor, se pot observa eliberările de amalgamuri atunci când se intervine cu o culoare de fond peste elementele adăugate inițial. Frânturile dinamice păstrate la finalul intervenției poartă pecetea vitezei de creație inițiale. Observăm două tipologii vizuale: cea în care efectul de mișcare obținut prin pensulație este restrâns la pete clare plasate în cadrul compoziției cromatice statice, și cea în care fondul rămâne pensulat dinamic cuprinzând petele pline și statice.
Pentru a înțelege procesul creativ, ne putem lăsa ghidați de opinia artistului: „Lucrarea se naște singură, te conduce pe tine până la o anumită fază. Apoi te conduci tu.” Așadar lucrarea are o direcție proprie și o viață a sa, care se dezvăluie dinamic, și care este cizelată ulterior în funcție de percepția de moment asupra rezultatului vizual. (Gabriela Robeci)
Lasă un răspuns